Plictiseală la porţile Paradisului

17 septembrie 2015
Plictiseală la porţile Paradisului jpeg

În luna lui Cuptor, la amiază, ne aflam tolăniţi pe nisipul fiebinte al plajei Paradeisos din Thasos. Zecile de corpuri seminude, întinse aproape nemişcat pe plajă, creau imaginea unui cimitir al viilor morţi. Pentru a contracara acest duh pernicios de acedie, ne-am suit în barcă și am luat-o către insula Koinyra, o insulă sălbatică, propice filozofiei radicale, fără ocolişuri. Am acostat într-un mic golfuleţ creat de stînci, ne-am aciuiat sub un măslin uriaş, am deschis o fiolă de Amethystos roșu şi am purces a filozofa simpotic. Personajele simpozionului sînt: Cristi (Cr), pentru care tristeţea este o rostogolire spre nimic - me on, Ion (I), pentru care tristeţea este modul de a-şi refula pesimismul acid, Clement (Cl), pentru care tristeţea este indestructibil legată de recluziunea socială, Mihai (M), pentru care tristeţea este un neajuns de toamnă înaintată.

Cr: Dragi simpotes, izolaţi în miezul zilei pe această insulă nelocuită, ca nişte pustnici, astăzi vom vorbi despre plictiseală şi despre ceea ce părinţii neptici numeau acedie. Termenul grec akedia, a=fără şi kedos=îngrijire, subliniază mai bine magnitudinea tragică a fenomenului plictiselii, pentru că desemnează în acelaşi timp şi dezgustul, nepăsarea, descurajarea, trîndăvia, şi este strîns legată de tristeţe, aşa cum spune Ioan Cassian. Acesta explică că akedia se manifestă printr-o nelinişte şi o moleşeală care vin la vremea amiezii asupra monahului, ceea ce arată că simpla traducere prin trîndăvie este o brutală limitare a sensului akediei, pierzîndu-se evident sensul esenţial de angoasă existenţială. Privind astfel în profunzime, plictiseala nu este un fenomen superficial contingent, nici conjuctural, ci unul conjugal, care ţine de existenţa în comuniune a omului.

I: Exact! Plictiseala şi apoi neliniştea, tristeţea, apar atunci cînd nu te mai regăseşti pe tine prin comuniunea cu celălalt, pentru că omul nu poate exista cu adevărat decît prin relaţie cu celălalt, cum spunea teologul Ioannis Zizioulas. Pros ti -ul, care desemnează relaţia la Aristotel, este elementul integrator al ousiei. Plictiseala nu e un fenomen banal, că m-am plictisit de un lucru, de o situaţie, ci e un hău neexistenţial în care cazi. Chiar şi etimologia e sugestivă, pentru că plictiseala vine de la cuvîntul pletto=a (mă) plictisi în neogreacă, care în greacă veche înseamnă a (mă) lovi. Mai mult expresia populară în neogreacă pentru a mă plictisi este variemai, care vine din greacă veche de la varo şi care înseamnă a lovi (cu greutate)!

Cr: Omul se plictisește atunci cînd pierde dimensiunea sa erotică! Şi aici nu mă refer la eros în accepţiunea mundană, ci la un dar al lui Dumnezeu, anume la aceea putere nativă intrinsecă a omului de a iubi cu fervoare, prin care acesta iese din sine către celălalt şi se revarsă energetic în el. Viaţa dezerotizată aduce plictiseală, tristeţe, nelinişte, adică acedie.

Cl: Erotokrite, m-ai omorît cu acest eros adus în discuţie la orice simpozion. O fi totul profund cum vrei să spui tu, dar înainte de toate totul este concret. Cu siguranţă, nici eu n-aş vrea să reduc fenomenul plictiselii la o problemă superficială efebă, de genul, nu-mi place, m-am plictisit, dar asta nu înseamnă să eludăm natura concretă a fenomenului şi negreşit cea conjuncturală. Plictiseala este o stare emoțională negativă care reclamă nonsensul din viaţa ta, anume faptul că ceea ce faci nu se potriveşte cu tine, cu principiile tale, cu aspiraţiile tale. Apoi apare şi tristeţea în urma conștientizării realităţii concrete crunte: incongruenţa dintre idealurile tale şi modul tău de a trăi. Te simţi exclus, ostracizat de societate.

