Bianca TOMA

Oficiali la cel mai înalt nivel de la Bucureşti recunosc: „Ce să facem cu mii de refugiaţi cînd noi nu am rezolvat problema romilor?“

Uniunea Europeană le-a oferit statelor din Balcani o perspectivă europeană încurajatoare şi ambiţioasă, la Consiliul European de la Salonic din Grecia în 2003. Ideea era de a asigura stabilitatea în regiune şi de a extinde instrumentele europene de democratizare.

Cu orice oficial de rang înalt al Priştinei ai vorbi, una din primele sale griji va fi să explice statutul şi măsurile excepţionale pentru protejarea minorităţii sîrbe, oriunde s-ar afla pe teritoriul Kosovo: locuri asigurate la nivel înalt în decizia locală şi centrală, funcţii de conducere şi, obligatoriu, măcar postul de viceprim-ministru.

La o zi după decizia oficială a Priştinei, plenul Parlamentului de la Bucureşti, în acord cu poziţia preşedintelui şi a Guvernului României, a anunţat că ia act cu „profundă îngrijorare“ de proclamarea independenţei provinciei, regretă eşecul negocierilor „în spiritul dreptului internaţional“ şi nu recunoaşte independenţa.

Cînd vrei să faci bilanţul ultimilor şapte ani şi să pui pe hîrtie ce-a făcut UE în România sau cum s-a schimbat România de cînd a intrat în UE, găseşti o listă lungă de teme, mize, legi, reforme, politici. Două mari teme au dominat ultimul deceniu al celei mai tinere democraţii europene: banii de la UE şi dreptatea!

28 noiembrie 2013 – cîteva ore înaintea summitului oficial. Cum am ajuns la locul destinat ziariştilor, am căutat gruparea de gazetari ucraineni. Mai e vreo şansă să se fi răzgîndit preşedintele vostru? „Nici una. Ianukovici va juca acest joc cît de mult va putea.“

Cum să facem agricultura românească profitabilă? O întrebare grea, cu multe răspunsuri, care ascund la fel de multe soluţii. Unele se pot aplica, dar e nevoie de rezolvarea altor ecuaţii: de la mentalităţile omului de la ţară, de la felul în care bunicii noştri înţeleg să folosească grădina ori livada din fundul curţii, pînă la felul în care politicienii reuşesc să se alieze pentru a da agriculturii, ţăranului şi fermierului instrumente eficiente.

Cînd a preluat preşedinţia Comisiei Europene, portughezul Jose Barroso fusese avertizat că va avea doar două bătăi de cap pe toată durata mandatului său: Marea Britanie şi Marea Britanie. Criza a complicat mult lucrurile în cel de-al doilea mandat, iar politicienii de la Londra nu i-au făcut deloc viaţa uşoară.

Reacţiile politicienilor din Regatul Unit au caracterizat diferit discursul lui Cameron. Foarte critici au fost liberal-democraţii. Fostul lider al liberalilor, Lordul Ashdown, a spus că discursul premierului „plasează Marea Britanie pe un drum cu sens unic, în afara UE“.

Încep documentarea în Bucureşti. Opresc oameni mai săraci sau mai bine îmbrăcaţi, mai tineri sau mai în vîrstă. Intru în baruri şi mă aşez cu englezii la vorbă. Toţi românii sînt cu adevărat prietenoşi, frumoşi şi deschişi. M-am bucurat să redescopăr asta.

Radoslaw Sikorski, educat la Oxford, a făcut un apel la Marea Britanie, pe care a invitat-o să renunţe la „falsa conştiinţă“ a euroscepticismului şi să preia conducerea în luarea deciziilor în UE, în ajustarea politicilor europene.

De unde pînă are voie UE să se bage în treburile unui stat membru? Cum să nu ai voie să pui şef la DNA sau la Parchetul General? Cum să nu faci graţieri? Au mers prea departe - spun cei care folosesc argumentul suveranităţii naţionale în faţa "ingerinţelor"?