Viză de flotant la Brăila

Natașa GALCHE
Publicat în Dilema Veche nr. 373 din 7 - 13 aprilie 2011
Viză de flotant la Brăila jpeg

„Şi ce faci tu acolo, la Brăila?“ Deşi apare frecvent şi previzibil, întrebarea mă pune mereu în dificultate. Recunosc imediat nuanţa ironică, ce ameninţă să prindă accente de miştocăreală, a interlocutorului meu „get-beget bucureştean“. Nu m-aş încumeta să fac o apologie a oraşului de provincie, totuşi Brăila nu e chiar capătul pămîntului.  

M-am născut în Bucureştiul anilor ’80, am copilărit cu cheia de gît „printre betoane“, am fost şoim al patriei, apoi pionier şi, după Revoluţie, „huligan“ în Piaţa Universităţii. Am fost la concertele Iron Maiden şi Kreator din ’95, am făcut „chetă“ alături de prietenii din gaşca de la Metrou Titan, am fugit de acasă la munte cu două conserve şi o bucată de brînză în rucsac. În acelaşi stil „revoluţionar“ mi-am petrecut studenţia, hălăduind nopţile pe străzile pustii ale Capitalei sau prin cluburi şi terase.  

Au trecut de atunci zece ani, perioadă în care am fost obligată să „mă maturizez“, am umblat prin lume, am avut experienţa „capitalismului“ în care orice fleac este îmbrăcat într-un înveliş ademenitor şi am ajuns la Brăila, după un îndelung periplu prin Olanda şi America, ce mi-a fost sortit poate pentru a pătrunde farmecul simplu al unei aşezări neaoş româneşti cu 200.000 de locuitori.  

M-am „împrietenit“ uşor cu oraşul pentru că am avut senzaţia că atmosfera generaţiei ’80 s-a păstrat mai bine aici, unde timpul curge mai încet, unde nu se întîmplă nimic. Poate calmul aproape împietrit al străzilor pavate cu piatră cubică şi umbrite de platani m-a îndemnat la mai multă introspecţie. 

Absenţa unor puncte de atracţie „cronofage“ m-a supus unei încercări destul de grele şi în acelaşi timp judicioase: întoarcerea la mine însămi, după seducţiile viu colorate ale Occidentului. Dar poate eu, într-adevăr, sînt un „caz atipic“ – cum mă numesc prietenii bucureşteni. În plus, am „privilegiul“ unui buletin de Bucureşti pe care este aplicată temporar viza de flotant la Brăila. Acest act care indică o informaţie banală – născută în Bucureşti, sector 3 – a stîrnit, spre stupoarea şi amuzamentul meu, o mirare aproape vecină cu invidia în rîndul brăilenilor. 

În Brăila, tinerii de vîrsta mea nu au probabil decît două opţiuni: fie se apucă de scris, de citit, de studiat, fie se lasă măcinaţi de rutina shopping-ului prin unicul Mall, cu acelaşi grup de prieteni la fel de plictisiţi ca şi ei. 

Şi aici se aplică o regulă universal valabilă: cei mai mulţi au plecat – în altă ţară sau într-un oraş mai mare – iar cei care au rămas nu au avut de ales decît să se conformeze monotoniei. O monotonie care pînă la urmă îi aliniază pe toţi la aceeaşi vîrstă psihologică înaintată. Pentru că asta este una dintre cele mai serioase ameninţări ale Brăilei: să te molipseşti de „boala“ locuitorilor majoritari, să te contaminezi de „morbul bătrîneţii“ la 30 de ani, să te infestezi cu ticuri de pensionar, să te îmbolnăveşti prematur de lipsă acută de optimism şi entuziasm. Dar regula aceasta care îi lasă pe cei „rămaşi acasă“ captivi în mecanismul provinciei, mestecînd consolator o mulţime de gînduri aflate sub semnul lui „ce ar fi fost dacă plecam în alt oraş, dacă plecam şi eu din ţară etc.“ are şi excepţii. Cei care se sustrag platitudinii majoritare, care reuşesc să „fenteze“ legea mediocrităţii pot fi declaraţi „maeştrii practicanţi“ ai meseriei de a trăi. Pentru că aici, în pustiul care se plimbă tăcut pe străzi, seara, de duminică pînă vineri, singura soluţie este să te întorci la tine, ca unic punct de atracţie stabil. Odată ce ţi-ai asumat, rece şi în deplină cunoştinţă de cauză, să îţi petreci mai mulţi ani din tinereţea ta în provincie, eşti responsabil şi, ca atare, singurul vinovat în cazul unei ratări. Ai la dispoziţie toate aptitudinile tale, iar meritul de a face ceva cu ele este cu atît mai mare cu cît nu poţi folosi prea multe materiale ajutătoare. Trebuie în primul rînd să-ţi educi răbdarea şi să-ţi consolidezi echilibrul interior. Apoi poţi porni în mici expediţii prin împrejurimi. Poţi asculta poveştile fascinante ale caselor vechi, construite în perioada de glorie a Brăilei de acum o sută de ani. Te poţi lăsa purtat pe străduţele înghesuite ale oraşului-amfiteatru, ca printre filele unui roman fără sfîrşit. Poţi să-ţi faci un ritual din a vizita Dunărea ce doar se prelinge prin oraş, căci de navigaţie sau transport de mult nu mai poate fi vorba, în serile de vară sau în zilele de iarnă bîntuite de crivăţ. Iar ca popas, îţi poţi alege unul dintre singurele două baruri faine din oraş unde încă se mai ascultă muzică.  După cîţiva ani petrecuţi aici, încep să mă suspectez totuşi dacă nu cumva m-am molipsit de „ceva“. Şi asta pentru că amicul bucureştean mă priveşte uşor compătimitor sau poate, din contră, cu condescendenţă: „Ai deja un aer de provincial!“. 

Mă întorc la întrebarea introductivă şi răspunsul vine firesc: fac la Brăila ce aş face oriunde, în orice ţară, în orice oraş şi pe orice planetă, mai mică, mai mare sau mai bogată. Scriu, citesc, trăiesc… Şi totuşi, numai la Brăila ies în balconul garsonierei mele de la ultimul etaj şi mă uit în zare deasupra oraşului uneori atît de pustiu. Nicăieri, pînă aici, nu am avut o asemenea privelişte, o asemenea lărgime a orizontului în care te poţi pierde… Departe, peste cîmpie şi Dunăre se zăresc Munţii Măcinului.

Nataşa Galche este jurnalistă.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Singura specie care...
Ca în faimoasa metaforă a lui Walter Benjamin, în care angelus novus, împins de forțele progresului, zboară înainte cu spatele, privind înapoi...
p 10 YouYube jpg
p 12 WC jpg
În căutarea omului grec
Cine este „omul grec”, acela aflat la originea civilizaţiei europene?
p 13 WC jpg
Omul medieval în ipostaza îndrăgostitului
Putem privi și noi prin lentilele omului medieval? Cred că nu. Dar privirea noastră poate fi îmbogățită de acest om, născut la întîlnirea dintre realitate și ficțiune.
p 14 Hans Holbein, Ambasadorii WC jpg
Savantul umanist al Renașterii
Departe de a fi o ruptură cu tradiția și cultura Renașterii, putem vedea cum revoluția științifică se hrănește din ele.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești