Cine şi cum ne-a ţinut în viaţă

Publicat în Dilema Veche nr. 342 din 2 septembrie - 8 septembrie 2010
Cine şi cum ne a ţinut în viaţă jpeg

- scurtă istorie a revistei prin cititorii ei -

Mai întîi, a fost rubrica „aduse cu poşta“. Toate gazetele au o rubrică de genul „poşta redacţiei“ sau „scrisori de la cititori“. Noi i-am zis altfel. Şi am gîndit-o altfel: nu publicam scrisori în care oamenii îşi dădeau cu părerea despre revistă (mai ales dacă aveau o părere bună), ci publicam scrisori în care cititorii noştri îşi exprimau propriile dileme – fie comentînd articolele deja apărute, fie spunîndu-şi punctul de vedere în legătură cu „temele“ revistei. Multă vreme, i-am nedreptăţit pe cititorii care ne scriau vorbe frumoase despre revistă, nepublicîndu-i; în schimb, cei care aveau obiecţii şi opinii diferite de ale noastre – şi le argumentau cumsecade – îşi găseau repede locul în pagină. Aşa s-a născut povestea unei adevărate colaborări între noi (redactorii şi colaboratorii revistei) şi cititorii dilematici. 

Epoca plicului  şi a seriei  „Hyde Park“ 

O vreme, textele „aduse cu poşta“ apăreau în diverse locuri de prin gazetă, după cum se potriveau cu conţinutul paginilor. Tîrziu, abia la numărul 206 al Dilemei, chestiunea a devenit sistematică şi cu loc precis: pagina 2 a devenit cea pe care o vedeţi şi acum – rezervată „dilematicilor de pretutindeni“ (iniţial titlul era „dilematici din toată ţara, vă ascultăm“; dar un cititor din străinătate ne-a atras atenţia că îi discriminăm pe cei de peste hotare şi ne-am corectat imediat). Într-un fel, a devenit pagina noastră preferată: de acolo aflam – fără scopuri de „marketing“, de „focus grup“ sau de cine ştie ce alte tehnici sofisticate de „măsurare“ a publicului – ce le mai trece prin cap cititorilor, cum şi de ce ne citesc, de ce simt nevoia să intre în dialog cu noi. Multe scrisori (iniţial erau scrisori puse în plic – e o precizare pentru cei născuţi şi crescuţi cu computerul deschis) nu încăpeau în pagina aceea, dar le „asamblam“ altfel: dl Radu Cosaşu făcea din ele, cam la fiecare solstiţiu şi echinocţiu, cîte un „Hyde Park“ – o versiune tipărită pe cîteva pagini a celebrului parc londonez unde, într-un colţ, oricine are de spus în gura mare o opinie o poate face. Mulţi cititori deveniţi, astfel, „autori“ ne-au mărturisit apoi senzaţia plăcută de a se vedea publicaţi în „miezul“ revistei – în paginile care de obicei găzduiau tema centrală a fiecărui număr. Dar satisfacţia era şi a noastră: fără vorbe multe şi mari, este gratificant pentru redactorul unei reviste să constate că este citit de oameni cu care oricînd poate împărţi, de la egal la egal, pagina şi dilemele. 

Aşa cum publicul oricărei gazete are preferaţi printre cei care o scriu, aşa ne-am făcut şi noi, în timp, „vedete“ printre cititori: cînd vedeam pe plic cine e expeditorul, deveneam curioşi „să vedem ce mai zice cutare“ (nu dau nume, ca să nu fiu nedrept...). Avem cititori „istorici“, care ne-au însoţit multă vreme cu propriile dileme; „îi ştim“, ne sînt familiari. Dintre ei, sînt destui care au devenit colaboratori (unii permanenţi) sau membri ai redacţiei.

Epoca mesajelor electronice  şi a forumiştilor 

În 1993, la înfiinţare, dotarea noastră tehnică se limita la o maşină de scris. Prin 1995 aveam un PC conectat la Internet şi un Apple pe care machetam revista. Dar am început să apărem pe web din 1995 – cînd, după cum am citit mai tîrziu, se pare că în toată lumea erau doar vreo mie şi ceva de gazete care apăreau online („o mie, domnule, numai o mie“ – zicea şi Conu’ Leonida; dar „unul şi unul, dă cu puşca-n Dumnezeu“). Iniţial, pe web puneam doar cîteva articole, găzduite pe un server din SUA. Din toamna lui 1996 (şi pînă acum vreo doi ani), ne-a „ţinut“ firma Algoritma, care ne-a făcut şi primul site. Aşa încît ne-am cucerit devreme şi un public „pe net“, care a început să ne „bată depeşe“ electronice. Se schimbase doar canalul de comunicare, iar Poşta Română a pierdut nişte clienţi de soi. Noi ne-am continuat colaborarea cu publicul schimbînd plicul pe e-mail şi întîlnind noi cititori, „conectaţi“, poate un pic mai grăbiţi şi mai puţin ceremonioşi decît „scriitorii de scrisori“, dar la fel de inteligenţi şi de dilematici. O schimbare mai accentuată a apărut relativ de curînd, de cînd pe site-ul nostru se pot introduce comentarii. Au ajuns şi pe la noi „forumiştii de profesie“ – oameni încîntaţi de fiecare bătaie de tastă pe care o produc, preocupaţi mai degrabă de tutuiala cu colaboratorii, decît de exprimarea vreunei idei. Dar ei reprezintă totuşi o parte neînsemnată a celor care ne scriu, iar regulile de pe dilemaveche.ro sînt simple şi clare. În schimb, descoperim cititori noi. Şi pe site – care a început să conţină şi alte lucruri decît ediţia tipărită, şi pe comunitatea de pe Facebook. 

