Minor. Sol Minor

Publicat în Dilema Veche nr. 336 din 22-28 iulie 2010
Minor  Sol Minor  jpeg

Datorită părinţilor, dar şi anturajului, am crescut într-un ecumenism cultural fără limite. Nici măcar pentru o clipă n-am întrezărit vreo contradicţie, concurenţă sau nepotrivire de caracter între Pink Floyd şi Mozart, între Rembrandt şi Andy Warhol, între Zboară cocorii şi Blow Up. Evident, o melodie sau alta putea să placă sau nu oricăruia dintre noi, dar nu din cauza apartenenţei la un gen, specie, stil.

Pe la 13 ani am făcut un crush pentru Cireşarii lui Constantin Chiriţă – carte pentru copii şi tineri rămasă fără termen de comparaţie în literatura română pînă azi, o jumătate de secol după ce-a fost scrisă. Am citit fiecare volum de vreo douăzeci de ori, poate treizeci chiar, din scoarţă-n scoarţă. Unul dintre ele l-am recitit ultima oară acum cîteva luni. Atunci, în adolescenţă, după Cireşarii a urmat Estetica lui Benedetto Croce. Nu era o încercare de compensare, nici vreun teribilism. Pur şi simplu mi-o recomandase un prieten şi în gaşca noastră se dezbătea tema. Aşa mergeau lucrurile.

Am rămas cu gura căscată atunci cînd am înţeles că, pentru unii, ar exista genuri literare minore şi majore. Era cam în aceeaşi perioadă în care începeam să aflu, stupefiat, că pentru unii ar avea vreo importanţă etnia. În anturajul meu, subiectul nu exista. Cum nu exista cel al stării materiale sau al poziţiei sociale. Habar n-aveam cît cîştigă tata – nici părinţii altora (ştiam în schimb multe preţuri, căci eram trimis la cumpărături). Tatăl unei prietene era consul la Madrid. Era o informaţie cu exact aceeaşi greutate ca aceea că e brunet.

Horribile dictu

La vremea respectivă descoperisem deja SF-ul, pe toate căile, de la Nebuloasa din Andromeda la Asimov, dar şi uitatul Camil Baciu (Revolta creierelor); umorul – de la Zoşcenko, Ilf şi Petrov la Jerome şi Allais, dar şi Karinthy Frigyes; în fine, genul poliţist – de la Agatha Christie la Raymond Chandler. Cum ar fi putut vreunul dintre aceştia să reprezinte ceva minor!?

Ceva mai tîrziu am dat peste Carrie a lui Stephen King. Au trecut de atunci destui ani şi am citit destule cărţi de King ca să pot spune cu certitudine că aversiunea şi chiar dispreţul faţă de el au drept singure explicaţii invidia, dar şi incapacitatea de a înţelege că o carte e şi un produs, deci, ca oricare alt produs, are nevoie de marketing. Ironic, refuzul unora de a accepta că nu există nici o contradicţie între valoare şi succes n-a făcut decît să sporească succesul lui King.

Nota bene: între valoare şi succes nu există o contradicţie, dar nici o altă relaţie. Valoarea nu implică succesul, dar nici insuccesul nu probează valoarea!

Stephen King a scris cărţi foarte bune (Carrie), potrivite (Povestea lui Lisey, care nu e horror), slăbuţe (Mobilul) şi, poate, unele jenante. Aş zice că e valabil pentru aproape orice scriitor. Dacă vreţi să ne prostim de tot, putem să stabilim criteriul procentual: cît la sută dintre cărţile unui autor sînt bune. Dar poate ar trebui să calculăm nu la volume (unde Margaret Mitchell, Giuseppe Tomasi di Lampedusa şi Axel Munthe ar cîştiga de departe, un şut – un gol), ci la pagini. Sau mai bine la fraze, nu?

Unul dintre cele mai simple lucruri este să pui etichete. Spui „horror“, ridici din umeri sau strîmbi din nas şi, gata, nu mai e nimic de adăugat. Dar e o mică problemă: şi Abatorul numărul 5 al lui Kurt Vonnegut poate fi încadrat la horror, nu?

Necitit, deci genial

În realitate, există cărţi bune şi cărţi proaste în toate genurile – dacă împărţirea în genuri, stiluri, curente, specii are, de la început, vreo relevanţă axiologică.

Un caz simpatic este cel al literaturii cu temă sexuală. Amatorii de categorisiri ar fi expediat de mult la coşul de gunoi şi acest „gen“ – mai ales că o parte din literatura contemporană pare să le dea dreptate – dacă, fir-ar să fie, n-ar exista cărţi excepţionale, cu tentă sexuală, de cîteva sute de ani încoace.

Un alt caz drăguţ este cel al romanelor de tip telenovelistic. Zici telenovelă-n scris – zici Danielle Steel şi Sandra Brown. Dar Arthur Hailey? Roţi sau Mînuitorii de bani nu sînt cumva din acelaşi gen? Doar că de mult mai bună calitate.

Însă e şi mai şi! Nu numai că nu există genuri care să genereze doar producţii de doi lei, dar nici unele care să asigure valoarea. S-au scris şi s-au tipărit volume mediocre, submediocre sau inepte în orice gen şi în orice curent literar.

În paranteză fie spus, în muzică lucrurile sînt şi mai complicate, căci s-ar putea ridica la un moment dat problema dacă nu cumva o bucată scrisă într-o cheie minoră nu e mai puţin frecventabilă decît una compusă în cheie majoră...

El major  şi ea minoră...

În fine, dacă există totuşi vreo subspecie literară minoră prin toate părţile ei, întrebarea firească ar fi cum ajunge, biata, la majorat, să-şi cîştige toate drepturile cetăţeneşti? Şi, pe de altă parte, ce se-ntîmplă dacă vine de se-ntîlneşte un gen serios cu o literatură din asta, ne-nvăţată? Probabil păţesc ca-n Topîrceanu (poet minor şi el, pentru mulţi, by the way): „Şi-ntr-o fină discordanţă / Cu priveliştea sonoră, / Merg aşa, cam la distanţă, / El major şi ea minoră...“ 

Tudor Călin Zarojanu este jurnalist.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.