Cine şi cum ne-a ţinut în viaţă

Publicat în Dilema Veche nr. 342 din 2 septembrie - 8 septembrie 2010
Cine şi cum ne a ţinut în viaţă jpeg

- scurtă istorie a revistei prin cititorii ei -

Mai întîi, a fost rubrica „aduse cu poşta“. Toate gazetele au o rubrică de genul „poşta redacţiei“ sau „scrisori de la cititori“. Noi i-am zis altfel. Şi am gîndit-o altfel: nu publicam scrisori în care oamenii îşi dădeau cu părerea despre revistă (mai ales dacă aveau o părere bună), ci publicam scrisori în care cititorii noştri îşi exprimau propriile dileme – fie comentînd articolele deja apărute, fie spunîndu-şi punctul de vedere în legătură cu „temele“ revistei. Multă vreme, i-am nedreptăţit pe cititorii care ne scriau vorbe frumoase despre revistă, nepublicîndu-i; în schimb, cei care aveau obiecţii şi opinii diferite de ale noastre – şi le argumentau cumsecade – îşi găseau repede locul în pagină. Aşa s-a născut povestea unei adevărate colaborări între noi (redactorii şi colaboratorii revistei) şi cititorii dilematici. 

Epoca plicului  şi a seriei  „Hyde Park“ 

O vreme, textele „aduse cu poşta“ apăreau în diverse locuri de prin gazetă, după cum se potriveau cu conţinutul paginilor. Tîrziu, abia la numărul 206 al Dilemei, chestiunea a devenit sistematică şi cu loc precis: pagina 2 a devenit cea pe care o vedeţi şi acum – rezervată „dilematicilor de pretutindeni“ (iniţial titlul era „dilematici din toată ţara, vă ascultăm“; dar un cititor din străinătate ne-a atras atenţia că îi discriminăm pe cei de peste hotare şi ne-am corectat imediat). Într-un fel, a devenit pagina noastră preferată: de acolo aflam – fără scopuri de „marketing“, de „focus grup“ sau de cine ştie ce alte tehnici sofisticate de „măsurare“ a publicului – ce le mai trece prin cap cititorilor, cum şi de ce ne citesc, de ce simt nevoia să intre în dialog cu noi. Multe scrisori (iniţial erau scrisori puse în plic – e o precizare pentru cei născuţi şi crescuţi cu computerul deschis) nu încăpeau în pagina aceea, dar le „asamblam“ altfel: dl Radu Cosaşu făcea din ele, cam la fiecare solstiţiu şi echinocţiu, cîte un „Hyde Park“ – o versiune tipărită pe cîteva pagini a celebrului parc londonez unde, într-un colţ, oricine are de spus în gura mare o opinie o poate face. Mulţi cititori deveniţi, astfel, „autori“ ne-au mărturisit apoi senzaţia plăcută de a se vedea publicaţi în „miezul“ revistei – în paginile care de obicei găzduiau tema centrală a fiecărui număr. Dar satisfacţia era şi a noastră: fără vorbe multe şi mari, este gratificant pentru redactorul unei reviste să constate că este citit de oameni cu care oricînd poate împărţi, de la egal la egal, pagina şi dilemele. 

Aşa cum publicul oricărei gazete are preferaţi printre cei care o scriu, aşa ne-am făcut şi noi, în timp, „vedete“ printre cititori: cînd vedeam pe plic cine e expeditorul, deveneam curioşi „să vedem ce mai zice cutare“ (nu dau nume, ca să nu fiu nedrept...). Avem cititori „istorici“, care ne-au însoţit multă vreme cu propriile dileme; „îi ştim“, ne sînt familiari. Dintre ei, sînt destui care au devenit colaboratori (unii permanenţi) sau membri ai redacţiei.

