Legăturile care există intrinsec între sănătate şi alimentaţie devin cunoscute şi recunoscute. Şi ceea ce doar bănuiam, pînă nu de mult, primeşte consistenţă. Potrivit unui recent studiu al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, femeile din Spania au cea mai lungă durată de viaţă: 85 de ani – cu 12 ani mai mult decît moldovencele, de exemplu. Sau decît româncele, adăugăm noi. O evidenţă argumentată de El País, citat de presseurop.eu, notează astfel: „O longevitate care se explică, în parte, prin regimul mediteranean de alimentaţie.“ Este oare o întîmplare că în secolul XXI, tendinţele spre o întoarcere ancestrală a cultivării pămîntului, a manierei de a mînca, a alegerilor pe care le facem privindu-ne frigiderul, au devenit mai mult decît o modă? David Servan-Schréiber, cunoscut psihiatru şi medic francez, amintea – în On peut se dire au revoir plusieurs fois (Editura Laffont, 2011) – de apariţia unei noi discipline – ecomedicina – şi de un motto aparţinînd inventatorului acestei discipline, Michael Lerner: „Nu putem trăi sănătoşi pe o planetă bolnavă.“ Astăzi, pentru Servan-Schréiber – cel care, atins de cancer de foarte tînăr, a reuşit să-şi prelungească viaţa cu 30 de ani nu doar datorită medicamentelor şi a tratamentelor, ci şi unui regim de viaţă şi alimentar strict, bazat pe Omega-3 – „domeniul agroalimentar va readuce în discuţie noile scheme mondiale. Raioanele bio din marile magazine reprezintă o imensă speranţă, cea de a schimba în profunzime întregul sistem al agriculturii. Din ce în ce mai mulţi agricultori îşi dau seamna că trebuie să treacă la bio, nu doar pentru binele pămîntului lor sau al propriei sănătăţi, ci şi din cauze economice, maniera bio permiţîndu-le, pe termen lung, creşterea veniturilor.“

Poate că acestea sînt şi motivele pentru care în Transilvania, mai precis la Odorheiu Secuiesc, a apărut, în 2010, o organizaţie nonguvernamentală numită „Szekelygyümölcs Association“ (http://www.szekelygyumolcs.ro/main.php?l=ro) – în traducere, Asociaţia Fructelor Secuieşti. La început, a fost doar o idee nebunească – cea a creatorului său, Istvan Mar, un român care lucrase 12 ani la FAO (Italia), Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Hrană şi Agricultură. „Cînd am revenit în ţară, cu ideea de a crea o organizaţie pe un model de dezvoltare comunitară – de a pune în comun munca mai multor familii, pentru a procesa produsele şi a le vinde, congelate –, toată lumea m-a crezut nebun“ – povesteşte preşedintele ei. „Eu nu-mi doream decît să fac ceva pentru ca profitul să se întoarcă spre societate, nu doar ca societatea să trăiască mai bine. Mi se părea logic să propun semenilor mei să muncim împreună, să participăm toţi la ceea ce facem, să producem bio pentru a ne îmbunătăţi atît viaţa, cît şi veniturile.“ Istvan Mar s-a adresat, deci, direct guvernului de la Oslo, încercînd şi chiar obţinînd, din partea norvegienilor, un milion de euro. „Norvegienii au investit imediat în acest model de colectare, procesare şi desfacere, şi dacă la început eram doar 180 de familii în proiect, acum sîntem 1500, povesteşte domnul Mar. Producţia a crescut constant, de la 150 de tone anual la peste 600 de tone de fructe de pădure, fructe uscate. Începem să congelăm şi ne gîndim la export. Am fost profitabili din prima lună, iar distribuţia funcţionează perfect, şi nu doar în Transilvania. Lucrez cu trei foarte mari distribuitori din ţară: Mercur/Super, Biologistic SRL, SC Naive Foods SRL Moldova.“

Povestea asociaţiei, prezentă de curînd cu un stand propriu la BioFach Nürnberg – cel mai mare salon de produse bio din lume –, nu se opreşte aici. Istvan Mar a implementat cursuri de formare pentru tinerii agricultori care ar dori să se reorienteze spre agricultura bio, a organizat ateliere de agricultură bio pentru şcolile din judeţele limitrofe (3000 de puieţi plantaţi de elevi proveniţi din trei şcoli), iar Festivalul Fructelor – organizat în fiecare lună septembrie, la Odorhei – se află deja la cea de-a patra ediţie.

Nu este singurul exemplu. Asociaţia bioagricultorilor din România (www. bioterra.org.ro), BioTerra, înfiinţată în 1997, se ocupă exclusiv de promovarea şi dezvoltarea agriculturii biologice din România. Numără deja 3000 de membri din toată ţara, iar potrivit preşedintelui ei, clujeanul Albert Imre, acest sector este în plină dezvoltare. „Sînt oare românii pregătiţi pentru a consuma bio, doar bio? Totul depinde de consumator, în acest domeniu. Cu cît sînt mai mulţi, cu atît putem produce mai mult bio. În anul 2000, am avut 17.000 de hectare în agricultura biologică. Pînă în 2009 nu prea am avut subvenţii serioase. Totuşi, agricultura biologică s-a dezvoltat. Am ajuns la 300.000 de hectare.“

În lume cîştigă teren o enormă luare de poziţie, conştientizare a fragilităţii existenţei noastre, în strînsă cauzalitate cu alimentaţia. Iniţiativele rare, dar apărute cam peste tot, inclusiv în România (în Franţa, de pildă, există adevărate parcuri tematice – unde copiii se pot „juca“ de-a culesul de zmeură, de mere, de struguri etc. – sau chiar ferme pentru vacanţe), dovedesc că europenii sînt pe cale să se întoarcă la natură. Turism bio, retragere la vîrsta pensiei la ţară, „pentru a ne vindeca de bolile secolului, printre care şi cancerul, pentru a cărui apariţie sînt responsabili şi factorii de mediu înconjurător“, toate acestea sînt posibile. Există o „inteligenţă a pămîntului“, trebuie doar să ne-o însuşim.

Iulia Badea-Guéritée este jurnalistă franceză, născută în România, editor român la Presseurop.eu. Se ocupă de rubricile „România“ şi „Moldova“, pentru revista Courrier International. Membră a Asociaţiei Jurnaliştilor Europeni, este deţinătoare a premiului Louise Weiss, 2006, pentru cel mai bun jurnalist european.

Foto L. Muntean