Cît de nebun poate fi cineva? La noi, nebun de legat. În cultura engleză – as nutty as a fruitcake. Termenul de comparație e o prăjitură tare, compactă, umplută cu fructe uscate și nuci, iar adjectivul are original sensul său de bază, „care conține nuci”. Numai după 1800 a început nutty să aibă sensul de „nebun”, probabil prin pătrunderea în vocabularul uzual a cuvîntului nut cu sensul său din argoul pugilistic englez – „cap”. Tot la englezi, mai poți fi as mad as a hatter. Termenul de comparație în acest caz, pălărierul, are o explicație culturală: în Anglia vremurilor trecute, pălărierii care confecționau căciuli de blană pentru nobili prelucrau pielea de animal folosind mercurul. Elementul toxic era absorbit prin piele și ataca sistemul nervos, provocînd tot felul de manifestări nervoase și neurologice. Într-o a treia expresie, as mad as a March hare, termenul de comparație e preluat din realitatea lumii animale: în luna martie, iepurii se reproduc.

Pălărierul Nebun și Iepurele de Martie sînt, dacă vă amintiți, două dintre cele trei personaje (patru cu Alice) din Capitolul 7, intitulat „A Mad Tea-Party“, din Peripețiile Alisei în Țara Minunilor, a lui Lewis Carroll. Al treilea e un dormouse, bursuc în traducerea românească, tehnic un pîrș, o mică rozătoare care hibernează (doarme așadar – de aici numele englezesc). Cu o asemenea componență, adunarea nu poate fi decît mad. Polisemia, deci ambiguitatea, e la ea acasă, făcînd traducerea dificilă și inevitabil reducționistă. Sensurile se închid: putem avea de-a face fie cu o petrecere, fie cu un grup de oameni, mai mic sau mai mare, în funcție de modul în care interpretăm cuvîntul party. Petrecerea poate fi mad, adică zgomotoasă, dezlănțuită – și atunci ar fi o ironie (gîndindu-ne la felul sobru de derulare a unui tea-party la englezi). Dar poate fi și un grup de nebuni, dacă ținem cont de participanți și de lucrurile absurde care se petrec – și, în acest caz, ironia ar aluneca spre alegoricul sarcastic.

Ambiguitatea nu se oprește totuși aici. Ea se complică, făcînd ca interpretările legate de acest capitol să continue pînă în ziua de azi. Sursa controverselor ulterioare o constituie reprezentările grafice, originale, ale personajelor. Cele două cărți despre Alice (Alice’s Adventures in Wonderland și Through the Looking-Glass), apărute în 1865, respectiv 1871, au fost ilustrate de Sir John Tenniel, celebru caricaturist care a lucrat pentru nu mai puțin faimoasa revistă englezească Punch. Fizionomiile celor trei personaje amintesc de persoane reale, considerate nebune. Matematicianul Martin Gardner, de pildă, oferă o explicație interesantă în cartea sa The Annotated Alice: conform lui, Tenniel ar fi urmat sugestia lui Carroll, desenîndu-l pe Pălărier în chipul unui anume Teophilus Carter, negustor de mobilă, cunoscut în oraș drept the Mad Hatter, parțial din cauza faptului că purta joben, parțial din cauza excentricității sale – omul inventase, printre altele, un pat care te arunca pe jos cînd voiai să te trezești. Mai tîrziu, în 1953, matematicianul Norbert Wiener scrie, în autobiografia sa, că personajele în discuție îi sugerează, prin asemănarea izbitoare, pe trei filozofi importanți (Bertrand Russell – Pălărierul Nebun, J. McTaggart – Bursucul și G. Moore – Iepurele de Martie), cunoscuți în comunitate drept The Mad Tea Party of Trinity. Știut fiind că Lewis Carroll era mare amator de jocuri de cuvinte bazate pe omofonii, alții opinează că am putea avea și o cheie fonetică: Mad Hatter, în pronunția clasei muncitoare, îl pierde pe /h/ inițial și sună ca mad adder (adder – cel care adună/calculează = matematician), aluzie fie la Lewis Carroll însuși, fie la Charles Babbage, inginer și matematician la Cambridge, considerat nebun în epocă pentru că încerca să inventeze o mașină de calculat.

Nebunia, excentricitatea și geniul merg mînă în mînă, iar omul de rînd nu le deosebește, dînd capului, cel care poartă mintea, nume dintre cele mai disprețuitoare: nut (nucă), shell (carapace), box (cutie), bean (bob de fasole), block (calapod pentru pălării), dome (calotă, cupolă), mazard (cupă, pocal), nob (de la knob, protuberanță rotundă), noggin (ulcică), poll (animal fără coarne). Nebunul e „candidat la Bedlam” (celebrul azil de nebuni din Londra), sau „bedlamit” („socolean” ar putea fi o traducere bună pentru români și, cu precădere, pentru ieșeni, căci Spitalul Socola e Bedlam-ul nostru). Foarte poetic este și moonstruck (lunatic – „lovit de lună”, literal), expresie izvorîtă din credința medicilor din Evul Mediu în influența soarelui asupra bolilor cronice și a lunii în cele acute. Mai mult, cînd își pierde mințile, omul zboară deasupra unui cuib de cuci – traducere greșită a titlului romanului lui Ken Kesey, One Flew over the Cuckoo’s Nest (cititorului român această expresie nu îi spune, practic, nimic). Soluția se află însă în micul motto cu care începe cartea: One flew East, one flew West, one flew over the cuckoo’s nest / Unul a luat-o spre est, altul a luat-o spre vest, altul a luat-o razna. Sminteală generală, nu glumă.

Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.