Cine are carte are parte de străinătate. Epic, nu?

Publicat în Dilema Veche nr. 582 din 9-15 aprilie 2015
Cine are carte are parte de străinătate  Epic, nu? jpeg

Întîi,

Au plecat căpşunarii! Au plecat militarii în Afganistan! Mamele îngrijesc bătrîni în Germania sau Italia! Ne-au plecat doctorii! Acum nu mai este nici o noutate. În fiecare septembrie ne pornim cu avionul propriii copii. Apoi, stăm pe Skype cu ei, de Paşte şi de Crăciun îi aşteptăm cu bunătăţi tot mai străine lor. De fapt, sub ochii noştri, întîi ca realitate, apoi ca ştire şi, în final, ca absenţă a aproapelui, a intrat în criză România, în părţile ei esenţiale. Închiderea energofagelor şi absenţa locurilor de muncă au dus la dispreţuitele „căpşunar“ sau „ştergător la fund al străinului“.  Consecinţa pe termen lung este o generaţie crescută fără afecţiunea părintească. Amînarea repetată a reformării sistemului de apărare a întîlnit „salvarea“ prin războaiele NATO. „Băieţii noştri“ erau ori „plecaţi la un ban în plus“, ori eroi întorşi cu drapelul pe sicriu. Un sistem medical rămas la îndemîna şpăgii a fost părăsit de-o întreagă generaţie, conducînd la o absenţă acută a specialiştilor. Astăzi, nici o ştire de televiziune nu-ţi mai aduce veşti despre copilul tău. În schimb, felul fraudulos în care premierul Victor Ponta şi-a dobîndit doctoratul vorbeşte despre această plecare. Anunţurile repetate de admitere ale unor „fabrici de diplome“ vorbesc despre plecarea copilului tău. Cei 19 miniştri ai Educaţiei schimbaţi şi nici o reformă de durată ţi-au zăpăcit copilul şi i-au şoptit să plece dintre atîtea nisipuri mişcătoare. Mai exact, salariile mici din învăţămînt au dus la migrarea profesorilor din sistem. Cei care au rămas au fost martiri, dispreţuiţi, momiţi cu promisiuni politice. În sistem s-au înrolat persoane, nu profesori. A urmat admiterea doar cu buletinul, orele fără prezenţă, examenele fără ştiinţă de carte, masteratele şi doctoratele fără conştiinţă. Excepţiile nu sînt vizibile, intră în seria „secretelor“, doar pentru iniţiaţi. Generaţiei Internet îi sînt la îndemînă vizibilitatea şi competiţia. Societatea, statistic, agreează tot mai puţină concurenţă, pentru că asta înseamnă tot mai puţine întrebări pentru o guvernare eficientă. 

Context 2015 

În timp ce ne chinuim cu reforma, reuşita în societate înseamnă altceva decît învăţătură. Facebook-ul sau

îl învaţă pe orice nou ministru al Educaţiei că noile materii ar trebui să fie

la „roata mare“, scosul biluţelor pe nas, mentoratul în tăvălitul în făină, pe scurt, „basic instinct“, prestigiul social în noul secol 21. O punere de acord a teoriei cu practica, cunoscuta butadă a învăţămîntului, se face doar în ţara lui Grasu XXL: „Hai, defineşte succesu’ / Zici că banii, c*rvele, drogurile, vezi tu / Vestu’ sălbatic e aici / Unde toţi te trag în jos cînd doar vrei să te ridici“. 

De la Kretzulescu la Maiorescu 

De aceea, cred că, într-o societate a învăţămîntului mereu în umbră, întrebarea este la ce şi cui foloseşte acesta? Vom privi spre secolele trecute. Învăţătura nu era un capăt de lume. Lipscaniul bucureştean îşi are rost în experienţe comerciale şi personale, gusturi, mode, „lovituri“. Ienăchiţă Văcărescu nici el nu era dus la învăţătură, doar că familia vedea că domnitorii fanarioţi impuneau dăscălire la greacă de un Kavsocalivitul, la franceză, de un Linchou, la latină şi germană, de un Weber, şi toate acestea cît să deschidă uşi domneşti, să fie egalul fanarioţilor în conversaţii şi, de ce nu, la aspiraţii de domnie. Moda învăţăturii fanarioţii au adus-o în Ţările Române. Învăţătura lor le era de folos pentru a le fi sultanilor tălmaci în întîlnirile cu englezi, francezi. Şi cînd îi spui taine sultanului la ureche, nu înseamnă oare că-i eşti şi mînă dreaptă, că poţi fi trimis în Ţările Române? Restul au făcut armatele ţariste. Modernitatea românească s-a făcut în pas de dans, nu prin învăţătură (Şt. Cazimir –

