Cinematograful din insulă

Publicat în Dilema Veche nr. 438 din 5-11 iulie 2012
Cinematograful din insulă jpeg

Insula Ada Kaleh se afla undeva la 3 kilometri în aval de Orșova, în mijlocul Dunării. În 1970, cînd a fost inundată la cererea lui Ceaușescu, pentru a se construi Hidrocentrala Porțile de Fier, pe insulă trăiau mai puțin de 500 de locuitori, majoritatea turci. Toți au u fost strămutați. Ada Kaleh avea cam 2000 de pași pe lung și 500 pe lat.

O zi pe insulă începea cu chemarea care se auzea dinspre geamia veche şi se încheia la... cinematograf. Cinematograful era, de fapt, la Căminul Cultural. Iar Căminul era cea mai veche clădire de pe insulă, care adăpostise pe vremuri garnizoana ofiţerilor, şi care se afla chiar în centrul cetăţii Ada Kaleh. Ca în orice cinematograf, exista un ecran de pînză albă, cam 5/3 metri, şi în sală multe scaune. Scaunele se strîngeau, însă, pe margine, în serile în care la Căminul Cultural se dansa.

Omer Kadri a trăit pe insulă pînă la vîrsta de 10 ani şi 4 luni. Îşi aminteşte că rolele cu film se aduceau cu barca, de la Drobeta-Turnu Severin, iar atunci cînd venea barca, copiii se strîngeau pe mal, să vadă ce filme s-au mai adus. Fiecare film nou era un eveniment, pentru că, în rest, nu se întîmpla mare lucru pe Ada Kaleh.

Un bilet la cinematograf costa 1,25 lei. Sala se umplea seară de seară, unii vedeau acelaşi film de mai multe ori, pînă cînd ajungeau să înveţe replicile pe dinafară. Apoi, a doua zi, fiecare film era intens comentat. Omer Kadri spune că, de multe ori, nu mai găsea locuri pe scaune şi, împreună cu fratele lui, se căţăra pe pervazul ferestrelor. Uneori, cînd era cîte un film rusesc propagandistic – căci se mai difuzau şi din astea –, se plictisea şi moţăia pe pervaz. Se trezea în ţipetele publicului, nemulţumit că iar se arsese filmul! Se întîmpla aproape în fiecare seară, iar lumea începea să fluiere sau să ţipe: „Filmuuu! Luminaaa!“. Dar asta nu-i împiedica să vină la cinematograf şi seara urmatoare.

Cum ieşeau de la film, locuitorii insulei se înghesuiau în faţa unui panou la care se anunţau filmele noi. Bătrînii mai întîrziau la cafenelele din centru, iar copiii – la prăvălia faimosului cofetar Arif. Omer Kadri îşi aminteşte că, odată, cofetarul l-a lăsat să învîrtă şi el la răcitoarea pentru îngheţată. Altădată, a avut norocul să intre în cabina operatorului de la cinematograf. Sîrbul Sandu Radoslav, căsătorit cu o turcoaică de pe insulă, s-a ocupat la un moment dat de cinematograf şi l-a lăsat pe micul Omer în cabină, să vadă cum derulează filmele. Şi-i plăcea. Era fascinat şi de generatorul cinematografului, care era pe benzină, şi făcea lumină atunci cînd pica curentul. Iar drumurile spre casă, seara, după film, erau pentru el o adevărată provocare. Se lăsa întunericul şi el trebuia să străbată, uneori singur, o bună parte din drumurile cetăţii de pe insulă. Erau tot felul de catacombe şi ziduri de după care oricînd ar fi putut să apară cineva. Deşi, nu era deloc periculos să mergi noaptea pe străzile cetăţii. Exista şi un post de poliţie pe insulă, şi – aşa cum se menţionează în singura monografie a insulei, scrisă de imamul Ali Ahmed, „certuri cu bătaie sau crime nu au avut loc niciodată“. Însă, aşa cum se povesteau zi de zi filmele văzute cu o seară înainte, tot la fel circulau pe insulă poveşti cu strigoi şi cu fantome. Aşa se face că, pentru micul Omar, care avea mai puţin de 10 ani, uneori, drumul spre casă era un act de mare curaj. Seara următoare, însă, nici cele mai groaznice poveşti cu fantome nu-l ţineau departe de ecranul acela alb pe care se derulau altfel de poveşti. Îşi aminteşte de filmul Dragoste la zero grade, în regia lui Geo Saizescu, cu Iurie Darie şi Coca Andronescu, de Elena din Troia, o capodoperă a cinematografiei, în care – avea să afle mai tîrziu – au jucat aproape 30.000 de oameni, sau de Stan şi Bran. „Era o scenă – povesteşte Omer Kadri – în care cei doi îşi construiau o casă, iar la un moment dat, Bran a căzut şi, din greşeală, a înghiţit nişte cuie. Îmi amintesc cum, copil fiind, am început să plîng pentru că îmi imaginam ce dureros trebuie să fie pentru Bran. Altădată, a fost rîndul bătrînilor din sală să se sperie cînd au avut impresia că locomotiva de pe ecran ar veni peste ei. Povestea a făcut repede înconjurul insulei şi toată lumea vorbea despre ea.“ Mare succes pe insulă a avut şi Laleaua neagră, care s-a difuzat o săptămînă întreagă (de obicei, într-o săptămînă erau programate două filme).

