Viitoare amintiri dintr-un voiaj tribal

Publicat în Dilema Veche nr. 807 din 8-14 august 2019
Viitoare amintiri dintr un voiaj tribal jpeg

Mi-aș petrece vacanța într-o carte. Una mai veche, pentru a evita aglomerația, dar mai ales ambuteiajele care apar frecvent pe traseul lecturii cînd se produce o coliziune între doi cititori (unul conducînd un BMW Solenoid, celălalt aflat la volanul unei Toyota Serotonină) și circulația este întreruptă pe ambele sensuri. Aș alege ca destinație Istoria naturală a lui Plinius și m-aș opri în Galia, mai exact la pagina 138 a ediției de la Polirom din 2001, unde autorul spune:

„Triburile Galiei Aquitanice sînt: ambilatrii, anagnuții, pictonii, santonii, trib liber, biturigii supranumiți vivisci, trib liber, acvitanii de la care provine numele provinciei și sediboviații. Urmează convenii, adunați într-un oraș, begerii, tarbelii cvatuorsignani, cocosații sexsignani, venamii, onobrisații și belenzii. La sud de munții Pirinei locuiesc oneșii, oscidații montani, sibilații, camponii, bercorcații, pinpedunii, lasunii, velații, toruații, consoranii, auscii, elusații, sotiații, oscidații campeștri, sucasii, lactorații, basaboiații, vaseii, senații și cambolectrii agesinați. Alături de pictoni trăiesc biturigii supranumiți cubi, trib liber, apoi lemovicii, arvernii, trib liber, și gabalii.“

La ambilatri nu aș sta prea mult, doar cît să beau o cafea de la cișmea și să ronțăi un biscuit muzical pentru care patiserii lor sînt, pare se, faimoși. Aș vizita apoi ruinele termelor anagnute unde pe vremuri se puteau face băi de mulțime impresionante, dar care și-au pierdut rapid popularitatea după ce specia tiranilor cu girofar la bidiviu s-a stins pe neașteptate din cauza fluctuațiilor bruște de încredere. Printre pictoni aș umbla cîteva ore ca să-mi umplu buzunarele cu mostre, fie și desperecheate, din aerul lor măreț și le-aș aprecia, așa cum se cuvine, inadvertențele peisagistice. Aș zăbovi o zi sau două în compania santonilor fiindcă triburile libere (o recunosc fără sfială) m au atras mereu. La ei ai ce vedea și, mai cu seamă, ai ce trăi: în fiecare joi (dar joia lor ține trei săptămîni) deschid noi perspective cu alte chei, poate mai potrivite, schimbîndu-și punctul de vedere cu unul fresh, adesea vegetal. Aș nimeri acolo într-o joi cînd relieful ar deveni unduitor, cuprins de niște zbateri cum n-aș mai fi avut prilejul să admir, și n-ar fi rău, ba chiar pot spune că m-aș dezgheța lăuntric. Și fiindcă dezghețul îți dă aripi, aș trece strada imediat ca să-i cunosc pe biturigi (un trib liber și dumnealor), care mi-ar completa neștiința cu anumite aspecte îndeobște ignorate ale așa-zisului „talmeș-balmeș“ social instaurat în sînul comunității biturige, pe nedrept numit astfel întrucît e vorba mai degrabă, din cîte mi s-ar spune, de un „de-a valma“ adaptat specificului local, acesta fiind motivul pentru care au fost supranumiți vivisci sau cubi. Pe acvitani i-aș scoate din program căci între timp s-ar face întuneric. La fel, pe sediboviați.

A doua zi, în zori, aș intra în orașul convenilor, construit din aparențe scînteietoare pe malurile unui pîrîu care curge cum altele nu curg, adică static, ceea ce-i face pe conveni să îndrăgească așteptarea. Au pe meleagurile lor diverse forme de așteptare, crescute din același trunchi, dar împrăștiate peste tot de alizee și de zvonuri, de la așteptarea în convoi la monoașteptare, fiecare dintre ele oferindu-le cantitatea de umbră de care au nevoie pentru a tricota eficient. Le-aș încerca umbra și aș pleca apoi, umbrit, către ținutul begerilor, unde m-aș lecui de curiozitate. Pe tarbelii cvatuorsignani i-aș asigura, din mers, de întreaga mea simpatie și m-aș întinde un pic pe prispa unei discoteci rurale cam sumbre, unde un DJ cocosat sexsignan ar mixa alene ritmuri de alean. Revigorat, aș trece dealul către locul ocupat vremelnic de venami, i-aș saluta cu o fîlfîire a prosopului pe care l-aș purta pe umeri ca să mă apere de introspecții și aș pătrunde în zona de contact dintre onobrisați și belenzi (aceștia, dacă nu știați, sînt frați întru amuzament). Aici, pentru că infinitul e la doi pași, pereții n-au urechi, au numai nasuri. Ca atare, onobrisații și belenzii miros puternic a sobrietate, iar doamnele onobrisate și belende răspîndesc în juru-le arome sonore de bicicletă. Ceva mai încolo, m-aș încumeta să am o convorbire prin semne cu o pereche de oneși (care trăiesc în peșteri amenajate ca stații de tramvai), profitînd de ocazie pentru a-mi deșerta la picioarele lor sacul de glume. Pe urmă aș urca un etaj pînă la oscidații montani ca să le cer cu împrumut singura lor iluzie (aceea că lumea dispare fără să sfîrîie), pe care le-aș înapoia-o la iarnă. Și fiindcă luna iulie abia începu, m-aș alătura sibilaților într-o excursie pe anumite culmi, de preferat domoale, de unde am culege împreună fragi sau alte fleacuri. După aia aș lua-o înapoi (nu înainte de a-mi trage sufletul de cozi), știind prea bine că voi fi întîmpinat în vale de un grup triunghiular alcătuit din veselii camponi, impunătorii bercorcați și inocenții pinpeduni care, cu toții, mă vor îmbrățișa ca pe un oaspete inoportun, dăruindu-mi o parte (firește, partea dinspre miazăzi) din ce au ascuns. Vom dănțui și vom benchetui sumar. Cînd, ostenit, voi adormi, un binevoitor lasun (sau poate un velat) mă va acoperi cu o priveliște ca să nu mi fie frig.

În dimineața următoare, întrucîtva mahmur, i-aș ruga pe toruați și pe consorani să mă ierte că nu le gust ospitalitatea, i-aș ocoli elegant pe ausci (vorbesc întruna la telefon cu orizontul și asta m-ar indispune), aș trece în goană printre elusații adunați să mă aclame, spunîndu-le că mi-am uitat gloria în tren, m-aș strecura neobservat pe una din porțile cinematografului agrar unde sotiații își țin ședințele de terapie prin plîns și mi-aș opri motorul, pentru un popas, pe tarlaua oscidaților campeștri. Cu ei mi-aș petrece restul vacanței, dezvoltînd enigme din te miri ce. Cît despre ceilalți (de la sucasii iubitori de frînghii oratorice la gabalii neștiutori într-ale omenescului, cu o mențiune specială pentru cambolectrii agesinați care se pricep să-ți trezească interesul amorțindu-te), i-aș lăsa pe data viitoare.

Ar fi, îmi place să cred, o vacanță de neuitat.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.