Capra, varza şi noua spiritualitate

Publicat în Dilema Veche nr. 315 din 25 februarie - 3 martie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

„Asta mi-ar fi putut da şi mie prin cap“ – mi-a spus prietenul din copilărie, să-i zicem Zbengu. Era anul de graţie 1984 şi ne plimbam pe strada principală a Bradului, judeţul Hunedoara. Broadway-ului din Brad i se spunea pe-atunci strada Libertăţii şi, dacă nu mă-nşel, aşa i se mai spune şi astăzi. Conceptul de libertate rezistă la toate tăvălelile. Nu compromite pe nimeni, dar nici nu ajută cine ştie cît. Era trecut de ora stingerii, dar, fiind totuşi Uliţa Mare, cîţiva stîlpi de iluminat mai aruncau o lumină gălbuie şi plictisită precum comunismul. Puţin ne păsa. Aveam vreo şaptesprezece ani şi aveam de lămurit o dată pentru totdeauna problemele majore ale lumii şi vieţii. Discutam despre formulele lui Lorenz şi teoria relativităţii, despre Mircea Eliade şi García Márquez. N-aveam timp de prostii. „Asta cu karma e logică“ – a continuat Zbengu. „Faci fapte bune, aduni bile albe, faci fapte rele, aduni bile negre. La sfîrşit, un contabil trage linia şi face socotelile. În funcţie de rezultat, te încarnezi mai sus sau mai jos sau, dacă eşti norocos, scapi cu totul din ciclul ăsta. Asta pot pricepe. Tocmai de aia nu cred. Pentru că e prea simplu. Pentru că mi-ar fi dat şi mie prin cap. Sfînta Treime însă e o altă poveste. Cum să născoceşti un Dumnezeu în trei, care moare pe cruce?“ Nu-l cunoscusem încă pe Tertulian, dar descoperisem deja paradoxul lui „credo quia absurdum“. Cred pentru că este absurd. Cred pentru că mie asta nu mi-ar fi dat prin minte. Nici atunci, nici acum.

Asta e una dintre problemele majore pentru care spiritualitatea clasică (să-i zicem aşa, în lipsa unui termen mai bun), fie că e vorba de religie, fie că e vorba de filozofie, se izbeşte de indiferenţă în ziua de astăzi. Oamenii o caută ca bezmeticii, dau cu capul de ea, fac un cucui şi-o lasă baltă. Nu e comodă. Nu se lasă dusă de nas, rezistă ispitelor, nu se adaptează, nu-şi vopseşte părul, nu se pupă cu toată lumea. Nu e modernă. Ştie, cum s-ar zice, una şi bună. E dogmatică, da, în măsura în care crede că are dreptate. Crede, nu ştie. E orto-doxie: credinţă dreaptă, nu ştiinţă dreaptă. E un cadru în care mintea e deopotrivă disciplinată şi eliberată. Zice Platon în Scrisoarea a VII-a că nu a scris niciodată despre lucrurile care pot fi studiate, dar nu pot fi învăţate altfel decît printr-un soi de revelaţie mistică (o scînteie care aprinde o flacără în suflet), revelaţie ce survine unei îndelungate disciplinări a minţii. Şi-atunci cum să nu-ţi sfărîmi creierii încercînd să interpretezi încă o dată şi încă o dată, după vreo 2400 de ani şi cîteva mii de analize, Republica? De ce să te miri cînd în toamna trecută, la Harvard, am auzit-o pe Bonnie Honig interpretînd, dintr-o perspectivă complet nouă, Antigona lui Sofocle? Se dă o Sfîntă Treime şi se lasă muritorul să-şi izbească mintea de toţi pereţii ei – cum vine asta? Nimic nu e lesne în spiritualitatea clasică. Totul e bun-simţ – de aici şi transferul grecescului dogmatas în latinescul decentem. Dogma e decentă. Cere doar imposibilul. Gîndiţi-vă doar ce greu i-a fost arabului Ibn Sina (Avicenna) să stoarcă dintr-un Coran, altminteri destul de prozaic, o întreagă mistică şi filozofie. Sau cum e să transformi zilnic legatul şireturilor într-o meditaţie la Torah. Ca să nu mai lungim vorba, spiritualitatea clasică prezintă, din perspectivă modernă, un dezavantaj major: nu e comodă. Dimpotrivă, te solicită pînă peste poate.

