Șansele celor de acasă

Dan Horațiu POPA
Publicat în Dilema Veche nr. 373 din 7 - 13 aprilie 2011
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

„În nici un caz nu m-aş întoarce să stau acolo. Mai merg din cînd în cînd să îi văd pe ai mei, dar după două zile mor de plictiseală. Parcă stă timpul în loc în oraşul ăla, nu se întîmplă nimic şi nu ai nimic de făcut. Ai să vezi, după o vreme în Bucureşti nici tu n-o să mai ai chef să mergi înapoi.“ A fost prima discuţie cu unul dintre noii colegi în zilele în care încercam să mă acomodez cu proaspătul meu loc de muncă din Capitală. Se întîmpla cu doar cîţiva ani în urmă, veneam din Ştei, un orăşel din celălalt capăt de ţară, cu un „popas“ la Deva, oraş simţitor mai mare, reşedinţă de judeţ. Ştiam în Bucureşti cîteva dintre clădirile importante – Ateneul, Intercontinentalul şi Teatrul Naţional, Casa Presei, magazinul Unirea –, dar fără să am habar cum se poate ajunge de la una la cealaltă, şi abia începeam să învăţ ruta autobuzului 205, care mă aducea dimineaţa la serviciu. Colegul meu era din Piteşti şi părea să vorbească serios. Eu eram convins în acel moment că nu mă plictisisem deloc unde trăisem pînă atunci, că, în general, făcusem chestii interesante şi că aveam în ambele locuri cîte o gaşcă de prieteni absolut valabili. Eh, şi că nu plecasem de acolo alungat de lipsa de perspective dintr-un oraş mic, ci, pur şi simplu, pentru că se ivise o ocazie neaşteptată. Oare? 

Cristi şi Adi sînt azi bărbaţi în toată firea, încărcaţi cu responsabilităţile unor capi de familie şi care încearcă să glumească atunci cînd vine vorba despre problemele legate de calviţie. Am copilărit împreună, iar ei, după absenţa motivată din timpul armatei şi a anilor de facultate, s-au întors în Ştei. Tocmai de aceea, nu le-am dat numele real. Ştiţi cum e, oraşul este mic, lumea vorbeşte, şefii sînt neînţelegători uneori şi chiar nu-i acum momentul să te trezeşti fără serviciu. Ne leagă o perioadă minunată, în care am hălăduit pe dealurile din jurul oraşului, am făcut baie la ştrand şi în Crişu Negru şi am pescuit în lacul „de la nebuni“. În vremurile de acum nu e politically correct să zici aşa ceva, dar pe atunci nimeni nu-i spunea altfel uimitorului luciu de apă din apropierea Spitalului de Psihiatrie. Ne-am înghesuit la coadă la bilete la Cinematograful „7 Noiembrie“ şi am ţopăit pe „The final countdown“ a lui Europe în discotecile din cantinele celor două licee industriale. Ne despărţeau doar simpatiile sportive, ţineam care cu Minerul, care cu Oţelul. Ştiu că sună oarecum fals-idilic, dar pe atunci chiar ne bucuram din plin de fiecare zi petrecută în oraşul nostru.  

Acum, Cristi e bugetar. Stă într-un birou înghesuit, i-au tăiat salariul, şi aşa mic, şi spune că şeful lui e naşpa. Vorbim des, dar nici unul nu aduce vorba de visurile de odinioară. Într-un timp, întrebam ce mai e nou şi ce mai fac unii şi alţii, însă am renunţat după ce Cristi mi-a răspuns scurt, de cîteva ori: „Habar n-am“. Cred că nu îi place cum s-a schimbat oraşul în ultimii ani, poate nici tipii care, între un drum în Italia şi unul în Spania, trec în viteza a doua prin centru la volanul unor BMW-uri din 1996. Aud însă cum i se înviorează vocea cînd vorbim despre natură. Despre dealurile molcome din jurul oraşului, despre livezi şi despre pădurea ruginie de toamnă. Şi mai ales despre Apusenii care sînt la o aruncătură de băţ şi care îl atrag pe Cristi ca un magnet. „Ştii, sînt foarte liniştit aici şi vreau să îmbătrînesc frumos, umblînd pe munţi.“  Mi-a spus lucrul acesta o singură dată, mai demult, şi de atunci mi-am tot pus întrebarea dacă, lui Cristi, Şteiul i-a oferit o şansă sau i-a luat una. Dacă l-a înfrînt cu salariul de nimic pe care i-l oferă, cu lipsa cronică a apei calde şi a căldurii, cu închiderea singurului cinematograf, cu drumurile pline de gropi şi cu „mall-ul“ lui de fiţe – tarabele cu haine second-hand din piaţa de zarzavaturi. Sau, poate, i-a oferit şansa de a-şi vedea împlinită pasiunea nebună pentru muntele la poalele căruia trăieşte. Nu am un răspuns la această întrebare.  

