Cheia? Ceva bun de citit...

Publicat în Dilema Veche nr. 390 din 4-10 august 2011
Cheia? Ceva bun de citit    jpeg

Circulă cîteva locuri comune despre presa online. Se spune, de pildă, că pe Internet trebuie să scrii scurt: textele lungi sînt bune pe hîrtie, dar îi adorm pe cititorii de pe web. Şi neapărat să fii interactiv: dacă omu’ n-are posibilitatea să comenteze, să dea „like“, să „şeruiască“ articolul cu prietenii – l-ai pierdut de client. Se mai spune că, presa fiind o afacere (deci depinzînd de audienţă), subiectele tratate se supun necondiţionat regulilor pieţei: scrii despre ce vrea clientu’ şi laşi deoparte categoriile/genurile jurnalistice care n-au audienţă. Jurnalism de investigaţie? Scump şi greoi la citit. Reportaje ample? Nu mai sîntem în anii ’30. Dar dacă toate acestea nu sînt decît clişee derivate din gîndirea ante-Internet aplicată la Internet? Web-ul are resurse mari şi complexe, iar cititul continuă să fie diversificat...

Două contra-exemple

În ultimii ani au apărut cîteva proiecte „alternative“ la tendinţa principală a presei online care utilizează inteligent şi creativ resursele online. Nu sînt interesate de audienţa de masă, nici nu ţin neapărat să aibă milioane de click-uri. Vor în primul rînd să ofere un conţinut de calitate. Gratuit (cel puţin deocamdată). Şi găsesc forme alternative de finanţare.

ProPublica este o platformă independentă pentru jurnalismul „în interes public“, condusă de Paul Steiger, fost managing editor la Wall Street Journal. Funcţionează ca o organizaţie non-profit: finanţarea se face din donaţii, iar scopul declarat este de a face jurnalism de investigaţie – adică ceea ce trusturile media consideră „un lux“: costă mult (timp şi bani) şi nu e printre categoriile aducătoare de profit rapid (http://www.azcentral.com/specials/special01/0528bolles-stateofreporting.html). Pentru un asemenea proiect, mediul online e ideal: costuri mici de difuzare, posibilităţi enorme de preluare, reproducere şi circulaţie, inclusiv (sau mai ales) prin implicarea cititorilor/utilizatorilor care răspîndesc articolele trimiţînd linkuri către toate zările şi creînd astfel „sfera de interes public“ de care are nevoie proiectul. Există şi la noi aşa ceva: Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţie. Şi funcţionează cumva şi modelul de finanţare: Fundaţia Soros România a organizat de curînd un concurs de proiecte jurnalistice de investigaţie, pentru a susţine temele de interes public. De altfel, în limba engleză a apărut şi un termen pentru acest tip de presă: philanthrojournalism. Adică organizaţii de presă care funcţionează exclusiv pe Internet, susţinute financiar din donaţii („precum catedrele şi universităţile“, spune Arianna Huffington, fondatoarea Huffington Post). Unele dintre ele primesc bani şi de la cititori (care sînt trataţi ca membri ai comunităţii online, deci plătesc un fel de „cotizaţie“).

În acelaşi sens al recuperării şi redimensionării unui gen de jurnalism considerat „greu digerabil“ pe Internet merge şi longform.org – o platformă care susţine textele ample, care au făcut (şi încă mai fac) gloria presei scrise de calitate. Iniţiatorii săi consideră că textele lungi merită o „a doua şansă“: să fie salvate pe computer sau tabletă pentru a fi citite în timpul liber, „cu tabiet“, ca pe vremuri. Pentru asta, folosesc cîteva unelte „anexate“ browser-ului (precum Instapaper sau Read It Later) care convertesc textele găsite online într-un format plăcut la citit. Au în arhivă texte lungi de „non-ficţiune“ apărute în presă începînd cu 1899. Departe de a „pune“ pur şi simplu online nişte articole lungi, autorii proiectului vor să provoace o anumită practică de lectură pe dispozitivele electronice (computer, tabletă, Kindle etc.). Cei mai mulţi utilizatori se mişcă repede online, sar de la una la alta, citesc rapid şi „utilitar“ ştirile de care au nevoie. Cu Instapaper (sau altele) pot citi offline, în timpul liber. Nu lungimea textului e problema; mai degrabă ar trebui să ne întrebăm, crede Max Linsky (unul dintre fondatorii platformei), „ce probleme ale lecturii digitale mai avem încă de rezolvat?“. Aşa încît a propus, pentru festivalul South by Southwest (http://sxsw.com), un subiect de dezbatere cu un titlu polemic: The Death of the Death of Longform Journalism.

Aşadar,  tot conţinutul contează?

Exemplele de mai sus sugerează că, în ciuda a ceea ce se crede în general, formatele digitale nu „impun“ neapărat anumite forme predeterminate ale jurnalismului, iar imperativele obişnuite ale web-ului (să faci trafic, să fii interactiv, să scrii scurt, cu link-uri şi imagini) nu sînt suficiente. Sîntem în plin experiment, practicile de lectură online se redefinesc permanent, aşa încît şi jurnalismul se readaptează. Se fac tot timpul studii despre obişnuinţele consumatorilor pe Internet şi se identifică noi reguli. Andrew Davies, consultant la o firmă care se ocupă de presa online şi conţinutul plătit (www.idioplatform.com), stabileşte trei reguli de bază pentru succesul publicaţiilor care decid să solicite plată de la cititorii online: într-o lume digitală, conţinutul trebuie să poată fi reprodus cu uşurinţă, trebuie să fie accesibil („pentru toţi, nu doar pentru cei care vor pdf“) şi trebuie să fie inteligibil de către computere (adică să poată fi indexat, clasificat şi identificat cu uşurinţă de motoarele de căutare). Cu alte cuvinte, important e mai degrabă „ambalajul“ în care se prezintă conţinutul. În rest, rămîne o problemă editorială: „Cel mai bun lucru pe care îl pot face jurnaliştii şi editorii este să le dea oamenilor ceva bun de citit. Fără asta, toată tehnologia nu face doi bani“, crede Marco Arment, cel care a inventat Instapaper. În acest fel, îţi asiguri loialitatea publicului. Iar în Europa – spre deosebire de SUA, unde marele public este mai instabil, migrează mai repede către nou – publicul de presă este în general fidel. Cea mai mare piaţă de ziare şi reviste, Germania, a pierdut 10% din venituri în urma crizei, ceea ce nu e foarte mult. Rasmus Kleis Nielsen, de la Reuters Institute for the Study of Journalism (Oxford University), e de părere că „industria presei din Germania are un public numeros şi fidel, branduri puternice şi resurse editoriale de calitate“ pentru a trece cu bine peste criză. În mod asemănător se vor comporta şi organizaţiile de presă din alte ţări europene, care au de făcut faţă mai degrabă declinului pe termen lung decît temerilor pe termen scurt, crede Rasmus Kleis Nielsen (The Economist, 9 iulie 2011).

Cu alte cuvinte, în Europa, cine şi-a creat un public fidel în „epoca presei pe hîrtie“ va face pasul cel mare şi online (inclusiv prin vinderea conţinutului). Cine nu, nu se ştie. România e şi ea în Europa. Deci? (v. textul Starea naţiunii .ro)

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.