Pentru o vreme, micul Omer a fost o persoană importantă pe insulă, printre copiii de vîrsta lui, şi nu numai. A mers cu mama lui la Herculane şi acolo au fost la cinematograf. Dimineaţa, la matineu. Pentru Omer era un pic ciudat. Cum adică? Se dau filme şi dimineaţa?! Pe insulă sînt doar seara... La Herculane, la matineu, Omer a văzut filmul Cei şapte din Teba, care nu rulase încă pe insulă. Aşa că a fost în centrul atenţiei atunci cînd s-a întors şi a povestit tuturor filmul. Numai că, la scurt timp, filmul a ajuns şi pe Ada Kaleh.

Omer Kadri a găsit printre documentele păstrate de locuitorii insulei un proces-verbal datat septembrie 1949, întocmit de „colectivul de muncă al Căminului Cultural din comuna Ada Kaleh, judeţul Mehedinţi“, întrunit pentru a analiza situaţia încasărilor la filmul rusesc Aşteaptă-mă. Concluzia era că filmul a fost văzut de 502 persoane şi s-au încasat 2640 de lei. În proces se mai consemna că publicul spectator a fost consultat şi acesta e de părere că „filmul sovietic este constructiv şi contribuie la ridicarea nivelului nostru cultural şi la îmbogăţirea cunoştinţelor noastre ideologice“. Era, probabil, unul dintre filmele la care pe Omer Kadri l-a prins somnul pe pervazul ferestrei de la cinematograf. 

Liliana Nicolae este jurnalistă la Radio România Actualităţi.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Campania de recrutare a Kievului capătă ritm. Noile metode prin care sunt atrași voluntari pentru armata ucraineană
Campaniile menite să intensifice recrutarea voluntară, inclusiv campanii de relații publice au pus pe roate efortul de mobilizare a noi recruți pentru armata ucraineană, pe fondul entuziasmului scăzut al ucrainenilor de a se înrola, relatează Reuters și The Guardian.
image
Cum să folosești corect aerul condiționat de la mașină. Sfaturi pentru economia de combustibil: „nu mori, va fi rece mașina” VIDEO
Vara aceasta, temperaturile ridicate ne fac să apelăm din ce în ce mai des la aerul condiționat al mașinii. Însă, o utilizare incorectă a acestuia poate duce la un consum crescut de combustibil și chiar la probleme tehnice.
image
Seceta lovește România. Sute de localități rămân fără apă. Se face apel la rațiune
România se confruntă cu o criză acută a apei, zeci de localități rămânând fără această resursă vitală. Seceta prelungită a dus la scăderea semnificativă a nivelului în lacurile de acumulare, iar debitele râurilor sunt sub media multianuală.

HIstoria.ro

image
Destinul unui general uitat, în „Historia” de iulie
„Rareori un simț mai înalt al datoriei și al dreptății s-a împerecheat cu o mai desăvârșită simplicitate, cu o mai prietenească modestie,” spunea istoricul Gheorghe Brătianu despre Nicolae Dăscălescu – general decorat, apoi deținut politic și țăran sărac. Descoperiți un destin excepțional.
image
Pe vremea când nu exista cod roșu și aer condiționat: în 1911 canicula a făcut prăpad în Europa și SUA
Chiar dacă valurile de căldură devin din ce în ce mai intense și mai frecvente ca urmare a încălzirii globale, acestea nu reprezintă un fenomen nou în istorie. Un exemplu tragic este vara anului 1911, când Franța a fost lovită de un val de căldură devastator. În acea perioadă, peste 40.000 de oameni
image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?