Cartier vs Centru

Publicat în Dilema Veche nr. 368 din 3 - 9 martie 2011
Cartier vs Centru jpeg

sau farmecul mărginaș al noii piețe

Vestea bună cu care te poate surprinde o piaţă haotică, imprevizibilă, cu lacune, dar în plină expansiune este că ceea ce, pînă mai ieri, credeai că lipseşte, tocmai a apărut, sau există, de fapt, bine ascuns, de ceva vreme. Într-un peisaj restaurator în care găseşti orice, în principiu, dar mai nimic, atunci cînd cauţi ceva anume, surpriza cea mai plăcută ţi-o face nu restaurantul bine ştiut de pe corso, ci, mai degrabă, cîrciuma lăturalnică, excentrică, de cartier, localul nesofisticat, imperfect, dar inedit şi gustos. Localul lipsă care, totuşi, există.

La Tienda 

Stîrnit de istorisirile unui prieten, am plecat în căutarea micii băcănii spanioleşti La Tienda (Magazinul), o afacere de familie aflată la intersecţia străzilor Tunari cu Eminescu. Magazinul oferă, în mai puţin de 20 de metri pătraţi, o selecţie vastă de delicatese din Spania, expuse firesc, ca într-o prăvălie de cartier bine aprovizionată, fără fastul şi zelul etalator al băcăniilor de lux. Doi tineri catalani, el şi ea, m-au întîmpinat prietenos, întrebîndu-mă, uşor jenaţi, dacă putem vorbi în spaniolă sau în engleză; româna abia o învăţau. Ceea ce nu-i împiedica să folosească o română de băcănie adorabil distorsionată şi, la limită, eficientă: brinza, muschiules, chirnat, vita, puorch… Vedetele locului erau, fără îndoială, jamboanele de porc, maturate şi uscate în vînt, aninate la intrare, după uşă, ca nişte şube grele în cuier. Se vindeau la suta de grame sau întregi, împreună cu indispensabilul jamonero sau portajamon (port-jambon), un fel de menghină în care se fixează pulpa masivă de porc, pentru a putea fi feliată omeneşte. Fiind la prima vizită, gazdele mi-au dat să gust din tot ce aveau mai bun: jamboane – serrano, din porc alb, şi ibérico de Bellota, din porc negru crescut în libertate şi hrănit cu ghinde –, şunci de vită şi de bou, pastete, ghirlande de chorizo, brînze de capră tăvălite în rozmarin, marca „Rocinante“, pe a căror etichetă păşteau un cal şi şase capre, la umbra morilor de vînt. Pentru acasă, se poate comanda o paella formidabilă, cu fructe de mare importate, o dată la cîteva zile, din Spania. Aduc şi vinuri regionale, la preţuri rezonabile. 

Trattoria Cortile 

Cortile, de pe strada Dr. Felix, e trattoria de cartier care lipsea. Are cuptor cu lemne (şi, deci, pizza bună), bere nefiltrată, la halbă, supă de hribi făcută chiar din hribi (nu de la plic), tiramisú de casă şi multe altele. Vinurile de masă italieneşti, la sticlă, sînt remarcabil de ieftine şi de plăcute, în ciuda numelui stingheritor al mărcii, „Primo amore“, care poate face ca o comandă inocentă să sune echivoc, pentru auzul unei convive care încă îţi sondează intenţiile. Într-o seară, trei lăutari cîntau în surdină, la masa de lîngă uşă. De atunci, nu i-am mai întîlnit. O apariţie pasageră, întîmplătoare, cu atît mai încîntătoare.

Arc de Triomphe 

Cînd am sunat prima oară – ca să rezerv şi să mă conving că există –, am fost întrebat, într-o română peltică şi binevoitoare: „la sepaleu sau la oală?“. Restaurantul din strada Silvia (Colentina) e unul dintre puţinele chinezeşti autentice din oraş. La doi paşi de templul budist al comunităţii chineze, Arc de Triomphe (Kai Xuan Men) este un restaurant-cantină, cu separeuri, la etaj, şi cu o sală de mese rotunde, cu arzător şi oală în mijloc (pentru prepararea direct la masă a anumitor feluri), la parter. Clienţii permanenţi sînt, în cea mai mare parte, chinezi, astfel încît mîncarea nu e „tocanizată“ sau adaptată în vreun fel la gustul ţării-gazdă. Felurile clasice din meniul aparent banal au, aici, alt gust şi altă înfăţişare: abundă mirodeniile şi verdeţurile nemaiîntîlnite, legumele viu colorate şi frumos decupate, iar cine vrea să încerce ciudăţenii poate comanda, în afara meniului, meduze şi holoturii, sau gogoşi elastice de dovleac pané, muiate în lapte condensat. Puteţi încerca şi tăria casei, trasă la pahar dintr-un acvariu în care plante stranii şi mlădioase, de pictură japoneză, se macerează în spirt. După chiuiturile chinezilor din separeul vecin, pun rămăşag că îmbată straşnic; sau suficient de tare, încît nota, tipărită în chineză, să nu te mire cîtuşi de puţin.

Merită să ocoliţi, din cînd în cînd, centrul. S-ar putea să fiţi plăcut surprinşi. La mahala, localurile, exotice sau româneşti deopotrivă, sînt mai savuroase; fie şi pentru simplul fapt că-s mici, au vad şi că vorbesc o limbă română aparte.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

An2 Foto Ștefan Both18 jpg
Operațiunea Țânțarul cu bătrânul An-2. „Annuska”, în luptă cu insectele din Timișoara
Timișorenii s-au obișnuit cu marile și zgomotoasele avioane cu aripă dublă, care survolează orașul de fiecare dată când au de lucru, fie în agricultură, fie la efectuarea tratamentelor fitosanitare.
Ambulanta FOTO Mircea Moira / Shutterstock
Bărbat mort după ce ar fi căzut de la etaj. Era tatăl directorului Universității de Științe Agronomice Slatina
Un bărbat în vârstă de 68 ani a fost găsit cu multiple răni în fața unui bloc de pe strada Aleea Castanilor din Slatina. Bărbatul, care ar fi căzut de la etaj, a murit la spital.
Ana Bogdan FOTO Andrei Luca
Ana Bogdan s-a calificat în sferturile turneului de la Parma
Jucătoarea română de tenis Ana Bogdan s-a calificat, miercuri, în sferturile de finală ale turneului WTA 250 de la Parma, dotat cu premii totale de 203.204 euro, după ce a învins-o pe slovaca Anna Karolina Schmiedlova, cu 6-2, 3-6, 6-3.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.