Omul corporatist e om obişnuit? - argument

Publicat în Dilema Veche nr. 327 din 20 - 26 mai 2010
CouchSurfing   călătorul, drumul şi canapeaua jpeg

Corporatiştii reprezintă o categorie care, în orice ţară s-ar afla (cam în toate, adică; poate doar în Coreea de Nord să nu fi devenit o prezenţă familiară), suscită în egală măsură antipatie, bîrfă răutăcioasă şi invidie. Îi acuzăm ba de capitalism sălbatic, ba de organizare comunistă, care nu lasă loc de disidenţă. Le maimuţărim vocabularul standardizat (pe care mulţi îl aseamănă cu jargonul specific limbii de lemn totalitare), dar îi privim cu jind cînd ies în grup, în oraş, să ia masa şi, cînd avem ocazia, le imităm vestimentaţia – costum sau taior impecabil. Le deplîngem modul de viaţă robotizat, care lasă puţin loc vieţii personale, dar oricine îşi deschide o firmă, cît de măruntă, care are mai mult de doi angajaţi, ar vrea s-o organizeze, inclusiv în ce priveşte denumirile anglicizate ale posturilor, după modelul lor.

E limpede însă că modul de viaţă corporatist a depăşit sfera unei simple chestiuni profesionale: a devenit un mediu cultural, în sens antropologic, în care indivizii conferă semnificaţie gesturilor, limbajului, vestimentaţiei.

Acum cîţiva ani, cazul Raluca Stroescu, tînăra de la Ernst&Young care a murit de epuizare după un program de lucru care începea în zori şi se termina la miezul nopţii, a declanşat, temporar, dezbaterea despre muncă, succes şi promovare. Sindicatele şi autorităţile au fost scandalizate, de parcă auziseră pentru prima dată despre practica muncii peste program în România. În apărarea lor, corporatiştii au spus că nimeni nu obligă o persoană cu o astfel de calificare să rămînă lipită de o slujbă. Pe lîngă beneficiile evidente pe care le aduce munca în context corporatist – salariu bun, posibilităţi de avansare, atmosferă civilizată, sentimentul apartenenţei la un grup –, sociologii n-au ezitat să observe seducţia puternică pe care o poate exercita slujba corporate. Mai ales asupra minţilor tinere: atît de mult, încît unii continuă să lucreze chiar cînd raportul timp de lucru-salariu nu mai face toţi banii şi viaţa lor se desfăşoară dintr-un deadline în altul.

În România, termenul „corporaţie“ şi-a făcut loc pe la începutul anilor ’90. Iniţial, orice firmă mai răsărită era gratulată cu această caracterizare. Treptat, multinaţionalele şi-au deschis filiale în România – multe cu succes. S-au întîlnit cu specificul muncii mioritice şi uneori a rezultat un hibrid între superorganizarea occidental-transnaţională şi PCR-ul (pile, cunoştinţe, relaţii) românesc. Din nou, corporatiştii au replicat: acestea sînt excepţii şi stilul de lucru depinde de leadership. Aspectele pozitive aduse în România – disciplina muncii, responsabilizarea angajaţilor, capacitatea de a lucra în echipă etc. – covîrşesc accidentele de parcurs, oricum puţine. Cum nici acuzarea, nici apărarea nu duc lipsă de argumente, dezbaterea trebuie să continue.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.