Cinci minute pe faţă, cinci minute pe spate!

Publicat în Dilema Veche nr. 705 din 24-30 august 2017
Cinci minute pe faţă, cinci minute pe spate! jpeg

Înainte de orice, e mirosul. Nu apare niciodată în același loc, însă mereu cineva, poate mama, va exclama „Deja miroase a mare!“ și se risipește dintr-odată toată oboseala nopții nedormite, cînd stăteam în pat, cu ochii deschiși, așteptînd să se facă ora 5, drumul cu tramvaiul pînă la gară, agitația, coada la bilete, porumbeii care se încurcau printre bagaje. Așadar, „deja miroase a mare!“ și deja se instalează în corp un tremur care va ține toată săptămîna. Apoi, deși, nu mergeam în fiecare an acolo, un drum îngust, care duce de la Halta Neptun la hotelurile dinspre plajă, instalarea interminabilă în cameră, părinții care parcă nu înțelegeau că vreau să ajung cît mai repede pe nisip, sandvișurile alea a căror preparare parcă dura mai mult decît acasă (pentru săptămîna la mare era procurat, în mod miraculos, un salam de Sibiu). Apoi, și mai lungă, și mai minuțioasă, alegerea locului pentru cearceaf: „Doar nu ne așezăm aici, în apă!“ sau „E prea departe!“, „Nu aici, lîngă ăștia, că vorbesc prea tare!“. Apoi, iarăși, mirosul, aerul sărat, mirosul de alge amestecat cu cel de cremă de plajă (procurată și ea, la fel de miraculos, din shop) și așteptarea interminabilă lîngă bărbatul care parcă nu se mai hotărăște odată să intre cu mine în apă. Regulile de plajă: „Cinci minute pe față, cinci minute pe spate!“, o saltea care fusese dusă la vulcanizare și care mereu se spărgea din prima zi, dar încă mai plutea. Meduze, semințe, porumb, reviste Burda, bulgari. Descopeream că la hotel e mai ușor să ieși din camera de la parter pe geam, care dădea fix pe plajă, și hotăram că e mai bine să „sărim pîrleazul“, și așa i-a rămas numele. Seara, drumul spre restaurant cu tractorașul care purta cel mai haios nume posibil: Titi-car, apoi, după masă, mini-golf și chinurile de la ultima poziție, cînd mingea trebuia să sară într-o plasă ridicată la înălțimea capului.

După ’89, prima tabără, cu Palatul Copiilor, la Eforie, supravegheați de doi profesori (Drăgușin și Bătrînu?) care seara ne organizau discotecă în timp ce ei se chinuiau să termine o sticlă de whiskey, iar noi transpiram pe muzica vremii (MC Hammer, Technotronic), apoi tipul ăla mai mare care m-a luat deoparte și mi a zis că-mi pune el muzică adevărată, să las căcaturile astea și mi-a schimbat viața, pentru că era vorba despre Master of Puppets, plaja de dimineață, cînd intram în apă legați cu o sfoară unii de alții, prima țigară, More mentolat.

Apoi Costineștiul, la vîrste diferite, serile în discoteca Ring, prima îndrăgostire de o fată mai mare și ușor tătăroaică, apoi perioada tîmpită a adolescenței, cînd stăteam cu săptămînile în sat, la cîrciuma „500“ (costa 500 de lei o bere), în jurul unei mese, alături de care puneam și cortul, casetofonul Internațional din care urlau formații de mare talent precum Sodom și Obituary, iar marea era abia simțită, și de văzut o vedeam doar noaptea cînd, pe la 3, ne îndreptam spre discoteca Tineretului, pentru că se dădea liber și pentru ăștia ca noi. Poșta din Costinești unde stăteam la coadă ca să sunăm acasă cu taxă inversă și să anunțăm că sîntem bine, trăim și poate niște bani nu ar fi primiți cu mefiență. Săptămîni în care nu prea intra pe gură mîncare solidă, drumul spre casă cu nașul care ne-a dat jos la Urziceni, autostopul, pneumonia de după și o perdea CFR capturată de la inamic.

Apoi isteria de 1 Mai, drumul cu cel mai ieftin tren posibil, un personal care pleca din Gara Obor plin cu rockeri și punkiști care ajungeau pînă la urmă să se ia la bătaie și care coborau în Mangalia bălăngănindu-se după o noapte interminabilă și o luau cu pași săltați spre Vamă, pe jos, cu ochii învinețiți și chitarele sparte, gata pentru un week-end în care marea e mai mult bănuită decît văzută, cîrciuma de la intrarea din sat, cu mese de tablă, unde cea mai ieftină și mai cerută mîncare este o ciorbă „de pește“ în care ingredientul principal e nisipul, dar e digerabilă și te pune pe picioare, multă muzică din toate părțile, o isterie contagioasă, nopți de care nu vreau să mi amintesc.

Apoi anii maturității, descoperirea Sulinei înainte de a fi sexy și înainte ca Elena Udrea să construiască în buza plajei un sat de vacanță pentru fantome. Atunci doar orașul era fantomă, cu cimitirul lui multiconfesional în centrul căruia stă mormîntul cuplului „Romeo-și-Julieta-de-Sulina“. Drumul de nisip spre plajă, dimineața, de data asta ducînd în brațe un copil de nici un an, apoi de un an, de doi, oprirea obligatorie la Farul vechi, taberele de basarabeni, apoi îmi dau seama că suport din ce în ce mai prost soarele, că Sulina se umple de oameni, deviem spre Sfîntu Gheor-ghe, drumul interminabil cu „personala“, gazda care poate găti absolut orice din pește, inclusiv prăjituri, drumul spre plajă cu „trocariciul“, vacile care pasc lîngă prosop, berea rece scoasă din geanta frigorifică și lîngă mine un băiețel care mă privește cu aceeași nerăbdare cu care mă uitam eu acum 30 de ani la bărbatul de lîngă mine, întrebându-mă ce dracului face de nu mai intrăm odată în apă. 

Bogdan-Alexandru Stănescu este scriitor, editor și traducător. 

Foto: flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Hailie Jade Scott, fiica lui Eminem, s-a căsătorit. Cum a arătat marele eveniment: „M-am trezit soție” FOTO
Fiica cunoscutului rapper Eminem, Hailie Jade Scott, și-a pus pirostriile. Tânăra de 28 de ani s-a căsătorit cu Evan McClintock sâmbătă, 18 mai, în orașul Battle Creek, Michigan.
image
Fiica Lisei Marie Presley se opune licitației Graceland, proprietatea emblematică a legendarului Elvis Presley
Nepoata lui Elvis Presley, actrița Riley Keough, încearcă să împiedice vânzarea Graceland, reședința regretatului cântăreț din Memphis, Tennessee, relatează BBC.
image
Vești bune pentru șoferii de camion: soluții pentru traficul intens din vama Giurgiu-Ruse
Șoferii de TIR ar putea scăpa de cozile interminabile din punctul de trecere al frontierei Giurgiu-Ruse. Autoritățile române și bulgare vor să redeschidă conexiunea de feribot pe ruta Giurgiu-Ruse pentru a reduce traficul intens și blocajele de pe podul peste Dunăre.

HIstoria.ro

image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.
image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.