Preţul Ucrainei
„Pa ruski?“ „Niet. English.“ A fost prima întrebare la „intrarea“ în Vilnius, pe aeroport. Am găsit Lituania în ceaţă, înaintea summitului Parteneriatului Estic, aşa cum aveau să fie şi aşteptările, de un optimism moderat, ale cîtorva jurnalişti – mai puţin cei ruşi şi cei ucraineni –, care mai sperau
că, dacă lui Victor Ianukovici i se pune Acordul de asociere cu UE în faţă, nu va spune „nu“ răspicat.
28 noiembrie 2013 – cîteva ore înaintea summitului oficial. Cum am ajuns la locul destinat ziariştilor, am căutat gruparea de gazetari ucraineni. Mai e vreo şansă să se fi răzgîndit preşedintele vostru? „Nici una. Ianukovici va juca acest joc cît de mult va putea.“ Jocul lui Ianukovici de a spune „da“ UE şi de a-şi negocia viitorul mandat de preşedinte la Moscova îi ţine afacerile profitabile. Jurnaliştii ucraineni au însă o întîlnire informală, cu o seară înainte de summit. Li se spune să nu dispere: europenii se aşteaptă ca Ianukovici să se răzgîndească la loc. Pe loc. Trecem la oficialii de presă. Ei ştiu cel mai bine ce întîlniri scurte au loc înaintea reuniunilor oficiale. Se cheamă „trilaterale“ sau „întîlniri de coordonare“, în care, de regulă, reprezentantul statului-problemă are o discuţie scurtă cu lideri-cheie – Barroso, Van Rompuy. Este confirmată o reuniune Ianukovici – lideri UE şi/sau Merkel şi Hollande. Nu poţi însă să spui sigur că mai e vreo şansă. O astfel de discuţie poate avea loc şi pentru ca liderii europeni să se pună de acord în legătură cu ce să susţină dacă iese rău. Rău înseamnă, pentru acest summit, că Ianukovici nu se va fi „răzgîndit“, iar Acordul de asociere UE – Ucraina nu va fi semnat, aşa cum avertizase de la Kiev şeful guvernului ucrainean. Eticheta acestui summit – „succes“ ori „eşec“ – depindea în mare măsură de Ucraina. Pentru România, Republica Moldova este marea miză, însă, în presa internaţională, deşi lăudat pentru realizare, Chişinăul este avertizat că, fără Ucraina, îi va fi mult mai greu.
Iulia şi gazul ieftin, estimarea lui Ianukovici
Speranţele oricărui acord cu Ucraina sînt spulberate însă cîteva minute mai tîrziu. Ianukovici a calculat „preţul eliberării Iuliei Timoşenko“, în schimbul achitării pagubelor pe care se presupune că aceasta le-a provocat ţării prin semnarea unui contract de gaz cu Rusia, estimat de guvern de circa 14,7 miliarde de euro. Moscova a mai promis odată gaz ieftin Ucrainei, dar i l-a livrat la preţ redus doar cîteva luni. Uniunea Euroasiatică pe care o promite Putin – şi prin care Ucraina ar putea să spere că va primi împrumuturi vitale economiei sale – deocamdată, nu există. În plus, sînt mari semne de întrebare că Rusia are resurse să asiste toate ţările pe care „geopolitic“ le doreşte încă sub influenţa sa. La fel de mari sînt şi certitudinile legate de faptul că Vladimir Putin ştie că nu are fonduri cu care să ţină aceste ţări aproape. Estimările vehiculate de presa de limba rusă anunţă că renunţarea la opţiunea europeană ar readuce Ucrainei gaz ieftin şi un împrumut de 15 miliarde de euro, de care economia Rusiei ar fi putut beneficia printr-un acord cu FMI. Ca ordin de mărime, în perioada semnării Acordului de asociere, asistenţa financiară a UE destinată României (1992-1999) a fost de 1,2 miliarde de euro.
Ucraina, prea scumpă pentru UE?
Şi asta nu era tot. 15 miliarde de euro fusese doar terenul pregătit la rece de Ianukovici. Şi doar pentru semnarea Acordului. Aplicarea regulilor lui – un dosar de peste 1000 de pagini cu birocraţie bruxelleză – costă în plus. Ucraina ceruse în total 160 de miliarde de euro pentru modernizarea economiei sale la standardele UE. „Exorbitant!“ a exclamat comisarul pentru extindere Stefan Füle. „Dacă ar fi s-o împărţim în tranşe pentru următorii zece ani, ea ar însemna 10% din PIB-ul Ucrainei.“ Fără precedent în istoria relaţiilor Bruxelles-ului cu vreunul dintre potenţialii candidaţi din Est. Vilnius se încheie astfel cu o vedetă geopolitică – Ucraina, „prea scumpă“, dar mai ales prea greu de înţeles de către birocraţii de la Bruxelles. Republica Moldova – un succes rămîne „refrenul“ ultimei încercări curajoase a UE de a continua extinderea spre Est.
Bianca Toma este cercetător la Centrul Român de Politici Europene.
