Atunci și acum

Publicat în Dilema Veche nr. 396 din 15-21 septembrie 2011
Spectacolul „de acasă” pe marile scene și înapoi jpeg

Pentru omul muncii din Epoca de Aur, concediul era un favor. Era tare scurt (sau aşa ni se părea) – 15 zile lucrătoare pe an pentru muritorul de rînd, adică mai puţin de trei săptămîni (sîmbăta era nelucrătoare doar o dată pe lună). Pe lîngă asta, era strict programat, salariaţii dintr-un serviciu nu puteau lipsi toţi odată, aşa că se proceda prin rotaţie: un an îl luai în august, următorul în octombrie. Desigur, unii se descurcau mai bine decît ceilalţi, de multe ori reuşeau să aibă concediu în acelaşi timp cu nevestele. 

Dacă erai fericitul posesor a două săptămîni libere în timp de vară, începeai să-ţi cauţi locul unde să ţi le petreci. Tot omul voia la mare, ceea ce, din punctul de vedere al banilor, nici nu era din cale-afară de greu. O cameră de două locuri într-un hotel decent era sub 100 de lei, salariul mediu, în 1989, era 3000 (astăzi, camera e 200 de lei, salariul mediu sub 1500). Problema era că nu o găseai (conform principiului de bază al economiei socialiste – totul e ieftin, dar nimic nu se găseşte). La majoritatea hotelurilor din ţară, dacă te duceai, ca prostul, la recepţie şi cereai o cameră, în nouă cazuri din zece primeai răspunsul „n-avem!“. Pe litoral, nici cu suta în buletin n-aveai şanse. Aşa că trebuia să-ţi iei, din timp, bilet prin ONT (agenţia de turism de stat, evident – singura). Asta se putea numai dacă aveai o „pilă“, adică fie pe cineva „de sus“ care să dea un telefon, fie erai profesor şi aveai în clasă o mămică (nu, nu mămica era elevă, aţi înţeles) funcţionară la agenţia cu pricina, fie erai vînzător la Alimentara şi puneai din cînd în cînd deoparte pentru aceeaşi doamnă un muşchiuleţ, un ness, ceva. Mai era varianta Sindicatului, care avea reţeaua proprie de hoteluri, ceva mai ieftine şi mai modeste. Dar aici repartiţia se făcea după principiul importanţei sociale a muncii. Asta însemna că marile unităţi ale industriei socialiste (23 August, IMGB…) primeau locurile cele mai căutate, iar „trîntorii“ din şcoli, institute de proiectare, spitale se îmbulzeau pe cîte un loc la Eforie (în mai) – vorba vine că se îmbulzeau, îl dădea secretarul de partid celui care nu lipsea de la învăţămîntul de partid şi mergea la toate mitingurile de aplaudat Tovarăşul. 

Celor care nu reuşeau să acceadă la nici una din aceste filiere, şi nici nu aveau acces la reţelele cu „circuit închis“ (vilele Gospodăriei de partid, ale Miliţiei, ale Armatei, ale uniunilor de creaţie – da, artiştii care ştiau să se menţină „pe linie“ n-o duceau aşa rău) le rămînea varianta vacanţei „la particulari“. Şi pe atunci, în gările din locurile de vilegiatură mişunau persoane dubioase cu cîte o legătură de chei în mînă, care îţi puteau oferi o cameră „la comun“ în apartamentul de bloc identic cu ăla din care tocmai plecaseşi. Partea cea mai neplăcută era că riscai să mori de foame. În ultimii ani ai regimului atît de regretat (conform ultimelor sondaje), restaurantele din „staţiuni“ erau rezervate celor veniţi prin una din variantele descrise mai sus. În puţinele care funcţionau „la liber“, nu prea găseai nimic comestibil, iar în ultimii ani, pentru a nu strica imaginea (sintagma nu se inventase, ideea da) se puneau plăcuţe cu „rezervat“ pe toate mesele, încă de la deschidere. 

În sfîrşit, cei care nu puteau sau nu voiau să se încadreze într-una din aceste categorii aveau variantele 2 Mai, Mamaia-sat (pînă a fost distrus), Schitu şi alte cîteva soluţii marginale – asta fiind o lungă poveste, din care o parte tocmai am spus-o altundeva. 

Cam astea erau vacanţele estivale din timpul comunismului. Sărăcăcioase, monotone, umilitoare (cum altfel, cînd cele mai bune discoteci erau accesibile numai „pe valută“?). Dar accesibile. De bine, de rău, mai tot omul se descurca pentru un sejur estival la mare sau la munte. Astăzi, sondajele (IRES, iunie 2011) ne spun că numai puţin peste jumătate din orăşenii români s-au bucurat de vacanţă în vara trecută (de ţinut cont că aici sînt incluşi şi pensionarii). 

