O plecare fără lăutari

Ionuţ CODREANU
Publicat în Dilema Veche nr. 373 din 7 - 13 aprilie 2011
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În clasa a XII-a eram pe cai mari. În loc să învăţ pentru Bac, umblam pe la olimpiade de filozofie şi istorie. Mai mult, după ce am prezentat Balul Bobocilor, am devenit şi unul dintre elevii populari ai liceului. Profa de latină îmi citise în palmă că sînt predestinat unui traseu academic fără cusur, deoarece aveam o linie a intelectului foarte pronunţată. Cu dragostea eram cam sincopat, dar îmi era promis şi mie un suflet pereche. Ceilalţi profi îmi spuneau că pot merge la orice facultate umanistă, din orice oraş universitar mai decent. Pentru elevii buni ai Liceului Teoretic din Petroşani, nu erau foarte multe opţiuni: Timişoara, Cluj, Craiova, Sibiu sau Bucureşti. Adevărata experienţă academică începea de la minimum 140 de kilometri distanţă de casă. Celelalte opţiuni se numeau compromisuri.

Eu mi-am urmat inima pîrdalnică şi am dat examen la Jurnalistică, la Timişoara. Vroiam să fiu alături de Roxana, pe care o iubeam orbeşte, dar care avea un singur defect: locuia în Timişoara. Nu simţeam nici o altă emoţie în afară de dragostea neţărmuită pentru bănăţeanca mea naturalizată (ea, la rîndul ei, era o venetică din Turnu-Severin). Dar planul meu sentimental s-a năruit în ziua în care mi-am citit rezultatul de la admitere: respins. Universitatea de Vest nu mă găsise suficient de pregătit. Deci profa mea de latină se înşelase în legătură cu parcursul meu academic. În aceeaşi zi fatidică, Roxana îmi spunea mai voalat că ar vrea să nu ne mai iubim. Aici, profa de latină a avut dreptate. Cu dragostea chiar stăteam rău, iar proiecţia sufletului pereche devenea, din nou, neclară.  

Eşecul m-a adus mai aproape de tot ce am detestat în copilăria şi adolescenţa mea, petrecute în Valea Jiului. Mă vedeam nevoit să stau un an pe bară şi să contemplu nefericirea din jurul meu, oraşele devalizate de sărăcie şi neputinţă. Era un semn că trebuie să mă maturizez. Ca să fie recviemul şi mai dramatic, m-am înscris şi eu pe lista beneficiarilor de ajutor de şomaj. Procedura era simplă: făceai rost de trei semnături de la trei angajatori dezinteresaţi, ataşai cîteva copii ale actelor de identitate şi de studii şi gata. Erai în schemă. Pentru doamna de la forţele de muncă eram doar o statistică. Iar ea avea o singură pretenţie: să mă prezint lunar cu carnetul de şomaj la avizare. O dată la două luni îmi cerea încă un set de semnături din partea patronilor locali care nu erau interesaţi să angajeze un tînăr sensibil, citit şi fără noroc în dragoste.  

În urmă cu zece ani, Valea Jiului îşi construise deja propriul brand local: Jalea Viului. Sintagma asta era produsul conştiinţei locale, a celor puţini care au rămas în oraşele-mină din zonă. Disperarea şi resemnarea nu mai lăsau loc de revoltă. Minerii de altădată nu mai erau. Cei care au pornit în 1990 să ocupe Piaţa Revoluţiei au plecat de bunăvoie în 1996-1997, odată cu primele disponibilizări. Au plecat în Moldova şi Oltenia, locuri din care fuseseră aduşi în vremurile bune ale mineritului. Am văzut zeci de camioane pline cu mobilă, ferestre şi instalaţii sanitare. Unele erau însoţite de lăutari. Foştii mineri sărbătoreau încheierea unui ciclu de viaţă silnică şi refuzau ferm programele guvernamentale de reconversie profesională sau de antreprenoriat. Salariile compensatorii erau, de fapt, o despăgubire. În nici un caz o investiţie. Prin ochii mei de tînăr şomer nu vedeam un program de disponibilizări, ci o mare evadare. Oameni care au muncit zeci de ani în mină fugeau şi nu se mai uitau înapoi. Dacă s-ar fi uitat, probabil ar fi văzut efectele plecării lor. Prăbuşirea unei întregi infrastructuri. Valea Jiului nu mai avea nimic aspiraţional. Printre supravieţuitori mă număram şi eu. Planul meu nu era să îmi repar casa de la ţară, ci să fug şi să nu mă mai întorc. Fără lăutari. Continuarea studiilor era viza către zări mai promiţătoare. 

În septembrie 2002, ocupam a treia poziţie la secţia Istorie-Engleză din cadrul Universităţii Bucureşti. După două luni de mers la facultate, o lăsam baltă. Mă bucuram de luminile marelui oraş. Mi-am minţit mama şi prietenii, care mă credeau student la Istorie, pînă în septembrie 2003, cînd am intrat la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării. Pe asta am terminat-o. De cînd locuiesc în Bucureşti, am fost ţinta glumelor cu mineri şi Miron Cozma doar de două ori. Nu m-a deranjat. Din 2006 am buletin de Bucureşti, dar n-am casă. Stau în chirie cu prietena mea, mai am 54 de rate de plătit la un credit auto şi îmi stă gîndul tot la plecare. De data asta, mai departe, mai spre vest. Joi, 8 aprilie, mă întîlnesc cu elevii Liceului Teoretic Petroşani să povestim despre contribuţia mass-mediei în (dez)baterile şi agenda publice. Aşa am ales eu să nu plec definitiv din Valea Jiului. Poate că aşa a fost să fie.

Ionuţ Codreanu este coordonator al proiectelor de cercetare din cadrul ActiveWatch – Agenţia de Monitorizare a Presei.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.