Lecţia ambiţiosului Sikorski

Publicat în Dilema Veche nr. 479 din 18-24 aprilie 2013
Lecţia ambiţiosului Sikorski png

Ce i-a spus Europa de Est lui David Cameron: Nu paria că te lăsăm să distrugi UE

Reacţiile Vestului la isteria pragmatică şi eurosceptică a britanicilor erau, oarecum, aşteptate. Una dintre surprizele Europei vine, însă, constant, dinspre Polonia – al cărei ambiţios ministru de externe, Radoslaw Sikorski, a ţinut, în toamna anului trecut, un discurs remarcabil la Palatul Blenheim, lîngă Oxford, înainte ca politicienii de la Londra să fluture opţiunile referendumului pentru rămînerea sau ieşirea din UE, şi în care arată că ostilitatea britanicilor faţă de Uniunea Europeană nu este bazată pe fapte, aşa cum obişnuiesc englezii să-şi susţină poziţiile, ci doar pe mituri.

Radoslaw Sikorski, educat la Oxford, a făcut un apel la Marea Britanie, pe care a invitat-o să renunţe la „falsa conştiinţă“ a euroscepticismului şi să preia conducerea în luarea deciziilor în UE, în ajustarea politicilor europene. „UE este o putere care vorbeşte în limba engleză. Piaţa unică a fost o idee a britanicilor. Un comisar britanic conduce serviciul diplomatic european şi ar putea, dacă... doar şi-ar fi dorit, să conducă politica de apărare a Europei“ – a spus Sikorski, citat de EuObserver.

Ministrul polonez de externe, care a precizat că ţara sa se vede ca un aliat al Marii Britanii, a avertizat Londra să nu submineze blocul celor 27 de state membre UE. „Dacă refuzaţi, nu aşteptaţi de la noi să vă ajutăm să distrugeţi sau să paralizaţi Uniunea Europeană.“ Pentru a trece la fapte şi cifre, Sikorski a enumerat beneficiile economice ale aderării Marii Britanii la UE, arătînd că piaţa unică aduce o valoare estimată între 1500 şi 3500 de lire pe an, pentru gospodăriile populaţiei britanice. Şeful diplomaţiei poloneze a respins şi ideea avansată de eurosceptici – potrivit căreia, judecînd după puterea şi mărimea economiei britanice, se pot negocia termeni net favorabili cu UE. În timp ce 50% din comerţul Marii Britanii a fost cu alte ţări din UE, în statisticile UE doar 11% din tranzacţii au fost cu Regatul Unit. „N-aş paria pe cine va avea poziţia de negociere mai bună“ – a avertizat Sikorski.

Tony Barber explică, la scurt timp, în The Economist, de ce Cameron ar trebui să nu ignore avertismentul lui Sikorski despre Europa.

„Adăugaţi, aşadar, Polonia la lista ţărilor Uniunii Europene revoltate de politica incoerentă, de autoizolarea dusă de guvernul conservator britanic vis-à-vis de Europa“ – scrie Barber. Cu ce să începem?

Germania. Cancelarul Angela Merkel şi-a rărit vizitele în Marea Britanie – consemnează The Economist –, după ce premierul Cameron a împins Partidul Conservator în afara grupării paneuropene de centru-dreapta, cunoscută sub numele de Partidul Popular European (PPE), din care face parte Merkel.

Franţa. Preşedintele François Hollande nu a uitat cum Cameron a refuzat să-l întîlnească cînd a vizitat Londra, în campania electorală de anul trecut. Hollande nu va fi, aşadar, deloc interesat ori încîntat să-i facă lui Cameron orice favoruri în probleme cruciale, cum ar fi protecţia intereselor britanice, într-o Europă mai profund integrată.