, şi la dans franţuzesc laşi deoparte portul cel mitocănesc. Prima migraţie spre învăţătură au făcut-o tinerii fii de boieri, paşoptiştii, şi s-au întors cu studii neterminate, dar fascinaţi, dornici de schimbări grabnice. De aici, eşecul Revoluţiei de la 1848, ţara nu-i înţelegea, dar nici nu avea nevoie de ei. Nu este de ajuns să-nveţi, este necesar ca societatea să vadă rostul învăţăturii. C. Vintilă-Ghiţulescu rezumă (în

soarta acestora. Doctorul N. Kretzulescu vine cu diploma sa în faţa Comisiei medicale a Ţării Româneşti de la 1840. Comisia îl priveşte curios. Apoi, se-ntreabă dacă e-n deplinătatea facultăţilor mintale, el, un fecior de boier, să se coboare la exerciţiul punerii de ploscă. Dacă n-avea „pile“, nu înfiinţa şcoala de chirurgie la Colţea. Mai simplu i-a fost să ajungă prim-ministru al Ţărilor Române. Lui Ion Ghica, venit cu diploma în minerit, i se oferă o prefectură. Refuză, ceea ce îi aduce ştampila de „revoluţionar“. Nici reuşita Unirii Principatelor nu este rezultatul unei şcoli absolvite, ci al unei singure lecţii bine învăţate: diplomaţia. Dregătoriile şi funcţiile se dădeau pe „pile“, iar cititul şi socotitul erau de-ajuns. Folosul unei învăţături înalte este impus de modele de reuşită. Generaţia Titu Maiorescu, întoarsă de la studii, impune învăţătura de carte ca un criteriu de ascensiune socială.  În 1860, Maiorescu îşi ia licenţa în litere şi filozofie la Sorbona. La 22 de ani era profesor universitar la Iaşi. Prin cei mai importanţi membri ai grupului, Junimea impune competenţă şi criterii, în varii domenii de activitate (politica îl va avea pe P.P. Carp, istoria pe Xenopol etc.), dar face şi alegeri potrivite printre cei „fără şcoală“ universitară (I.L. Caragiale, I. Creangă, M. Eminescu). Simbolic şi practic, exerciţiul public al junimiştilor a făcut posibile reformele lui Spiru Haret. Efectele acestora se vor simţi abia la generaţia Noica-Eliade-Cioran-Ionesco. După o sută de ani, practice. Cum? Exerciţiu public – reforme – trend social – o Europă sub impuls francez şi iluminist. Valul legionar, puşcăria comunistă şi Cortina de Fier au creat noul mit: dom’le, ca intelectual, nu te poţi realiza decît în străinătate. 

Generaţia „Stahanov“ 

Exodul creierelor va reîncepe după 1948-1950. De data aceasta, jocul se desfăşoară în marea casă sovietică. Reformatorii, pînă atunci formaţi în Franţa sau Germania, acum aveau drept mentor Rusia. „Omul vechi“ a fost anihilat, „omul nou“ era „spălat pe creier“ (vezi şi L. Boia –

. Care-i rostul? Omul nou construieşte o societate nouă. Paradoxul şi falimentul şi-au dat mîna în 50 de ani. Conducătorul Nicolae Ceauşescu, absolvent a doar cîteva clase primare, conducea o ţară de absolvenţi de facultate, dintre care peste 60% erau ingineri (L. Boia –

. Or, nu este posibil, nu? Sper că aţi înţeles de ce. 

După 1989 

Nu uităm întrebarea: la ce folos învăţătura? Nici unul dintre trend-urile sociale nu a readus în discuţie rostul învăţăturii în România. Comerţul cu rulmenţi în Turcia, jurnalismul şi luptele sale acerbe au ucis limba română. Caritas-ul, FNI-ul, SAFI, Becali, nici una din speculaţiile amintite nu a părut să arate că învăţătura este esenţială pentru societate. Prim-ministrul Adrian Năstase a făcut un gest „generos“. A trimis, pe bază de burse şi contract de întoarcere şi integrare, zeci de tineri la studii în străinătate. Întorşi, într-o altă guvernare, aceştia au fost total dezrădăcinaţi. Guvernul Tăriceanu nu i-a încadrat în nici o poziţie publică, încercările lor de a se încadra în sistem au fost respinse, iar însuşi Adrian Năstase a avut o tentativă de sinucidere. Om cu multă carte şi avere, profesor universitar, prim-ministru.  

Aceasta este istoria 

Basmele sînt pline de iniţieri, în care prinţii sînt trimişi în străinătatea vreunui Balaur sau spre salvarea vreunei Prinţese. Nici acolo ştiinţa de carte nu este un capăt de ţară. De aceea, în zilele noastre, părinţii care şi-au condus copiii la aeroport sînt rugaţi să coboare din inerţie. Învăţătura în secolul XXI este un pariu riscant. Steve Jobs? Fără facultate. Zuckerberg? Adio studii. Iar, în România, adio, din nou, vînt de remaniere. Părinţii sînt sau nu parte din povestea copilului lor? Dacă acestora le trece prin cap să se întoarcă în România? Au făcut-o Bălcescu, Maiorescu. Nu însă Eliade, Cioran, Ionesco. 

Sociologia umorului (studiu de caz – presa scrisă de umor, 1859-1900, 1982-2007),

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.