Recunoaşterea pe Facebook - discuţie cu ministrul adjunct de Externe kosovar, Petrit SELIMI

Carte de vizită: Petrit Selimi este adjunctul ministrului kosovar de Externe. În 2011, Selimi a fost numit în guvern şi era, la acea vreme, unul dintre cei mai tineri membri ai executivului. A fost coordonator al cooperării dintre Kosovo şi Serbia şi membru al Comisiei de Stat pentru Libertăţi Religioase. A studiat la Universitatea din Oslo şi la London School of Economics. 

În 2010, cu ocazia unei vizite în Slovacia, Petrit Selimi nu putea avea o întîlnire cu oficiali guvernamentali nici măcar într-un restaurant, de parcă provenienţa din Kosovo echivala cu o boală contagioasă. Mărturisirea ministrului adjunct de Externe a provocat reacţii de uimire în delegaţia română. Dar momentul acela l-a determinat pe Selimi să schimbe strategia demersurilor diplomatice ale ţării sale. 

„În sondajele de opinie din Kosovo, recunoaşterea statală nu intră în Top 10 preocupări, iar integrarea în UE nu ajunge în Top 5 griji ale cetăţenilor noştri“, spune ministrul. De ce? Cum adică? Simplu. Poveştile despre chestiuni de drept internaţional şi orientare strategică trebuie vîndute la oameni. Ele nu sînt înghiţite pe nerăsuflate, aşa cum era în Europa de Est, în anii ’90. 

„Avem şomaj de 30,5%, iar în rîndul tinerilor ajunge la 60%. Situaţia se compensează întrucîtva prin remitenţele din străinătate. Fiecare al patrulea kosovar trăieşte în străinătate. Ca să înţelegeţi: primul

înscris de echipa Elveţiei la Campionatul Mondial din Brazilia a fost opera unui kosovar. Limba albaneză e a treia cea mai vorbită în Elveţia. Iar numărul total al consulatelor din Germania şi Elveţia este de şapte. Remitenţele din diaspora însumează un miliard de euro pentru o populaţie de 1,8 milioane“, spune Petrit Selimi. 

Cu alte cuvinte, grijile oamenilor sînt unele mult mai pămîntene. La aşa cifre ale şomajului, la lipsa de perspective pentru tinerii acestei ţări – peste 60% din populaţia Kosovo are sub 35 de ani –, misiunea unui guvern, chiar şi cea a Ministerului de Externe, este aceea de a-şi sluji propriii cetăţeni. Selimi descrie cum „în ianuarie, am avut un val uriaş de oameni care au părăsit ţara. A fost complet neaşteptat. 40.000 de oameni au plecat către Germania într-un amestec de criminalitate organizată şi zvonistică despre cum nemţii au nevoie de lucrători din cauza scăderii demografice. Au plecat 1500 de oameni în fiecare zi în ianuarie, la momentul la care vorbim am ajuns la doar 10. Scăderea spectaculoasă e dată de demantelarea acestor reţele de traficanţi“. 

„Nimic nu a crescut în istoria umanităţii mai rapid ca Facebook“ 

Aşa că, pentru diplomaţia kosovară, dincolo de eforturile tradiţionale de recunoaştere statală, alte metode, mai neortodoxe, au ajuns să compună o mare parte a activităţii ministerului. Cum ar fi, de exemplu, eforturile de intrare în concursul Eurovision. „Pentru tinerii noştri nu e important să le spunem că am semnat Acordul de Stabilitate şi Asociere, pentru ei e un termen lipsit de orice semnificaţie. Dar dacă le spunem că avem un concurent la Eurovision şi că pot vota pentru un cîntec din competiţia europeană, atunci au un motiv de mîndrie“, spune Selimi, cu o doză de mîndrie în voce. 

Diplomaţia digitală, schimburile culturale şi de societate civilă între Kosovo şi, mai ales, statele care nu îl recunosc s-au intensificat în ultima vreme considerabil. Drept urmare, Kosovo a fost acceptat în Comitetul Olimpic Internaţional. Pentru prima dată în scurta sa istorie statală, Kosovo va avea echipă naţională la Jocurile Olimpice de la Rio. Ţara a primit statut de membru şi în Federaţia Internaţională de Baschet. Cu o săptămînă înainte de întîlnirea cu delegaţia română, echipa din Priştina disputase un meci cu Universitatea Craiova. Selimi şi-a cerut scuze că au cîştigat. „Încercăm, de regulă, să nu batem echipe din state care nu ne recunosc independenţa“, a spus ministrul rîzînd. 

Şi apoi vine Facebook. Unii întreabă, spune Selimi: „Care e treaba cu Facebook? Voi nu sînteţi un stat, de ce v-ar recunoaşte Facebook? Nimic nu a crescut mai rapid în istoria umanităţii decît Facebook – nu imperiul roman, nu creştinismul, nu islamul, nu Ginghis Khan. Nici măcar Internetul în sine nu a crescut la fel de rapid precum Facebook. Deci, nu eşti pe Facebook, nu exişti“. Campania a dat roade. În decembrie 2013, Kosovo a obţinut recunoaştere statală. Pe Facebook. 

Şi nu e doar o chestiune de mîndrie. Nerecunoaşterea în mediul online produce efecte concrete pentru oameni. Gîndiţi-vă că vreţi să cumpăraţi o carte pe Amazon sau, oricît de ciudat ar suna în România, să cumpăraţi muzică de pe iTunes Store. Unele site-uri nu recunosc adresele IP, altele nu acceptă cărţile de credit din Kosovo. Multe avantaje şi produse ale vremurilor în care trăim nu sînt accesibile unei populaţii dintr-un stat nerecunoscut. 

