Ceasul invizibil

Publicat în Dilema Veche nr. 373 din 7 - 13 aprilie 2011
Marketing pentru minte, creier și captivitate jpeg

Printre primele amintiri din Ploieşti e Gara de Vest unde făceam trainspotting de la vîrsta de trei ani. Acolo am învăţat să număr şi să fac diferenţa: vagoanele de petrol, mult petrol, apoi cele de grîu, treceau uneori tancuri şi TAB-uri, tunuri, vagoane de dero, vagoane de călători (albastre) şi locomotive de toate tipurile. Trenurile de marfă erau cele mai interesante: cu două locomotive în cap şi două în coadă, iar între ele cel puţin 50 de vagoane. Apoi tramvaiele care cutreierau oraşul de la nord la sud şi de la vest la est. Mergeam des cu tramvaiul (ale cărui linii se montaseră pe vremea cînd mă dădeam cu tricicleta) şi îmi doream să fiu acolo, în faţă. Am ajuns în faţă, eram în clasa a IX-a, şi un şofer de pe linia 35 (de autobuz) ne-a invitat pe mine şi pe un coleg în cabină (nu, nu ne-a molestat) crezînd că sîntem copiii unor cunoştinţe. Pentru că nu eram, la capătul traseului (adică la noi în cartier) ne-a pus să plătim. Destul de ofticaţi, i-am dat 3000 de lei şi i-am urat o viaţă lungă, plină de gropi. Aveam abonament (se pare că mult după ce m-am mutat din oraş a venit la adresa părinţilor mei o amendă de la RATP, regia de transport care împarte acelaşi acronim cu cea din Paris).  

Să trăieşti în Ploieşti e o glumă continuă. Încă de la începutul anilor ’90, cîţiva naţionalişti controlează Consiliile Judeţean şi Local şi fac jocurile. Apropierea de Bucureşti are preţul ei: cineva trebuie să construiască o identitate locală diferită de a Bucureştiului. Iar Ploieştiul are cîteva meme care se pot transmite uşor din generaţie în generaţie. Cea simpatică e Ion Luca Caragiale: nu se poate folosi în manipularea politică. Caragiale le scapă printre degete politrucilor, e prea acid & prea critic şi la 100 de ani de la moarte. Există undeva un vag muzeu Caragiale; e ascuns în spatele cinematografului Patria din centru. Ajunge cine poate. A doua e Nichita Stănescu. În fiecare an se face festival, s-a ridicat şi o statuie, se recită, se ţin discursuri. Desigur, Nichita e metafizicianul-şef al oraşului, nimeni nu-şi aminteşte de argoticele sale şi de imaginile industriale. A treia memă e Mihai Viteazu – aici naţionaliştii au un teren bogat de fantezii şi prostii. Cred că eram încă în şcoala generală cînd s-a construit o statuie cu Mihai pe cal (calul are testicule, n-are penis) îndreptată spre Ardeal, cu barda la vedere. 

Adolescenţa în Ploieşti nu pune probleme. Bucureştiul e foarte aproape, 40 de minute cu trenul; Ploieşti seamănă cu un cartier din nord al marelui oraş. În plus, anii ’90 au fost permisivi: existau chiar în centru nişte tarabişti care îţi făceau rost de orice carte şi orice integrală cu mp3-uri, existau zone întregi industriale în care explorarea nu se oprea niciodată, zone de case interbelice sau parcuri ascunse. Tot ce e de făcut pentru a te simţi bine e să te mişti. Am mai prins şi cinematografe de cartier şi baruri în care totul era accesibil, ţigările se vindeau la bucată în chioşcuri mici. Cartiere întregi care sînt construite din aceleaşi betoane nu seamănă între ele. Fabricile şi rafinăriile au un farmec greu de uitat, chiar şi acum cînd respectă normele europene de mediu. Doar braseria Patria (de deasupra cinematografului), unde se bea bere ieftină cu chelneri din comunism, s-a transformat în club patronat de un mare pugilist. În rest, oraşul rezistă chirurgiei urban-estetice. Burghezia se extinde, dar nu va acoperi niciodată zonele pe care le-am descoperit atunci, pentru că sînt o mie de ceasuri în oraş şi toate bat ora exactă împotriva ei.

Constantin Vică este doctorand în Etica noilor tehnologii, la Universitatea Bucureşti. A terminat un master de Etică şi filozofie politică la Université Paris-Est Créteil.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Alexandru Arșinel, înmormântare
Alexandru Arșinel a fost înmormântat la Cimitirul Bellu
Alexandru Arșinel a fost înmormântat duminică, 2 octombrie, la Cimitirul Bellu.
calarasi chiciu
Debitul Dunării, în creștere în următoarele zile. Care este regimul hidrologic pe râurile din țară
Debitul fluviului Dunărea la intrarea în ţară va creşte, până la finalul săptămânii viitoare, la valoarea de 4.800 metri cubi pe secundă (mc/s), peste media multianuală a lunii octombrie, de 3.850 mc/s.
pistolul cu bile bacau jpeg
Bărbați împușcați în gât și abdomen, în județul Bacău. Agresorul este din Vrancea
Incidentul în urma căruia doi bărbați au fost împușcați a avut loc duminică, la un târg dintr-un sat din județul Bacău. Inspectoratul de Poliție Județean Bacău spune că între victime și agresor a avut loc un conflict spontan, care a degenerat.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.