⬆
kosovo azi
Disperaţi după normalitate
Preocupaţi de majorităţi, cătuşe şi denunţuri, împachetate în zeci de breiching niuzuri, din politica internă, cu agenda de politică externă ocupată de Putin, uităm de o vreme să ne uităm şi la o altă vecinătate a României, pe vremuri numită generic „butoiul cu pulbere“ al Europei: Balcanii de Vest.
Cît de aproape mai sînt Balcanii de UE?
Uniunea Europeană le-a oferit statelor din Balcani o perspectivă europeană încurajatoare şi ambiţioasă, la Consiliul European de la Salonic din Grecia în 2003. Ideea era de a asigura stabilitatea în regiune şi de a extinde instrumentele europene de democratizare.
Ucraina şi integrarea Balcanilor în UE
„Nu cred că veţi găsi un exemplu mai interesant de construcţie statală decît cel din Kosovo. Şi nu e vorba numai despre ieşirea noastră din război, ci, mai ales, despre cum trebuie să jonglăm cu îngrijorările atîtor state şi cu interesele marilor puteri“
O coborîre în purgatoriul istoriei
Probabil puţini îşi aduc aminte că, în 1999, Kosovo era o temă profund polarizantă pentru români. Suporterii desfăşurau la meciuri bannere anti-NATO şi pro-Serbia. Exista la acea vreme chiar şi o formaţie de manele care purta numele fostei provincii sîrbe.
Mythbusters: Kosovo nu e Crimeea
Preşedintele rus Vladimir Putin a acuzat Occidentul de ipocrizie din cauză că acesta nu a recunoscut şi nu recunoaşte legitimitatea referendumului pentru independenţa Crimeii din 16 martie. Degetul de la Kremlin a fost îndreptat către Kosovo, la fel şi o campanie furibundă a presei de stat ruseşti.
Opinii despre comparaţia dintre Kosovo şi Crimeea
Bekim Çollaku, ministrul Integrării Europene în guvernul de la Priştina: „Nu există paralele reale între Kosovo şi Crimeea, totul face parte dintr-un joc. Vladimir Putin se foloseşte de Kosovo ca pretext, dar nu are relevanţă de nici un fel.“
Sîrbii din Gracianiţa: „Belgradul spune că nu ne lasă!“
Cu orice oficial de rang înalt al Priştinei ai vorbi, una din primele sale griji va fi să explice statutul şi măsurile excepţionale pentru protejarea minorităţii sîrbe, oriunde s-ar afla pe teritoriul Kosovo: locuri asigurate la nivel înalt în decizia locală şi centrală, funcţii de conducere şi, obligatoriu, măcar postul de viceprim-ministru.
„Nu pentru asta am luptat noi“
De pe gardul clădirii guvernamentale din Priştina, capitala Kosovo, activitatea executivului e supravegheată de sute de perechi de ochi. Portrete ale martirilor din războiul cu Serbia (1998-1999) sînt agăţate de barele de fier.
În căutarea jihadiştilor
Nuredin Zeneli se apropie cu paşi şovăielnici de poarta moscheii. Bătrînul, în vîrstă de 75 de ani, vine cu o oră mai devreme la rugăciunea de la ora 17. Zîmbetul său e însă voios, iar disponibilitatea de a vorbi cu jurnalişti străini e surprinzător de mare.
Recunoaşterea pe Facebook - discuţie cu ministrul adjunct de Externe kosovar, Petrit SELIMI
În 2010, cu ocazia unei vizite în Slovacia, Petrit Selimi nu putea avea o întîlnire cu oficiali guvernamentali nici măcar într-un restaurant, de parcă provenienţa din Kosovo echivala cu o boală contagioasă. Mărturisirea ministrului adjunct de Externe a provocat reacţii de uimire în delegaţia română.
Poziţia României faţă de Kosovo
La o zi după decizia oficială a Priştinei, plenul Parlamentului de la Bucureşti, în acord cu poziţia preşedintelui şi a Guvernului României, a anunţat că ia act cu „profundă îngrijorare“ de proclamarea independenţei provinciei, regretă eşecul negocierilor „în spiritul dreptului internaţional“ şi nu recunoaşte independenţa.
Contraargumente privind poziţia României
Dosarul Kosovo continuă să fie un subiect nerezolvat între reprezentanţii instituţiilor de stat din România. Premierul Victor Ponta s-a pronunţat în favoarea „recunoaşterii rapide a Kosovo“, iar fostul preşedinte a respins noua realitate din Balcani şi din Europa.