Din această nevoie s-a născut

. „Să zicem că cineva observă că secţiunea de hărţi a

nu recunoaşte Kosovo“, explică Selimi. „Atunci, acel cineva poate descărca un formular predefinit, îl poate completa cu cele necesare şi poate trimite direct la persoana responsabilă un apel de recunoaştere. Dacă vine un formular de la un cetăţean, poate că un ministru îl va ignora şi îl va arunca la gunoi. Dar dacă 1000 de oameni scriu hotelului Hilton, de pildă, spunîndu-i că «ţara noastră nu apare în lista dvs.», atunci e altceva. Pe Amazon, am avut 5000 de oameni care au scris şi compania a răspuns luna trecută cu anunţul că adaugă Kosovo pe lista sa de ţări. Noi nu sîntem adăugaţi automat în astfel de liste, precum e cazul statelor care aderă la UE, de exemplu. Toate acestea sînt importante pentru oamenii din Kosovo şi de aceea ele fac parte din strategia noastră oficială de diplomaţie publică.“ 

„Eu nu pot vinde Europa dacă tinerii nu o văd“ 

În acest moment, spune Petrit Selimi, „recunoaşterea la nivel de state nu este prioritară. Uitaţi-vă că multe state membre ONU, deci recunoscute la nivel mondial, sînt state eşuate, unde nu există guvern, sînt în mijlocul unor războaie civile. Mult mai important pentru noi e să avem o democraţie stabilă şi funcţională, să ne respectăm propria Constituţie, care este,

, cea mai progresistă din UE pentru că este cea mai nouă şi beneficiază de experienţa tuturor statelor europene. Sîntem singura ţară din Balcani care a legalizat căsătoria între persoane de acelaşi sex şi nu uitaţi că trăim într-o ţară care are în proporţie de 90% populaţie musulmană“. 

Totuşi, cinci ţări din UE nu recunosc independenţa noului stat: Spania, Slovacia, Grecia, Cipru şi România. „Înţelegem că Spania are îngrijorări legate de Catalunia şi Ţara Bascilor. Înţelegem că Ciprul are probleme de decenii legate de partea sa de nord. Aici noi avem aceeaşi politică externă cu UE şi nu am recunoscut Ciprul de Nord. Înţelegem că România are unele îngrijorări interne şi chiar regionale. Înţelegem că Grecia are îngrijorări legate de Macedonia. Argentina are probleme cu Insulele Falkland. Thailanda ne-a recunoscut recent, deşi are şi ea unele probleme. Marea Britanie ne-a recunoscut, deşi Scoţia voia să fie independentă. Aşa că sperăm ca trecerea timpului şi contribuţia Kosovo la stabilizarea regiunii să demonstreze că nu reprezentăm nici un pericol“, spune ministrul kosovar, care ştie pe de rost lista statelor care încă nu i-au recunoscut şi motivele oficiale ale deciziei, ba chiar şi pe cele mai puţin oficiale. 

„Kosovo a reprezentat încheierea capitolului Balcanilor. De la proclamarea independenţei noastre, toate statele din regiune sînt democratice şi în dialog multilateral. Serbia nu ne recunoaşte ca stat, dar, în urmă cu două săptămîni, Belgradul ne-a recunoscut tribunalele ca unică instanţă de justiţie pe teritoriul nostru. Croaţia e membru UE, Slovenia la fel. Serbia, Albania şi Macedonia au statut de candidat. Apoi avem Bosnia, care a semnat Acordul de Stabilitate şi Asociere. Şi Kosovo, care speră să semneze Acordul în vară.“ 

Într-un fel, Kosovo, ca ultim stat care aşteaptă să semneze acordul de asociere la UE, e norocos.  Semnarea are loc, pentru prima dată, după Tratatul de la Lisabona. De ce e important pentru Priştina? Pentru că Lisabona a anulat obligativitatea ca Acordul de Stabilitate şi Asociere să fie ratificat de parlamentele naţionale ale statelor membre. Kosovo nu trebuie, astfel, să caute un vot favorabil în state care nu îl recunosc ca stat. Un vot în Casa Poporului, de exemplu, ar fi fost imposibil. Astfel, Kosovo are şansa să facă un prim pas contractual către aderarea la UE indiferent de poziţiile naţionale vizavi de statutul său.

Semnarea Acordului are însă o importanţă şi mai mare pentru kosovari: prima relaţie contractuală dintre Kosovo şi UE va ajuta enorm în demersul de ridicare a vizelor pentru cetăţenii acestei ţări care vor să călătorească în Europa. Kosovo e ultimul stat din Balcani care nu are liberalizat regimul de vize. 

„Eu nu pot vinde Europa tinerilor de la noi dacă ei nu văd Europa“, spune ministrul Selimi. „De asta, Kosovo are nevoie de liberalizarea regimului de vize. Oamenii din Moldova pînă în Columbia călătoresc fără viză în UE. Şi noi trebuie să fim acolo, pentru că merităm. Tinerii noştri au văzut numai Skopje şi Tirana. Cum să ne luptăm împotriva radicalizării islamice sau extremismului etnic dacă nu avem exemple despre ceea ce înseamnă ideile europene? Nu putem avea comunităţi izolate şi, în acelaşi timp, pretenţii de societate deschisă.“  

a consemnat Laurenţiu COLINTINEANU  

Foto: Ministerul de Externe Priştina, I. Moldovan