Bucureștiul nou și bun

Publicat în Dilema Veche nr. 368 din 3 - 9 martie 2011
Bucureștiul nou și bun jpeg

- argument -

Iată, veţi spune, tocmai acum, cînd Hala Matache, încă un simbol al vechiului Bucureşti, e ameninţată de invazia noului (Bdul Uranus), v-aţi trezit, nu se ştie de ce, să faceţi un dosar tematic despre... ce e nou şi bun în Bucureşti. Cînd mergi pe stradă şi pe tot mai multe case scrie „Atenţie, cade tencuiala!“, cînd numărul construcţiilor nu tocmai legale şi nu tocmai estetice creşte şi cînd se găsesc modalităţi tot mai ciudate de a păstra vechiul (de genul un colţ de faţadă într-un bloc nou) pare absurd să ne vină o astfel de idee. Ţara arde şi Dilema (veche) se piaptănă... 

Şi totuşi, şi totuşi... E aşa, dar nu e numai aşa. S-au întîmplat, în oraşul nostru încă iubit, şi lucruri bune, din ’90 încoace. E adevărat că vizibil şi neplăcut mai puţine decît cele rele. Şi, mai ales, s-au petrecut într-un mod nesistematic. Cele bune – de la case de locuit la restaurante, magazine, spaţii verzi sau proiecte artistice – au apărut ca iniţiative private, pe ici-pe colo, fiecare cînd a putut. 

Şi totuşi, s-au adunat. Împreună, locuri şi obiceiuri legate de ele se străduiesc să impună un alt mod de viaţă (mai estetic şi mai puţin indiferent) celor care fac efortul de a le băga în seamă. Magazine mici, de decoraţiuni interioare, în care fiecare colţ e gîndit să fie în armonie cu celelalte şi plăcut ochiului, precum, de pildă, Wagner. Restaurante unde pînă şi toaleta e în ton cu „spiritul locului“, aşa cum se întîmplă, de exemplu, la Shift sau Vama veche. Magazine construite cu un concept prealabil bine stabilit, cu o „ideologie“ căreia atît locul cît şi produsele i se subordonează, precum Boarders, sau Base, sau The Kitchen. Restaurante care îşi propun să respecte principii alimentare, şi nu numai, cum ar fi Violeta’s Vintage Kitchen. 

Mai mult de atît, au apărut spaţii, precum Muzeul Ţăranului Român (fostul Muzeu de Istorie a PCR), Cărtureşti sau Ark (clădirea Bursei de Mărfuri renovată) care adună tot ce ţi-ai putea dori, ca fiinţă consumatoare şi culturală, înăuntrul lor. Au apărut locuri cu un altfel de potenţial artistic, precum MNAC. 

Pe stradă, poţi vedea paşi verzi, vaci colorate, graffiti-uri sau grădini suspendate. Şi mai multe spaţii verzi, chiar dacă nu întotdeauna destul de frumos finisate sau înţelept plasate. Precum şi pomi şi o puzderie de ghivece cu flori – unele prea rustice, dar toate bine-venite. Şi destule biciclete, în ciuda benzilor lor de multe ori inconsistente. Poţi să bei, să mănînci, să asculţi muzică sau să asişti la show-uri în Centrul Istoric (e drept, cu riscul de a-ţi scrînti picioarele în trotuarele încă neterminate). Să vezi, tot în zonă, mînăstirea Stavropoleos, Palatul CEC, Palatul Şuţu şi proaspăt renovatul spital Colţea, toate aproape impecabile. 

Şi lista ar putea continua. Desigur, lista opusă, cea a imperfecţiunilor, a clădirilor urîte ale oraşului, vechi – pe cale de prăbuşire, şi noi – inadecvate e mai lungă. Şi totuşi, există clădiri, spaţii, mode şi mentalităţi noi şi bune în Bucureşti. Şi poate, cu ajutorul nostru, al tuturor, se vor extinde. Cîndva.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.