E adevărat, între timp – faţă de 1993 – lumea s-a schimbat. Nici o gazetă nu mai scapă fără „studii de audienţă“ şi fără „demografice“ – adică un profil al cititorilor stabilit pe criterii sociologice clare. Avem şi noi astfel de date, furnizate de Studiul Naţional de Audienţă (pentru ediţia tipărită, www.sna.ro) ori de site-urile specializate în astfel de măsurători (pentru ediţia online). Sociologic, stăm bine: cititori tineri, educaţi, mulţi dintre ei cu venituri peste medie, care citesc cărţi, cumpără DVD-uri, fac călătorii etc. Dar cel mai bine stăm din punct de vedere uman şi intelectual: în ciuda tehnologiei, a schimbărilor de tot felul şi – mai ales – în ciuda tuturor crizelor economice, sociale şi individuale, plăcerea de a primi mesaje şi scrisori ne-a rămas intactă. La fel şi de a redescoperi, săptămînă de săptămînă, că avem cititori cel puţin la fel de dilematici ca noi.

Poză adăugată pe Facebook de Lina Vdovii.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

acord ue uk jpg
Downing Street: Acordul cu UE înseamnă alimente mai ieftine şi o infuzie de 9 miliarde lire în economia britanică
Într-o mişcare cu rezonanţă simbolică şi economică majoră, guvernul britanic a anunţat luni dimineaţă parafarea unui acord complex cu Uniunea Europeană, menit să reducă birocraţia în comerţul agroalimentar şi să revigoreze relaţiile bilaterale îngheţate de ani de zile după Brexit.
par alb istock jpg
Cojile unei legume banale te scapă de părul alb. Trucul ce te va ajuta să rărești vizitele la salon
Indiferent de cât de mult sport facem și cât de sănătos mâncăm, în cele din urmă tot ne vom confrunta cu apariția părului alb. Iar odată ce acesta și-a făcut apariția, mulți dintre noi vom fi în căutarea unor metode simple și rapide de a scăpa de el!
razboi ucraina foto reuters jpg
ISW: Kremlinul nu pregătește societatea rusă pentru pace. Moscova mizează pe un război lung
Potrivit unei analize recente publicate de Institutul pentru Studiul Războiului (ISW), Kremlinul nu dă niciun semn că ar fi dispus să încheie un acord de pace sau să oprească ostilitățile din Ucraina.
Radar Ground Master 200 FOTO Thalesgroup com jpeg
Poate deveni apărarea motorul noii economii europene? O miză între securitate și productivitate
Europa se pregătește să pompeze sume fără precedent în apărare – o decizie strategică, dar și un pariu economic.
image png
Care trebuie să fie presiunea anvelopelor în timpul verii. Aveți grijă să nu fie niciodată mai mică
Când temperaturile cresc, crește și riscul de accidente dacă anvelopele nu sunt umflate corect.
Joe Biden s a retras   Casa Albă  (1) jpg
Joe Biden și lecția unui diagnostic dur: Ce trebuie să știe orice bărbat despre cancerul de prostată
Joe Biden și cancerul de prostată: ce trebuie să știe orice bărbat despre simptome, diagnostic și tratamente pentru cea mai frecventă formă de cancer masculin.
banner sofia vicoveanca png
10 lei și o lecție de viață. Gestul unui om simplu ce a impresionat-o pe Sofia Vicoveanca. Totul s-a întâmplat la un spectacol: „Sunt lucruri la care țin foarte mult”
Într-o lume în care gesturile mici par tot mai rare, Sofia Vicoveanca, una dintre cele mai iubite și respectate artiste din România, a oferit publicului o lecție de modestie, recunoștință și umanitate. Într-un moment sincer și profund, artista a povestit o întâmplare care i-a rămas adânc întipărită
zurich elvetia shutterstock
Unde se simt cel mai bine românii plecați în străinătate: „Cochetez cu ideea asta de mai bine de 10 ani”
România este țara din care au plecat cei mai mulți oameni, după Siria, iar exodul pare să continue. Peste 4 milioane de români s-au stabilit în străinătate, iar alții ar vrea să-i urmeze. Printre cei interesați se află și mulți tineri din clasa medie, dar și multe persoane cu venituri reduse.
Cetatea Devei la inaugurarea telecabinei  Foto Daniel Guță (137) jpg
Mare cetate medievală, cu telecabină defectă, după o investiție de patru milioane de euro
Timp de mai bine de un an de la punerea sa în funcțiune, noua telecabină a Cetății medievale a Devei a rămas, cel mai adesea, nefolosită. Investiția a costat patru milioane de euro și a stârnit numeroase controverse, atât prin costurile sale, cât și prin starea ei.