tinerii din provincie

Nebuna din cartier jpeg
De ce-aș pleca, de ce-aș mai fi rămas?
Iniţial, tema acestui dosar îi privea pe tinerii care provin din oraşe cu mai puţin de 50.000 de locuitori. Oraşe mici precum Moreni, Zlatna, Adjud, Tecuci, foste tîrguri care au devenit peste noapte centre urbane, în anii comunismului, prin industrializare forţată şi migraţia oamenilor de la ţară spre fabrici şi uzine.
Conjuraţia Eminescu (II) jpeg
Mereu puțin mai departe
Cînd am luat admiterea la facultatea din „Capitală“, cu toţii am ştiut că nu mă voi mai întoarce niciodată în oraşul natal. Aşa era bine, aşa era firesc. Deşi Rîmnicu Vîlcea a fost primul oraş atestat de Mircea cel Bătrîn, iar în Parcul Zăvoi s-a cîntat pentru prima oară, pe 29 iulie 1848, „Deşteaptă-te, române!“, deşi este printre cele mai cochete oraşe din ţară.
Teatrul   o oază SF pentru orașul Tîrgoviște jpeg
Teatrul - o oază SF pentru orașul Tîrgoviște
Am plecat în 1994 la facultate în Bucureşti pentru că la Tîrgovişte nu exista Universitate. Am lăsat acasă un oraş pe care nu îl conştientizam la 18 ani, nu puteam să-l judec sau să-l admir... era locul în care m-am născut, în care trăiam şi atît. Mă bucuram de el aşa cum era, probabil şi pentru că nu ştiam cum e în altă parte. O personalitate a oraşului?
Spectacolul „de acasă” pe marile scene și înapoi jpeg
Orășele și orășele
Sînt, mai întîi, tîrgurile care şi-au avut vremea lor de glorie – de exemplu, Rădăuţi, Cîmpulung Muscel, Caracal, Mediaş. Cauzele decăderii sînt variate: este vorba despre pierderea statutului de reşedinţă administrativă, părăsirea lor de către o parte importantă a populaţiei aparţinînd unui grup etnic specific etc.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Șansele celor de acasă
Cristi şi Adi sînt azi bărbaţi în toată firea, încărcaţi cu responsabilităţile unor capi de familie şi care încearcă să glumească atunci cînd vine vorba despre problemele legate de calviţie. Am copilărit împreună, iar ei, după absenţa motivată din timpul armatei şi a anilor de facultate, s-au întors în Ştei.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Portret de grup, alb-negru
„Trebuie să scriem despre cum e viaţa tinerilor într-un oraş de provincie, oportunităţi şi dezavantaje“, „ce tare!“.  Au în jur de 18 ani, sînt în clasa a XII-a, la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu“ din Buzău, unde am fost elevă şi eu.
Focșani   45°42’N, 26°13’E jpeg
Focșani - 45°42’N, 26°13’E
Nu se vorbeşte prea des despre noi. De fapt, am impresia că noi sîntem singurii care vorbesc despre Focşani. Ciudat şi Focşaniul ăsta. Ciudat tare! Dacă mă identific cu oraşul? Momentan, da. Zic momentan, la fel ca toţi adolescenţii care s-au născut aici.
Viză de flotant la Brăila jpeg
Viză de flotant la Brăila
„Şi ce faci tu acolo, la Brăila?“ Deşi apare frecvent şi previzibil, întrebarea mă pune mereu în dificultate. Recunosc imediat nuanţa ironică, ce ameninţă să prindă accente de miştocăreală, a interlocutorului meu „get-beget bucureştean“. Nu m-aş încumeta să fac o apologie a oraşului de provincie, totuşi Brăila nu e chiar capătul pămîntului.
Marketing pentru minte, creier și captivitate jpeg
Ceasul invizibil
Să trăieşti în Ploieşti e o glumă continuă. Încă de la începutul anilor ’90, cîţiva naţionalişti controlează Consiliile Judeţean şi Local şi fac jocurile. Apropierea de Bucureşti are preţul ei: cineva trebuie să construiască o identitate locală diferită de a Bucureştiului.
Șansa provincialului jpeg
Șansa provincialului
Georgiana de la trei termină liceul în vară. Ca orice tînără de vîrsta ei, e interesată de băieţi şi de haine la modă. Deşi, în oraşul ei nu prea sînt magazine cu astfel de haine, iar salariile părinţilor ei ajung – împreună! – la puţin peste 10 milioane de lei vechi. Georgiana de la trei e printre primii elevi din clasa ei. Rar ia cîte un 8 sau 7.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O plecare fără lăutari
În clasa a XII-a eram pe cai mari. În loc să învăţ pentru Bac, umblam pe la olimpiade de filozofie şi istorie. Mai mult, după ce am prezentat Balul Bobocilor, am devenit şi unul dintre elevii populari ai liceului. Profa de latină îmi citise în palmă că sînt predestinat unui traseu academic fără cusur, deoarece aveam o linie a intelectului foarte pronunţată.
Orașele mici și inorogii lor jpeg
Orașele mici și inorogii lor
"Bineînţeles că un oraş mic poate fi mare, şi invers! Şi uite cum mi se ridică mingea la fileu ca să pot aminti despre un criteriu neconvenţional, dar foarte valabil, de ierarhizare urbană, aplicat în Marea Britanie: criteriul care ridică o aşezare umană la rang de city este… existenţa unei catedrale."