M: Obsesia preanesfinţiţilor pentru eros grăieşte despre ceva frustrări. Mi-aduc aminte de superbul cîntec grecesc popular Erotevmenaki sapio karavaki, adică iubiţelul meu, corabie putredă! Dar să trecem la lucruri serioase. Nu, nu sînt de acord, plictiseala este în primul rînd o stare conjuncturală care ţine evident şi de starea interioară a fiecăruia. Sunt persoane mai anxioase care cad mai uşor în plictiseală sau sînt dominate de o plictiseală cronică care ajunge la depresie. Plictiseala consemnează sciziunea dintre eul tău şi lumea înconjurătoare. Te simţi ca un corp străin în tot mecanismul cosmic şi ca o self-defence te închizi în tine, de fapt într-un eu imaginar creat paralel faţă de eul real şi trăieşti acolo ca-ntr-o hologramă. Ceea ce spun cei doi răspopiţi sînt nişte idei total nepractice care nu ajută deloc pe cel ce suferă de acestă boală. Chiar Ioan Cassian, îi sfătuieşte pe monahi, pentru a alunga acedia, înainte de comuniunea erotică cu Dumnezeu prin rugăciune, să citească Scriptura, să facă lucru de mînă. Aţi văzut că pînă şi marele ascet Antonie cel Mare îi lăsa pe ucenici din cînd în cînd să joace glinţă? Glumesc evident, era alt joc, dar tot cam aşa ceva...

I: Noi nu excludem aceste realităţi concrete ale plictiselii, spunem doar că aceasta îşi are cauza într-o rupere de Dumnezeu şi de oameni, o rupere a comuniunii în iubire cu ei. Omul este o fiinţă eminamente erotică şi de aceea nu-şi găseşte împlinirea decît odihnindu-se în frumosul celuilalt şi mai ales în cel al lui Dumnezeu. Lipsa iubirii în relaţiile interpersonale produce acel dezgust de viaţă, acea plictiseală care în limbajul duhovnicesc se numește acedie. Şi de la această cauză ajungem la probleme concrete provocate de plictiseală. Sciziunea aceea interioară despre care vorbiţi este în primul rînd o despărţire de Dumnezeu. Da, cunoaştem şi vedem în viaţa de zi cu zi care sînt efectele acestei boli, căci este o boală. Psihiatrii contemporani sînt terifiaţi de acest flagel numit plictiseală, care produce tulburări nervoase ce pot duce chiar la sinucideri. Este semnificativ faptul că țările scandinave, care au nivelul de trai foarte avansat, au numărul cel mai mare de sinucideri puse pe seama plictiselii colective.

Cl: Pîn’ la Dumnezeu te mănîncă sfinţii! Pînă să ajungă omul la frenezia iubirilor voastre extatice, e bine să muncească, să facă ceea ce îl împlineşte, să caute un mediu uman adecvat cerinţelor lui, să citească, să se relaxeze şi astfel fuge şi plictiseala. Se plictisesc în primul rînd puturoşii...

M: D’aia Toma de Aquino a explicat acedia grecească prin trîndăvie şi parcă aşa chiar a şi tradus-o, de fapt acum nici nu mai există acest păcat al acediei în teologia ascetică romano-catolică. A fost înlocuit cu trîndăvia, oameni concreţi, poate din acest motiv pe acolo prin occident sînt mai muncitori, pe cînd grecii, tot insistînd ca voi cu acedia asta ca duh de nelinişte, îşi iau trei pauze de lucru pe zi bînd trei frappe-uri ca să alunge duhul neliniştii! Şi uite unde au ajuns, la deficit 200%! Nah, cu acedia voastră, grecofililor!

Cr: Nu sînt de acord cu aceste limitări semantice şi nici cu aceste traduceri greşite ale termenului acedia. Trîndăvia, lenea, sînt rezultatul acediei, nicidecum acedia. Evagrie spune că este plictiseala care-l cuprinde pe călugăr la amiază, iar Ioan Scărarul vorbeşte despre moleşeala languroasă, lăuntrică ce-i vizitează la amiază pe asceţi, dar insistă şi pe neliniştea sufletească dublată de tremur, dureri de cap, febră şi dureri de intestine. Sunt stări pe care le avem şi noi, nu numai monahii. Aşadar vorbim despre un gol interior, de un sentiment profund al vacuităţii, de un plictis apăsător secondat de o asfixie lăuntrică şi de o stenahorie ineluctabilă.

I: Eu zic că pe toropeala asta ar trebui mai degrabă să ne hidratăm decît să filozofăm şi aş scurta acest dialog concluzionînd că plictiseala este un fenomen duhovnicesc ce ţine negreşit de relaţia noastră cu Dumnezeu şi cu oamenii. O relaţie în iubire! Altfel s-ar putea să ne plictisim şi-n Rai!

Vremea amiezii trecu, dar zăpuşeala nu. În tăcere am săvîrşit simpozionul şi, înfierbîntaţi de soare, sensuri şi tanin, am zis că bine ar fi să ne răcorim puţin la apă. Marea de un albastru străveziu ne-a îmbrăţişat tandru trupurile, iar noi în adîncurile noastre am grăit: dacă dragoste nu e, multă plictiseală e!

Cristian Chivu este dr. în teologie al Facultăţii de Teologie Thessalonic şi doctorand al Facultăţii de Filozofie a Universităţii „Aristotel“ din Bucureşti, secţia Limbi clasice.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.