Aici e aici. Aici vine clipa în care noua spiritualitate ne eliberează picioarele din încălţările prea strîmte şi ni le vîră în confortabili papuci de casă. Era Vărsătorului, cum îi zice, e un nume potrivit – în limba română. Aquarius nu înseamnă mare lucru, dacă nu ştii că şi în zodiacul babilonian, şi în cel grecesc, ba chiar şi în cel hindus desemnează nu apa, ci „turnarea de apă“ (în capul Peştilor). Cînd verşi apa? Cînd eşti leneş, cînd te-ai puturoşit, cînd ai abandonat lupta de-a căra urciorul, cînd vrei să faci din ţărînă şi apă o mocirlă. Cînd nu te temi de o scatoalcă dacă scapi urciorul. E comod să verşi apa, mai greu e s-o cari pînă la capăt. Aşa se face că era Vărsătorului are succes. Noi vrem rezultate şi vrem rezultate hic et nunc. Nu mai avem răbdare pentru viaţa de dincolo. Vrem pace şi fericire acum. Vrem să împăcăm şi lupul, şi capra, şi varza. Acum. Aici. Pe malul ăsta. Nu mai avem nici răbdare şi nici nervi să le luăm în spinare şi să le transportăm încolo şi-ncoace de-a curmezişul rîului. Ne dorim din răsputeri ca toată lumea să aibă dreptate, cînd e evident că nu toată lumea poate avea dreptate. Ne dorim să ne mîntuim mîncînd un morcov, făcînd o clismă sau înghiţind o pastilă. Orice, dar să fie lesnicios şi rapid, numai să vie odată Împărăţia aia în care leul se pupă cu mielul, dacă se poate prin 2012, să le dăm şi mayaşilor o satisfacţie tîrzie!

Aşa se face că noua spiritualitate rezonează foarte bine cu exerciţiile abdominale făcute de o centură care încordează muşchii în locul tău, cu pilulele de slăbit fără dietă, cu orice se poate atinge fără efort, fără suferinţă, şi – mai presus de toate – fără bătăi de cap. Din acest punct de vedere, spiritualitatea nouă e destul de veche. Vrea confort, vrea vată în urechi şi izmene de iarnă. Harry Potter (un personaj altminteri delicios) nu e decît un soi de Făt-Frumos din lacrimă, lipsit însă de dimensiunea metafizică a tinereţii fără de bătrîneţe şi a vieţii fără de moarte. Spre deosebire de Făt-Frumos (sau Prometeu), Harry nu-şi mai pune astfel de probleme. El învaţă sîrguincios cum să mînuie bagheta pentru a transforma oamenii în şoareci sau ce descîntec să spună ca să zboare cu măiestrie pe mătură. De ce oamenii se transformă în şoareci sau zboară pe mătură nu mai interesează pe nimeni. Important e rezultatul, nu întrebarea. Nu căutarea.

P.S. 1984, toamna. Mă plimbam cu Zbengu pe strada Libertăţii şi ne certam. Pe problema mîntuirii ne certam. Deschide unul fereastra şi strigă: „Da’ mai tăceţi, bă, în aia-aia!“. La care Zbengu, om altminteri calm, azi profesor de fizică teoretică pe la Virginia State University, urlă şi el: „Bă, taci tu în aia-aia, şi ascultă ce vorbim, c-oi avea ceva de învăţat!“. Omul a închis fereastra şi n-a mai zis nimic.

Alin Fumurescu predă filozofie politică la Indiana University, SUA.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Singura specie care...
Ca în faimoasa metaforă a lui Walter Benjamin, în care angelus novus, împins de forțele progresului, zboară înainte cu spatele, privind înapoi...
p 10 YouYube jpg
p 12 WC jpg
În căutarea omului grec
Cine este „omul grec”, acela aflat la originea civilizaţiei europene?
p 13 WC jpg
Omul medieval în ipostaza îndrăgostitului
Putem privi și noi prin lentilele omului medieval? Cred că nu. Dar privirea noastră poate fi îmbogățită de acest om, născut la întîlnirea dintre realitate și ficțiune.
p 14 Hans Holbein, Ambasadorii WC jpg
Savantul umanist al Renașterii
Departe de a fi o ruptură cu tradiția și cultura Renașterii, putem vedea cum revoluția științifică se hrănește din ele.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești