Bucureștiul nou și bun

Publicat în Dilema Veche nr. 368 din 3 - 9 martie 2011
Bucureștiul nou și bun jpeg

- argument -

Iată, veţi spune, tocmai acum, cînd Hala Matache, încă un simbol al vechiului Bucureşti, e ameninţată de invazia noului (Bdul Uranus), v-aţi trezit, nu se ştie de ce, să faceţi un dosar tematic despre... ce e nou şi bun în Bucureşti. Cînd mergi pe stradă şi pe tot mai multe case scrie „Atenţie, cade tencuiala!“, cînd numărul construcţiilor nu tocmai legale şi nu tocmai estetice creşte şi cînd se găsesc modalităţi tot mai ciudate de a păstra vechiul (de genul un colţ de faţadă într-un bloc nou) pare absurd să ne vină o astfel de idee. Ţara arde şi Dilema (veche) se piaptănă... 

Şi totuşi, şi totuşi... E aşa, dar nu e numai aşa. S-au întîmplat, în oraşul nostru încă iubit, şi lucruri bune, din ’90 încoace. E adevărat că vizibil şi neplăcut mai puţine decît cele rele. Şi, mai ales, s-au petrecut într-un mod nesistematic. Cele bune – de la case de locuit la restaurante, magazine, spaţii verzi sau proiecte artistice – au apărut ca iniţiative private, pe ici-pe colo, fiecare cînd a putut. 

Şi totuşi, s-au adunat. Împreună, locuri şi obiceiuri legate de ele se străduiesc să impună un alt mod de viaţă (mai estetic şi mai puţin indiferent) celor care fac efortul de a le băga în seamă. Magazine mici, de decoraţiuni interioare, în care fiecare colţ e gîndit să fie în armonie cu celelalte şi plăcut ochiului, precum, de pildă, Wagner. Restaurante unde pînă şi toaleta e în ton cu „spiritul locului“, aşa cum se întîmplă, de exemplu, la Shift sau Vama veche. Magazine construite cu un concept prealabil bine stabilit, cu o „ideologie“ căreia atît locul cît şi produsele i se subordonează, precum Boarders, sau Base, sau The Kitchen. Restaurante care îşi propun să respecte principii alimentare, şi nu numai, cum ar fi Violeta’s Vintage Kitchen. 

Mai mult de atît, au apărut spaţii, precum Muzeul Ţăranului Român (fostul Muzeu de Istorie a PCR), Cărtureşti sau Ark (clădirea Bursei de Mărfuri renovată) care adună tot ce ţi-ai putea dori, ca fiinţă consumatoare şi culturală, înăuntrul lor. Au apărut locuri cu un altfel de potenţial artistic, precum MNAC. 

Pe stradă, poţi vedea paşi verzi, vaci colorate, graffiti-uri sau grădini suspendate. Şi mai multe spaţii verzi, chiar dacă nu întotdeauna destul de frumos finisate sau înţelept plasate. Precum şi pomi şi o puzderie de ghivece cu flori – unele prea rustice, dar toate bine-venite. Şi destule biciclete, în ciuda benzilor lor de multe ori inconsistente. Poţi să bei, să mănînci, să asculţi muzică sau să asişti la show-uri în Centrul Istoric (e drept, cu riscul de a-ţi scrînti picioarele în trotuarele încă neterminate). Să vezi, tot în zonă, mînăstirea Stavropoleos, Palatul CEC, Palatul Şuţu şi proaspăt renovatul spital Colţea, toate aproape impecabile. 

Şi lista ar putea continua. Desigur, lista opusă, cea a imperfecţiunilor, a clădirilor urîte ale oraşului, vechi – pe cale de prăbuşire, şi noi – inadecvate e mai lungă. Şi totuşi, există clădiri, spaţii, mode şi mentalităţi noi şi bune în Bucureşti. Şi poate, cu ajutorul nostru, al tuturor, se vor extinde. Cîndva.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Femeia moartă în accidentul de tir de la Galați era mama multiplei campioane olimpice Gina Gogean. Sora sportivei este în stare gravă
Mama campioanei Gina Gogean a murit, iar sora este în stare gravă, în urma unui accident de circulație.
image
Cum au schimbat normele la locul de muncă tinerii din Generația Z. Mesajele primite de la angajați de proprietara unei firme
Patroana a împărtășit trei texte pe care le-a primit de la angajatul ei din generația Z, iar concluziile ei sunt de luat în seamă.
image
Alimentul care îți schimbă fizionomia: de ce apar erupții cutanate, roșeață și umflături
Aspectul general al pielii poate fi îmbunătățit dacă reducem consumul unui aliment, spun nutriționiștii.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.