Raţionalitatea şpăgii

Publicat în Dilema Veche nr. 329 din 3 - 9 iunie 2010
Raţionalitatea şpăgii  jpeg

Şpaga este, cel puţin la primul nivel de analiză, un comportament raţional. Mergi cu trenul. În loc să dai 10 lei pe bilet, îi dai 5 lei naşului – ambii actori cîştigă. Te prinde poliţistul cu radarul. În loc să dai 300 de lei şi să rămîi şi fără carnet, îi dai omului 150 – din nou, ambele părţi cîştigă. Îţi trebuie o hîrtie de la administraţie, ai de aşteptat o lună. Îi dai 100 de lei funcţionarului de la ghişeu şi o capeţi pe loc – iarăşi, cîştig pe ambele părţi. Mai ai cinci ani pînă la pensionare, eşti pe cale să devii şomer fără perspective de reangajare. Faci rost de 1000 de lei, îi dai medicului (aici, în realitate, e ceva mai complicat, şpaga se împarte între mai multe personaje) şi te pensionezi „pe caz de boală“, astfel încît primeşti cîteva sute de lei pe lună – ieşiţi în cîştig şi tu, şi doctorul. Fiul tău e frustrat că, la sfîrşitul anului, învăţătoarea a distribuit coroniţe la aproape toată clasa, dar el a rămas pe dinafară. Anul următor, vei avea grijă să-i oferi cîteva „atenţii“ învăţătoarei care va avea un nivel de trai decent (salariul mizerabil nu-i poate asigura subzistenţa), iar tu vei avea o odraslă fruntaşă la învăţătură.

Exemplele ar putea continua. Rezultatul este mereu de tip „win/win“, cel puţin dacă ne limităm la perspectiva celor doi actori direct antrenaţi în acţiunea de şpăguire. Dacă adoptăm însă o perspectivă mai largă, lucrurile se schimbă.

Căile ferate ajung să funcţioneze în pierdere, dacă majoritatea călătorilor aleg soluţia „blatului“. Nu ne vom mira că trenurile sînt tot mai prost întreţinute, că multe sînt suspendate ca nerentabile, că volumul subvenţiilor de la buget va tot creşte, motiv pentru care vom plăti tot mai multe taxe, iar salariile mecanicilor de locomotivă vor trebui diminuate. Dacă şoferii nu se mai tem de sancţiuni, şoselele vor deveni tot mai periculoase, şi noi – tot mai frustraţi de gipanele care depăşesc nonşalant coloana în care staţionăm cu stoicism. Cozile la ghişee vor creşte, căci funcţionarii vor fi tot mai ocupaţi cu rezolvarea lucrărilor celor veniţi „peste rînd“. Pentru că numărul pensionarilor îl depăşeşte cu mult pe cel al contribuabililor, iar fondul de pensii înregistrează deficite din ce în ce mai mari, soluţia e tăierea tuturor pensiilor. La şcoală, copiii învaţă că n-are rost să te omori cu cartea, în viaţă lucrurile se rezolvă pe scurtătură, liderii sînt „descurcăreţii“; asta în timp ce învăţămîntul gratuit devine tot mai scump.

Aşadar, dacă priveşti lucrurile din punctul de vedere al întregii societăţi, şpaga e un fenomen de pe urma căruia avem de suferit toţi, inclusiv cei care o încasează. Carevasăzică, un comportament cu totul iraţional. Mai există însă un nivel de analiză.

Ne plătim cuminţi biletele de tren, controlorii îi amendează pe toţi blatiştii; căile ferate intră însă în faliment, pentru că s-au plătit sume de trei ori mai mari decît cele normale, firmelor furnizoare, pentru că cineva avantajează firmele concurente; trenurile rămîn mizerabile, de la Bucureşti la Constanţa ajungi mai repede cu căruţa. Poliţiştii îi amendează sever pe şoferii care au călcat prea adînc pedala de acceleraţie, numai că vinovaţii îşi recapătă a doua zi permisul, pe baza unei contestaţii abile, iar cei care produc accidente sînt achitaţi din lipsă de probe sau judecaţi în procese interminabile, pînă la termenul de prescripţie. Funcţionarii care refuză să ia şpagă primesc dispoziţie de la şef să rezolve urgent lucrarea cu pricina şi sînt „săriţi“ la promovare. Cînd se iau măsuri de depistare a celor pensionaţi fără motiv, sînt descoperiţi cei care nu au plătit şpaga la nivel suficient de înalt. Învăţătorii care nu primesc „atenţii“ nu au de unde să plătească „protocolul“ la inspecţii, pierd titularizarea pe post şi sînt înlocuiţi de rudele primarului.

Morala e cam imorală: într-un stat corupt, e iraţional să nu dai şpagă. Cine face analiza la nivelul patru?

Mircea Kivu este sociolog.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.