Cu Adi, lucrurile sînt mai simple. Are job la un patron care l-a trimis în străinătate la cursuri de grafică pe calculator şi lucrează pe un computer supermeseriaş. Mi-au sclipit ochii cînd l-am văzut într-o poză de pe Facebook, unde Adi e foarte activ şi a postat o mulţime de fotografii frumoase. Cu soţia şi fetiţa la plimbare, cu maşina lui japoneză la spălat, cu locurile prin care şi-a petrecut vacanţele. Şi cu prietenii. Mulţi prieteni tineri, toţi afişînd numele Şteiului în capul paginii personale de pe site-ul de socializare. Şi ei sînt dintre cei care trebuie luaţi în considerare cînd e să răspundem la întrebarea dacă provincia le oferă ceva tinerilor. Eu am stat în Ştei, am trecut pe la Deva şi acum locuiesc în Bucureşti. Aş fi tentat să spun că mi s-a oferit în fiecare dintre aceste locuri o şansă şi a depins doar de mine ca acea şansă să şi fie de partea mea. Sună însă cam prea „ca la manual“ şi, în plus, nici acum nu îmi dau seama dacă acel coleg al meu din Piteşti a avut sau nu dreptate.

Dan Horaţiu Popa este jurnalist, redactor-şef adjunct la cotidianul Adevărul de seară.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

edi iodanescu fb legia jpg
Dezastru la debut. Legia Varșovia, învinsă la primul meci cu Edi Iordănescu pe bancă
Antrenorul român a preluat echipa poloneză la aproape un an după despărțirea de națională.
pisica dusty jpg
Pisica Dusty a fugit de-acasă și a fost găsită la peste 600 km depărtare: „A avut parte de aventura vieții ei!”
Dusty, o pisică alb-gri în vârstă de trei ani, cunoscută pe Insula Man drept „pisica de la Spitalul Noble’s”, a avut parte de o aventură incredibilă. În timpul festivalului de curse TT, s-a strecurat fără să fie observată într-o dubă, iar șoferul, complet neatent la prezența ei, a părăsit insula
oua pixabay jpg
Furt neobișnuit în SUA: Ouă în valoare de 100.000 de dolari, dispărute în timpul unui transport
O remorcă plină cu 280.000 de ouă a fost furată în aprilie din statul american Maryland. Potrivit unei investigații publicate de presa din SUA, cazul scoate la iveală o nouă tendință îngrijorătoare pe piața transporturilor din SUA.
horoscop jpg
Horoscop luni, 23 iunie. Taurilor le curg banii printre degete, situație neprevăzută pentru Fecioare
Horoscop luni, 23 iunie. Prima zi a săptămânii vine cu lecții de echilibru pentru toate zodiile.
Donald Trump Casa Albă FOTO Profimedia jpg
Summit-ul NATO de la Haga. Aliații îl așteaptă cu emoție pe Trump, care îi presează să cheltuie mai mult pe apărare
Summitul NATO de luni de la Haga se anunță a fi unul atipic: mai scurt, mai concentrat, cu un comunicat de doar o pagină – „clar și concis”, după cum a descris generalul-maior german Stefan Schulz.
banner ioana nastase png
Ruptură definitivă în cuplul Năstase. Actele de divorț sunt la tribunal și nu e cale de împăcare
Căsnicia dintre Ilie și Ioana Năstase pare să fi ajuns la final. După ani de împăcări și despărțiri, Ioana Năstase a decis să pună punct definitiv relației și a introdus actele de divorț la Judecătoria Constanța. Contactată de reporterii Click!, soția fostului mare campion a explicat că inițial a do
bombardier b2 spirit profimedia jpg
SUA au atacat Iranul cu cele mai scumpe avioane militare! Un singur bombardier costă 2 miliarde de dolari
Statele Unite au efectuat sâmbătă noaptea un atac asupra a trei situri nucleare din Iran, folosind bombardierul B-2 Spirit, considerat cel mai scump avion militar din istorie.
ciresari jpg
Povestea lui Constantin Chiriță, scriitorul care a transformat pionierii României comuniste în cireșari: „Omenirea trebuie să viseze frumos“
Anul acesta s-a împlinit un secol de la nașterea celui care a reușit să transforme, măcar pentru perioade limitate de timp, „Generația cu cheia la gât“ în „Generația cireșarilor“.
tablou deteriorat Florenta foto x jpg
Momentul în care un turist a distrus un tablou valoros la Florența, încercând să-și facă o poză
Un vizitator al Galeriei Uffizi a deteriorat o pictură barocă în timp ce încerca să-și facă o fotografie. Incidentul a fost surprins de camerele de supraveghere.