Un probabil suicid – acesta e verdictul dat de legist în cazul Marilyn Monroe. Acel „probabil“, precum şi nenumăratele neclarităţi în privinţa celor întîmplate în noaptea de 4 spre 5 august 1962 au dat naştere multor teorii referitoare la moartea actriţei. 

Versiunea oficială, cea a sinuciderii cu o supradoză de nembutal şi clorhidrat, se bazează pe bine cunoscutul fapt că Marilyn avea probleme psihice şi că mai luase supradoze de sedative. Dar avea Marilyn motive să se sinucidă în acea zi de 4 august? Problema contractului cu Fox fusese rezolvată şi filmările pentru Something’s Got to Give aveau să fie reluate, iar conform biografului Donald Spoto, Marilyn şi Joe DiMaggio chiar plănuiau să se recăsătorească. Hyman Engelberg, doctorul care i-a prescris nembutalul, crede că în seara aceea ceva a deprimat-o şi a determinat-o să ia supradoza, iar faptul că Marilyn l-a sunat pe Peter Lawford e o indicaţie că ar fi vrut să fie salvată. Teoria sinuciderii e susţinută şi de declaraţia oficială a menajerei Eunice Murray. În jurul orei 3,30, fiind îngrijorată că nu primea un răspuns de la Marilyn, Murray l-a sunat pe psihiatrul actriţei, dr. Greenson. Acesta a ajuns în doar cinci minute, a spart geamul şi a intrat în cameră, însă Marilyn era deja moartă. La 4,25 a fost chemată şi poliţia. Iniţial însă Murray a declarat că l-a sunat pe Greenson pe la miezul nopţii. Această discrepanţă, comportamentul ciudat al menajerei şi mai ales neclaritatea în privinţa modului în care au ajuns nembutalul şi clorhidratul în organismul lui Marilyn au dus la teoria unei morţi accidentale, cel mai probabil cauzate de Murray şi de Greenson. Unul dintre cei doi i-ar fi administrat clorhidratul printr-o clismă, neştiind că Marilyn a luat nembutal, iar combinaţia a fost letală. 

La misterul care învăluie firul evenimentelor din acea noapte se adaugă şi declaraţia lui Walter Schaefer, proprietarul ambulanţei chemate la casa lui Marilyn. În interviul acordat jurnalistului Anthony Summers, Schaefer spune că Marilyn era în comă cînd a ajuns ambulanţa la ea şi că a murit la spital. Mai mult, chiar şi menajera îi spune lui Summers că, de fapt, Marilyn încă mai era în viaţă în momentul în care a ajuns doctorul. Astfel, se formulează un prim posibil scenariu care îl implică pe Robert Kennedy şi care ar explica de ce poliţia a fost chemată atît de tîrziu. Teoria se bazează, bineînţeles, pe premisa că Marilyn a avut relaţii mai mult decît amicale cu ambii fraţi Kennedy, cea cu Bobby fiind mai serioasă. Deşi, oficial, Bobby Kennedy se afla în San Francisco pe 4 august, există martori care susţin că era în Los Angeles. Acesta i-ar fi făcut o vizită lui Marilyn, în urma căreia ea a căzut într-o stare depresivă şi a luat supradoza de somnifere. A apucat totuşi să-l sune pe Peter Lawford, care abia cîteva ore mai tîrziu a venit acasă la Marilyn împreună cu alţii. A găsit-o în comă şi a chemat ambulanţa lui Schaefer. Marilyn însă a murit la spital, sau în drum spre spital, ceea ce înseamnă că cineva a pus-o din nou în patul ei. Iar poliţia a fost chemată abia la 4,25, pentru a-i da timp lui Bobby Kennedy să plece din Los Angeles. 

O teorie mai recentă, formulată în urma declasificării unor dosare FBI în 2006, îl implică şi mai mult pe Bobby Kennedy. Conform unui raport de trei pagini, lui Marilyn i s-ar fi sugerat să ia o supradoză de somnifere, cu promisiunea că va fi găsită la timp pentru a fi salvată. Pare un plan bizar, dar oarecum verosimil dacă e corelat cu surse conform cărora Marilyn folosea tentativele de suicid ca şantaj sentimental şi chiar ca metodă de a atrage atenţia presei. Acest plan ar fi fost pus la cale de Peter Lawford împreună cu Greenson, cu Murray şi cu publicistul Pat Newcomb. De data aceasta însă, Marilyn nu a fost salvată. Raportul mai menţionează că Robert Kennedy l-a sunat pe Lawford „ca să afle dacă Marilyn e deja moartă“. Autenticitatea documentului este pusă sub semnul întrebării de unii biografi. Luînd în considerare detaliile de tabloid din raport şi sursele necunoscute, există posibilitatea ca acesta să fi fost fabricat de adversari ai fraţilor Kennedy, cu intenţia de a le păta imaginea. Dosarele FBI referitoare la Marilyn relevă faptul că agenţii erau mai degrabă interesaţi de viziunile ei de stînga şi mai ales de vizita în Mexic din februarie 1962, cînd a socializat cu nişte comunişti, decît de legăturile ei cu fraţii Kennedy. De altfel, una dintre teoriile conform căreia Marilyn a fost asasinată arată cu degetul înspre comunişti. Susţinută de ferventul anticomunist Frank Capell în cartea The Strange Death of Marilyn Monroe, teoria nu are o bază solidă şi e cel mai puţin plauzibilă. Cel mai des vehiculate teorii ale conspiraţiei sînt cele conform cărora Marilyn a fost asasinată fie de FBI, pentru că ştia prea multe şi reprezenta un risc de securitate, fie de Mafie, care fiind în război cu Robert Kennedy ar fi vrut astfel să-l compromită. Ce s-a întîmplat în noaptea în care Marilyn Monroe a murit rămîne o întrebare cu variante multiple. Unele variante sînt mai plauzibile decît altele, însă un răspuns corect nu există. Şi oricum un mister de nedezlegat e mai fascinant decît adevărul.

 

Anamaria Dobinciuc este absolventă a masteratului de Societate mediatică, Facultatea de Studii Europene, UBB Cluj.