Autonomia universitară şi spiritul creator

Publicat în Dilema Veche nr. 326 din 13 - 19 mai 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În 1231, în urma unei greve care dura din 1229 la Universitatea din Paris, regele Ludovic al IX-lea cel Sfînt şi mama sa, Bianca de Castilia, au acceptat să ofere independenţă Universităţii, totul fiind consfinţit prin bula papală Parens scientiarum. Scînteia care declanşase conflictul dintre universitari şi autorităţi fusese una din eternele încăierări de stradă dintre studenţi, renumiţi pentru viaţa boemă, beţiile şi vagabondajul la care se dedau, şi orăşenii care nu mai tolerau asemenea încălcări ale orînduielilor citadine.

Asemenea ciocniri între studenţi şi orăşeni au avut loc în toate cele trei mari universităţi europene ale secolului al XIII-lea – Paris, Bologna şi Oxford. În urma tuturor, comunitatea universitară, unită în jurul celor acuzaţi – de ce să nu o recunoaştem, uneori pe bună dreptate – a avut cîştig de cauză. La Bologna, nemulţumirea universitarilor este mai ales legată de tentativele Comunei de a decide asupra conferirii gradelor universitare. Bula din 1231 este primul act oficial general de atestare a autonomiei universitare faţă de puterea politică. Această autonomie a fost cîştigată printr-o mişcare de emancipare a universitarilor – studenţi şi magiştri deopotrivă – atît faţă de autoritatea ecleziastică a episcopilor, cît şi faţă de cea laică, a regelui şi a nobililor.

De atunci, principiul de guvernare colegială a treburilor universităţii a stat la baza organizării acestora în întreaga tradiţie occidentală. El este reafirmat în primul articol al unei declaraţii iniţiate de 80 de universităţi europene: Magna Charta Universitarum, semnată la Bologna în 1988. Carta are acum 668 de universităţi semnatare, dintre care 15 din România.

Ce înseamnă autonomia universitară azi? Ca Universitatea să poată decide, în Senat, asupra programelor de studii şi a direcţiilor de cercetare. Ca rectorii şi decanii să fie aleşi de corpul profesorilor şi al studenţilor. Ca procedurile de admitere a studenţilor şi de selecţie a cadrelor să fie decise de Senat şi de Consiliile facultăţilor. Şi, nu în ultimul rînd, libertatea de administrare a finanţelor proprii. Toate aceste principii sînt esenţiale pentru menţinerea rolului social al Universităţii – acela de a produce cunoaştere în mod independent faţă de cerinţele structural partizane ale puterii politice.

Or, proiectul Legii Educaţiei Naţionale, aflat în dezbatere publică doar cîteva zile (şi asta pentru reformarea radicală a întregului sistem, atît în componenta preuniversitară, cît şi în cea universitară!) şi pe punctul de a fi trecut prin Parlament, reglementează atent toate aceste domenii. Art. 108 spune că Ministerul „controlează modul în care Universităţile îşi exercită autonomia universitară“. Art. 112 prevede posibilitatea revocării rectorilor de către ministru. Guvernul poate înfiinţa şi desfiinţa facultăţi, conform art. 119, peste capul Senatului universităţii. Dar poate şi opta ce universităţi vor obţine finanţare privilegiată pentru programe de studii „de interes naţional“ – expresie invocată ori de cîte ori un politician rămîne fără argumente, deschizînd astfel calea competiţiei între universităţi pentru a beneficia de favorurile Guvernului.

Aceasta este doar una dintre problemele grave ale proiectului de lege pe cale de a fi aprobat. O problemă poate şi mai gravă este aceea a viziunii generale pe care o transmite asupra modului de structurare a întregului sistem, gîndit într-o logică antreprenorială, în care universitatea se organizează ca o întreprindere prestatoare de servicii. Or, universitatea este mult mai mult decît atît. Ea este locul privilegiat al naşterii funcţiei critice în societate, al spiritului creator neîncadrat nici de cerinţele politicii, nici de cele ale pieţei.

Ruxandra Ivan este doctor în ştiinţe politice al Universităţii Libere din Bruxelles şi lector la Facultatea de Ştiinţe Politice a universităţii. Acest text este parte a unei reflecţii începute împreună cu un grup de colegi de la Facultatea de Ştiinţe Politice, şi care s-a materializat printr-o scrisoare deschisă de protest împotriva proiectului de Lege a Educaţiei Naţionale.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.