Regretă românii concediile de altădată? În aceeaşi măsură în care regretă, în general, viaţa de dinainte de 1989. Înainte, vacanţele erau aproape pentru oricine, ca şi locuinţele, locurile de muncă, porţia de ulei şi zahăr. Astăzi, jumătate dintre noi (probabil mai mulţi, dacă avem în vedere salariaţii) ni le permitem, restul nu. Mulţi nu-şi permit nu doar din lipsa banilor, ci şi a timpului (nu mai e programarea concediilor, dar dacă ai de dus la bun sfîrşit un contract bun, renunţi). Diferenţa e că, pentru jumătatea care-şi permite o vacanţă, destinaţia nu mai e hotărîtă de locul disponibil la sindicat; nu mai ai de ales între Mamaia şi Venus (alegere care nu era nici „pe timpuri“ la îndemîna multora), ci, cam la aceiaşi bani, între Mamaia, Thassos şi Budva (Muntenegru, de luat neapărat în considerare). Şi mulţi dintre noi ne facem cu mînie socoteala că nu ne-au mai rămas decît 15-20 de vacanţe valide, că opţiunile de luat în considerare sînt mult mai multe, şi că am petrecut cîteva zeci de ani fără să putem alege.

Mircea Kivu este sociolog.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

image png
Locul unic în lume deținut de România. A supraviețuit ambelor războaie mondiale și a rezistat perioadei comuniste
Într-un colț de verdeață al Capitalei, ascunsă în spatele zidurilor Cotroceniului și adesea uitată de tumultul orașului, se află o bijuterie unică nu doar în România, ci și în Europa. Este vorba despre Grădina Botanică „Dimitrie Brândză” din București
barca esuata caraibe FOTO RSVG Police Force / Facebook
Descoperire macabră în Caraibe. 11 cadavre au fost găsite într-o barcă eșuată
Poliția din Saint Vincent și Grenadine a anunțat marți că a descoperit o ambarcațiune eșuată pe țărmul insulei Canouan, la bordul căreia se aflau rămășițele a 11 persoane, posibil originare din Mali, deși investigațiile privind identitatea acestora sunt în desfășurare.
tyrese jpg
Play-off-ul NBA: Indiana Pacers a mai făcut un pas uriaș spre marea finală
În NBA ne îndreptăm către o finală inedită, între Oklahoma City Thunder și Indiana Pacers.
Explozie uriașă la o uzină chimică din China Foto Captură video jpg
Momentul exploziei de la uzina chimică din China în care au murit cel puțin cinci persoane
Cel puţin cinci persoane au murit, şase sunt date dispărute și alte 19 au suferit răni ușoare în urma unei explozii puternice izbucnite marți, 27 mai, la o uzină chimică din estul Chinei.
Giulia Anghelescu, foto Instagram jpg
Giulia a ajuns la spital din cauza unui aliment considerat sănătos. De ce a avut nevoie cântăreața de perfuzii?
Giulia Anghelescu (40 de ani) a publicat zilele trecute pe rețelele de socializare o fotografie din spital, în care apare cu perfuzia în mână. Un aliment aparent sănătos a dus-o pe cântăreață pe mâinile medicilor.
Cristian Popescu Piedone  12 mai 2022 FOTO  Inquam Photos / Octav Ganea
Ce sumă va primi Piedone ca despăgubire pentru condamnarea anulată din Dosarul Colectiv: „rezonabilă și suficientă”
Cristian Popescu Piedone va primi despăgubiri reprezentând daune morale și materiale, după achitarea sa definitivă în Dosarul Colectiv.
cod galben ploi
Ploi și vânt puternic în jumătate de țară. Cod portocaliu extins în 14 județe
Ploile abundente și vântul puternic afectează o mare parte a României în această săptămână. Până joi dimineață, 29 mai, sunt așteptate cantități semnificative de precipitații și intensificări ale vântului în majoritatea regiunilor.
image png
Secretul tenului perfect al chinezoaicelor. Cu ce își masează fața zilnic pentru piele de porțelan. Un obiect banal, un rezultat wow!
V-ați întrebat vreodată cum reușesc femeile din Asia, în special chinezoaicele, să aibă un ten impecabil, luminos, aproape de porțelan?
image png
Recunoști personajul? „Regina singuratică” joacă în 20 de filme. Se refugiază la Paris, fuge de Securitate, unde cunoaște iubirea. În țară, e dată uitării
În anii '70 și '80, Enikő Szilágyi era considerată una dintre cele mai frumoase și mai talentate actrițe ale României.