Epoca mesajelor electronice  şi a forumiştilor 

În 1993, la înfiinţare, dotarea noastră tehnică se limita la o maşină de scris. Prin 1995 aveam un PC conectat la Internet şi un Apple pe care machetam revista. Dar am început să apărem pe web din 1995 – cînd, după cum am citit mai tîrziu, se pare că în toată lumea erau doar vreo mie şi ceva de gazete care apăreau online („o mie, domnule, numai o mie“ – zicea şi Conu’ Leonida; dar „unul şi unul, dă cu puşca-n Dumnezeu“). Iniţial, pe web puneam doar cîteva articole, găzduite pe un server din SUA. Din toamna lui 1996 (şi pînă acum vreo doi ani), ne-a „ţinut“ firma Algoritma, care ne-a făcut şi primul site. Aşa încît ne-am cucerit devreme şi un public „pe net“, care a început să ne „bată depeşe“ electronice. Se schimbase doar canalul de comunicare, iar Poşta Română a pierdut nişte clienţi de soi. Noi ne-am continuat colaborarea cu publicul schimbînd plicul pe e-mail şi întîlnind noi cititori, „conectaţi“, poate un pic mai grăbiţi şi mai puţin ceremonioşi decît „scriitorii de scrisori“, dar la fel de inteligenţi şi de dilematici. O schimbare mai accentuată a apărut relativ de curînd, de cînd pe site-ul nostru se pot introduce comentarii. Au ajuns şi pe la noi „forumiştii de profesie“ – oameni încîntaţi de fiecare bătaie de tastă pe care o produc, preocupaţi mai degrabă de tutuiala cu colaboratorii, decît de exprimarea vreunei idei. Dar ei reprezintă totuşi o parte neînsemnată a celor care ne scriu, iar regulile de pe dilemaveche.ro sînt simple şi clare. În schimb, descoperim cititori noi. Şi pe site – care a început să conţină şi alte lucruri decît ediţia tipărită, şi pe comunitatea de pe Facebook. 

E adevărat, între timp – faţă de 1993 – lumea s-a schimbat. Nici o gazetă nu mai scapă fără „studii de audienţă“ şi fără „demografice“ – adică un profil al cititorilor stabilit pe criterii sociologice clare. Avem şi noi astfel de date, furnizate de Studiul Naţional de Audienţă (pentru ediţia tipărită, www.sna.ro) ori de site-urile specializate în astfel de măsurători (pentru ediţia online). Sociologic, stăm bine: cititori tineri, educaţi, mulţi dintre ei cu venituri peste medie, care citesc cărţi, cumpără DVD-uri, fac călătorii etc. Dar cel mai bine stăm din punct de vedere uman şi intelectual: în ciuda tehnologiei, a schimbărilor de tot felul şi – mai ales – în ciuda tuturor crizelor economice, sociale şi individuale, plăcerea de a primi mesaje şi scrisori ne-a rămas intactă. La fel şi de a redescoperi, săptămînă de săptămînă, că avem cititori cel puţin la fel de dilematici ca noi.

Poză adăugată pe Facebook de Lina Vdovii.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Libertățile lui Niță
Dosarul de față marchează un secol de la acea Constituție și o privește cu luciditate.
constitutia din 1923 2 jpg
Triumful efemer al brătianismului – Constituția de la 1923
Constituția de la 1923 este, în termeni politici, juridici şi simbolici, apoteoza lui Ioan I.C.Brătianu
img jpg
De la formă la forță: starea de asediu
O altă Constituție urma să fie proclamată la sfîrșitul lui februarie 1938, instaurînd formal autoritarismul carlist.
p 11 Carol al II lea WC jpg
Între bovarism și realitate tradiții constituționale la centenar
Constituția din 1923 e mai mult un abandon al constituționalizării și, în felul ei, un pas precar spre maturizare.
p 12 Juliu Maniu WC jpg
p 13 Statuia lui Ion I C  Bratianu WC jpg
Cît de liberală putea fi Constituția din 29 martie 1923?
Din punct de vedere politic, adoptarea Constituției României Mari reprezintă un considerabil succes al PNL.
culisele promulgarii constitutiei din 1923 bataie ca in filme in jpg
A fost suficient să vi se prezinte chestiunea femeilor...
Dl. V. Pella: Ce legătură are igiena cu drepturile politice ale femeilor?
Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.

Adevarul.ro

image
O familie de români s-a mutat, după 17 ani, din Elveția într-un sat de lângă Urziceni: „Una dintre cele mai bune decizii”
Mulți români care se întorc din străinătatea aleg să-și facă un rost în România, dar la oraș, cu la țară, unde au parte de o viață mai liniștită.
image
Cea mai temută infractoare care a terorizat Spania e româncă. O armată de interlopi o asculta orbește
Tenace, ambițioasă și extrem inteligentă, dar nu în ultimul rând de o frumusețe răpitoare, ea a reușit să câștige toate războaiele cu bandele rivale.
image
Nou scandal sexual în universitate. „Profesorul de 67 de ani i-a propus să devină iubita lui. Să facă sex în fața unei minore“
Elaborarea unor Coduri de etică stricte privind hărțuirea sexuală în universitățile din România devine o prioritate, în contextul numărului din ce în ce mai crescut de astfel de cazuri care apar în spațiul public. Ultimul scandal de acest tip provine din Cluj-Napoca.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.