Cartier vs Centru

Publicat în Dilema Veche nr. 368 din 3 - 9 martie 2011
Cartier vs Centru jpeg

sau farmecul mărginaș al noii piețe

Vestea bună cu care te poate surprinde o piaţă haotică, imprevizibilă, cu lacune, dar în plină expansiune este că ceea ce, pînă mai ieri, credeai că lipseşte, tocmai a apărut, sau există, de fapt, bine ascuns, de ceva vreme. Într-un peisaj restaurator în care găseşti orice, în principiu, dar mai nimic, atunci cînd cauţi ceva anume, surpriza cea mai plăcută ţi-o face nu restaurantul bine ştiut de pe corso, ci, mai degrabă, cîrciuma lăturalnică, excentrică, de cartier, localul nesofisticat, imperfect, dar inedit şi gustos. Localul lipsă care, totuşi, există.

La Tienda 

Stîrnit de istorisirile unui prieten, am plecat în căutarea micii băcănii spanioleşti La Tienda (Magazinul), o afacere de familie aflată la intersecţia străzilor Tunari cu Eminescu. Magazinul oferă, în mai puţin de 20 de metri pătraţi, o selecţie vastă de delicatese din Spania, expuse firesc, ca într-o prăvălie de cartier bine aprovizionată, fără fastul şi zelul etalator al băcăniilor de lux. Doi tineri catalani, el şi ea, m-au întîmpinat prietenos, întrebîndu-mă, uşor jenaţi, dacă putem vorbi în spaniolă sau în engleză; româna abia o învăţau. Ceea ce nu-i împiedica să folosească o română de băcănie adorabil distorsionată şi, la limită, eficientă: brinza, muschiules, chirnat, vita, puorch… Vedetele locului erau, fără îndoială, jamboanele de porc, maturate şi uscate în vînt, aninate la intrare, după uşă, ca nişte şube grele în cuier. Se vindeau la suta de grame sau întregi, împreună cu indispensabilul jamonero sau portajamon (port-jambon), un fel de menghină în care se fixează pulpa masivă de porc, pentru a putea fi feliată omeneşte. Fiind la prima vizită, gazdele mi-au dat să gust din tot ce aveau mai bun: jamboane – serrano, din porc alb, şi ibérico de Bellota, din porc negru crescut în libertate şi hrănit cu ghinde –, şunci de vită şi de bou, pastete, ghirlande de chorizo, brînze de capră tăvălite în rozmarin, marca „Rocinante“, pe a căror etichetă păşteau un cal şi şase capre, la umbra morilor de vînt. Pentru acasă, se poate comanda o paella formidabilă, cu fructe de mare importate, o dată la cîteva zile, din Spania. Aduc şi vinuri regionale, la preţuri rezonabile. 

Trattoria Cortile 

Cortile, de pe strada Dr. Felix, e trattoria de cartier care lipsea. Are cuptor cu lemne (şi, deci, pizza bună), bere nefiltrată, la halbă, supă de hribi făcută chiar din hribi (nu de la plic), tiramisú de casă şi multe altele. Vinurile de masă italieneşti, la sticlă, sînt remarcabil de ieftine şi de plăcute, în ciuda numelui stingheritor al mărcii, „Primo amore“, care poate face ca o comandă inocentă să sune echivoc, pentru auzul unei convive care încă îţi sondează intenţiile. Într-o seară, trei lăutari cîntau în surdină, la masa de lîngă uşă. De atunci, nu i-am mai întîlnit. O apariţie pasageră, întîmplătoare, cu atît mai încîntătoare.

Arc de Triomphe 

Cînd am sunat prima oară – ca să rezerv şi să mă conving că există –, am fost întrebat, într-o română peltică şi binevoitoare: „la sepaleu sau la oală?“. Restaurantul din strada Silvia (Colentina) e unul dintre puţinele chinezeşti autentice din oraş. La doi paşi de templul budist al comunităţii chineze, Arc de Triomphe (Kai Xuan Men) este un restaurant-cantină, cu separeuri, la etaj, şi cu o sală de mese rotunde, cu arzător şi oală în mijloc (pentru prepararea direct la masă a anumitor feluri), la parter. Clienţii permanenţi sînt, în cea mai mare parte, chinezi, astfel încît mîncarea nu e „tocanizată“ sau adaptată în vreun fel la gustul ţării-gazdă. Felurile clasice din meniul aparent banal au, aici, alt gust şi altă înfăţişare: abundă mirodeniile şi verdeţurile nemaiîntîlnite, legumele viu colorate şi frumos decupate, iar cine vrea să încerce ciudăţenii poate comanda, în afara meniului, meduze şi holoturii, sau gogoşi elastice de dovleac pané, muiate în lapte condensat. Puteţi încerca şi tăria casei, trasă la pahar dintr-un acvariu în care plante stranii şi mlădioase, de pictură japoneză, se macerează în spirt. După chiuiturile chinezilor din separeul vecin, pun rămăşag că îmbată straşnic; sau suficient de tare, încît nota, tipărită în chineză, să nu te mire cîtuşi de puţin.

Merită să ocoliţi, din cînd în cînd, centrul. S-ar putea să fiţi plăcut surprinşi. La mahala, localurile, exotice sau româneşti deopotrivă, sînt mai savuroase; fie şi pentru simplul fapt că-s mici, au vad şi că vorbesc o limbă română aparte.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Șoferii de mașini electrice plătesc sume astronomice pentru înlocuirea anvelopelor. „Nu mi-a venit să cred când mi s-a spus că trebuie să le înlocuiesc“
Cumpărătorii de mașini electrice ar trebui să fie conștienți de costurile „astronomice” necesare pentru înlocuirea regulată a anvelopelor cu durată scurtă de viață, au avertizat proprietarii.
image
Ce pensionari nu vor avea pensii majorate din septembrie. Casa de Pensii: sunt un milion de persoane
Șeful Casei Naționale de Pensii Publice, Daniel Baciu, a făcut o serie de precizări privind recalcularea pensiilor, precizând că 1 milion de pensionari nu vor beneficia de majorare.
image

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.