A venit rîndul Poloniei care, iată, avertizează prin Sikorski că guvernul lui Cameron nu ar trebui să presupună că vechile legături sentimentale ar păstra Polonia de partea Marii Britanii, în cazul în care aceasta ar refuza să joace un rol constructiv în Europa. „Nu subestimaţi determinarea noastră de a nu reveni la politica secolului XX. Voi (Marea Britanie) nu aţi fost ocupaţi. Cei mai mulţi dintre noi, de pe continent, am fost. Vom face aproape orice pentru ca istoria să nu se mai repete“ – a mai spus Sikorski, citat de The Economist.

Pe 23 septembrie, aceeaşi publicaţie revine cu o amplă analiză despre blocurile destinată ţărilor din spaţiul fost comunist „Polonia şi Marea Britanie. Sikorski la Oxford (din nou)“. Discursul ministrului polonez venea, în toamna anului trecut, într-un moment de maximă tensiune în interiorul zonei euro, care trebuia să ajungă la decizii-cheie şi faţă de care Marea Britanie juca mereu cartea izolării. „În acest context îngrijorător şi-a ţinut domnul Sikorski (prieten al autorului acestei postări) discursul. Polonia vrea, aşadar, Marea Britanie în Uniunea Europeană, ca o contrapondere la ţările puternic reglementate de UE, şi pentru a echilibra greutatea Germaniei şi proximitatea Rusiei (...), dar, în cazul în care Marea Britanie se marginalizează, Polonia vrea să facă Europa mai bună în configuraţia în care este, ori în cea care urmează a fi“ – menţionează sursa citată. Autorul analizei detaliază momentul în care, în 2001, se afla la cină cu domnul Sikorski şi un lider conservator britanic, care îl certa pe politicianul polonez în legătură cu aderarea iminentă şi rapidă a Poloniei la Uniunea Europeană. De ce, dintre toate ţările, Polonia se vinde Bruxelles-ului? întreba liderul conservator. „Crezi că ar trebui să ne mai bazăm pe Marea Britanie, aşa cum am făcut-o în 1939?“ – ar fi fost replica lui Sikorski. Deşi prietenii săi conservatori încearcă să nu-l audă, mesajul acestuia – mai notează blogul The Economist – este în mod constant, şi fără nici o reţinere, proeuropean. Foloseşte cuvinte şi trezeşte sentimente rar întîlnite în Marea Britanie.

Sikorski a scris istorie şi cu discursul de la Berlin

Rolul proeuropean şi proactiv al Poloniei este tot mai vizibil, iar discursul care a uimit Europa şi a fost cap de ziar în cele mai respectabile publicaţii europene şi americane a fost apelul extraordinar al şefului diplomaţiei de la Varşovia, acelaşi Radoslaw Sikorski, care, „în umbra porţii Brandenburg din Berlin, în noiembrie 2011, a scris o bucată de istorie contemporană: Germania este singura ţară din Europa care poate acţiona pentru a salva zona euro şi Uniunea Europeană de la «o criză de proporţii apocaliptice».“

Într-un comentariu considerat de presa occidentală ca surprinzător pentru un ministru senior polonez, Sikorski a declarat că cea mai mare ameninţare la adresa securităţii naţiunii sale nu este terorismul sau tancurile germane, sau chiar rachetele ruseşti, ci „prăbuşirea zonei euro“.

„Germania, îţi cer ca, pentru binele tău şi al nostru, să ajuţi (n.n. zona euro) să supravieţuiască şi să prospere“ – a spus ministrul de externe polonez. „Ştiţi foarte bine că nimeni altcineva nu o poate face. Eu voi fi, probabil, primul ministru de externe polonez din istorie care să spună asta, dar îmi e mai puţin teamă de puterea Germaniei decît de pasivitatea ei. Ai devenit naţiunea indispensabilă a Europei“ – a spus Sikorski, citat de Financial Times. De atunci, avea să transmită semnale Londrei: „Am prefera să fiţi alături de noi, dar, dacă nu puteţi, vă rugăm să ne permiteţi să mergem înainte“ – a spus Sikorski.

Foto: mfa.gov.pl

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.