"Casa îmbrăcată ţărăneşte de la oraş

Publicat în Dilema Veche nr. 343 din 9 - 15 septembrie 2010
"Casa îmbrăcată ţărăneşte de la oraş jpeg

Cum îşi împodobesc locuinţa cei care au plecat din satul natal şi stau acum la oraş, după ce o parte din viaţa lor au trăit înconjuraţi de lucruri făcute în casă? Ce obiecte sînt considerate valoroase în locuinţa noului orăşean, cel care vine dintr-un mediu unde fiecare ştie ce poziţie socială deţine o familie în comunitate, doar uitîndu-se la obiectele şi textilele care decorează „casa/camera dinainte“, spaţiul festiv în mediul rural? Ce atitudine are orăşeanul faţă de lucrurile ce vin de la ţară, îl reprezintă în vreun anumit fel sau nu? 

Pentru a răspunde la aceste întrebări am intrat nu doar în casele maramureşenilor născuţi la sat, iar acum orăşeni, ci şi în case din satele maramureşene, unde locuinţele sînt ticsite de lucruri, mai ales textile făcute în casă: scoarţe, ştergare, păretare, cergi etc. Toate acestea acoperă pereţii, dar şi mobilierul sau obiectele considerate valoroase: ştergarele „îmbracă“ icoane, „talgere“ (farfurii) expuse pe pereţi, dar şi fotografii de familie; paturile sînt acoperite de ţoluri şi cergi. De altfel, se spune că numai cu casa împodobită de textile, „cînd ai pus ţolurile pe pereţi şi cînd ai pus ştergătorile, simţi că-i sărbătoare“ (Maria, 53 ani). Mai mult chiar, obiectele primesc atribute umane, „parcă rîdea masa cînd ţolul era pe masă, atîta era de frumos!“ (Floare, 62 ani), de aceea trebuie acoperite, adică „îmbrăcate“: dacă o masă nu are faţă de masă, este „goală şi urîtă, i se văd picioarele“ (Florica, 49 ani). Spaţiul însuşi este o prelungire a omului, un „corp lărgit“ (cum spunea Nicolae Balotă): există chiar o încăpere anume, „camera îmbrăcată ţărăneşte“, cum i se spune în ultima vreme încăperii festive, unde sînt etalate cele mai frumoase şi valoroase textile şi lucruri, care nu doar acoperă şi „îmbracă“ spaţiul, dar „vorbesc“ şi despre statutul social al creatorilor lor. 

În mod similar, unele dintre casele maramureşenilor citadini au cîteva caracteristici comune: anumite obiecte trebuie să fie „îmbrăcate“ cu ţesături care vin din satul natal: paturile sînt acoperite de cergi, pereţii au păretare, icoanele sînt împodobite de ştergare, mesele au feţe de masă brodate. Uneori, ţesăturile făcute la sat „îmbracă“ alte obiecte decît cele pentru care au fost menite: sînt ştergare ce ajung să acopere mese, nu mai sînt puse în jurul icoanelor; zadii care nu mai îmbracă omul, ci sînt transformate în feţe de pernă, ţoluri care ajung pe jos (se ştie că în satele româneşti pe jos nu se puneau niciodată covoare, ci preşuri). Obiectul ţărănesc este de multe ori refolosit, iar din toate funcţiile pe care le avea (de a vorbi despre creatorul său, de a-i arăta statutul social ori comunitatea din care face parte, de a împodobi locuinţa), nu mai răspunde decît nevoii de a „îmbrăca“ obiecte, avînd de mai multe ori doar o valoare sentimentală şi estetică. 

Dar cele mai impresionante sînt mărturiile cîtorva femei pe care le-am întîlnit în Cluj şi în Sighetu Marmaţiei şi care au ales să îşi „îmbrace“ una dintre camere ţărăneşte. La ţară, dacă o fată se căsătoreşte în alt sat, îşi aduce zestrea cu ea şi împodobeşte o cameră după modelul „caselor de părade“ din satul natal, de obicei cu „rudă“ (o bîrnă de lemn pe care sînt puse într-o ordine anume textile: cergi, cearceaf de cînepă, covoare, ştergare, toate aranjate într-un mod diferit de la un sat la altul, şi avînd, de aceea, o importantă funcţie comunională). Tot astfel, şi aceste femei şi-au aranjat sau urmează să îşi aranjeze la oraş o încăpere care să le aducă aminte de casa părintească şi de valorile din satul natal, pentru că – aşa cum spunea Viorica, 23 ani, sau Anuţa, 26 ani – „îmi fac o cameră ţărănească oriunde m-aş afla în lume, chiar şi la oraş“. Florica, 45 ani, trăieşte în Cluj de mai bine de 20 de ani. De cîţiva ani construieşte şi îşi extinde casa. Ea păstrează într-un dulap toate textilele necesare pentru o „cameră bună“ cum se face în satul natal, Săliştea de Sus. La fel, Mărioara († 2008, 68 ani), din Sighetu Marmaţiei, avea într-una din camerele din apartament o „rudă“, cu toate rîndurile de ţesături necesare, cu ţoluri şi ştergare „în crengi“ (cu motive geometrice), aşa cum se fac în satul natal, Ieud. În aceste cazuri, ţesăturile şi obiectele etalate în „camera ţărănească“ vorbesc despre creatorul şi consumatorul lor, despre ataşamentul faţă de comunitatea natală şi despre aprecierea acesteia la un nivel sentimental şi nu doar estetic, dar şi despre încrederea în valorile cu care fiecare s-a format.

Anamaria Iuga este doctor în filologie și cercetător la Muzeul Țăranului Român.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Hipertermia, urgența medicală care ne amenință viața pe caniculă. Care este măsura imediată care ne ajută
După o săptămână de Cod Roșu, serviciile de ambulanță aproape că nu mai fac față solicitărilor. Dintre acestea, hipertermiile cauzate de caniculă sunt urgențe majore, supraîncălzirea organismului punând viața pacienților în pericol.
image
Șase dintre cele mai supraestimate atracții turistice din lume. „Nu a fost deloc ceea ce mă așteptam” VIDEO
Fiecare țară are obiectivele sale turistice despre care se spune că nu trebuie să le ratezi când vizitezi acele locuri. Adesea, realitatea se ridică sau depășește nivelul așteptărilor, dar sunt și situații în care atracțiile turistice sunt supraestimate.
image
„Nostradamus cel viu” a prezis căderea sistemelor informatice încă de acum trei luni și prevestește un nou război mondial
Clarvăzătorul brazilian Athos Salomé, supranumit „Nostradamus cel viu”, a prezis o „pană tehnologică de trei zile” în 2024, potrivit Daily Mail Online, iar acum susține că ar urma un conflict la scară largă, asemănător unui al treilea război mondial.

HIstoria.ro

image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.
image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne