Într-o dimineaţă de decembrie înzăpezit, începută mult prea în zori, am pornit-o înspre locul ultimei lansări a cărţii Căutătorii de poveşti, alături de Radu Paraschivescu – unul dintre autorii volumului –, Sabina Ştirb şi Silvia Jalea – doi dintre oamenii neobosiţi de la GMP PR, care s-au ocupat de întregul proiect. Cei patru exploratori îşi încheiaseră de mult călătoriile prin ţară, cînd s-a ivit ideea realizării acestui dosar şi, implicit, dorinţa de a culege propria poveste, de a merge şi a vedea cu ochii mei cum stă treaba cu bibliotecile publice de pe la noi. Şi, cum orice poveste începe cu o căutare, iar orice căutare demarează cu o călătorie, ne-am aşternut la drum cu destinaţia precisă: Brăila.

Odată ajunsă acolo, am fost întîmpinată cu entuziasmul sănătos al oamenilor care ştiu că au prea multe de făcut pentru a se plînge sau a pierde timpul. Primul pe care l-am cunoscut a fost Dragoş Neagu, director al Bibliotecii Judeţene „Panait Istrati“ din Brăila, încă din 2008. Un an mai tîrziu, în 2009, biblioteca pe care o conduce intra în Programul Biblionet.

Pe măsură ce mă poartă prin fiecare încăpere şi fiecare cotlon al bibliotecii, atît în sediul vechi, cît şi în cel aşa-zis nou (care fusese, de fapt, sediul iniţial, pînă cînd a fost afectat grav de cutremur), aflu că „în 2003 au început lucrările de reabilitare şi renovare – însemnînd consolidare şi refacerea pereţilor – pentru sediul vechi al bibliotecii, care este clădire de patrimoniu, iar în 2010, printr-un proiect Phare, au demarat şi lucrările de extindere, prin adăugarea unei noi clădiri. În plus, anul acesta se încheie şi refacerea picturilor murale“.

După ce îmi dezlipesc ochii de tavanele uluitoare, care mă purtaseră preţ de cîteva clipe în vremuri mai vechi, revin la lucruri pămîntene, legate de bani, date şi statistici. Astfel, aflu că pînă în luna decembrie 2012 biblioteca avea 10.247 de utilizatori activi, iar în 2011 numărul mediu de utilizatori care au trecut zilnic pragul bibliotecii a fost de 448. În contextul în care se fac reduceri de costuri de te miri unde, Dragoş Neagu îmi citează din raportul pe 2011, ca răspuns la întrebarea mea încă nerostită, legată de supravieţuirea bibliotecii: „Dacă vom măsura eficienţa serviciului public pe care instituţia îl oferă utilizatorilor din municipiul şi judeţul Brăila, va rezulta că cetăţenii judeţului au folosit serviciul de împrumut de publicaţii, într-o valoare de 7.991.490 de lei, reprezentând costul pe care aceştia ar fi trebuit să-l suporte prin achiziţia acestora. Valoarea pentru un utilizator activ fiind de 766,13 lei/an. Raportînd această sumă la bugetul alocat privind funcţionarea serviciului public pentru perioada respectivă, care a fost de 2.258.000 lei, rezultă un indice de 3,53. Din aceste valori este mai mult decît relevantă eficienţa, precum şi caracterul profund social al instituţiei“.

Cu alte cuvinte, lucrurile funcţionează, biblioteca este o componentă vitală în comunitate, iar noi ne putem concentra pe felul cum va arăta ea în august 2013, odată cu finalizarea lucrărilor. „Ne vom muta cu toată colecţia, cu depozit, cu tot, într-un singur loc“, spune Dragoş Neagu zîmbind. „Dedesubt e depozitul; aici vom avea secţia pentru copii, mediateca, sala de lectură, Internet şi periodice, iar acolo vom muta secţia pentru adulţi“, îmi arată el, cu gesturi largi. „Şi în spate o să avem şi un părculeţ, flori, astfel că vom putea lăsa şi lectură în aer liber.“

Şi de parcă toate acestea nu ar fi fost suficiente, mai aflu că există un Centru Cultural American, un Centru Cultural de Studii Nipone, un cenaclu la penitenciar şi o revistă bianuală, cu poezie şi proză, realizată împreună cu cei de acolo, dar şi – de 12 ani – o filială a bibliotecii în Republica Moldova, la Chişinău, cu un fond de 12.000 de volume...

Una dintre colaborările strînse şi îndelungate ale bibliotecii este însă cu Asociaţia Nevăzătorilor din România – Filiala Brăila. „Iniţial, am colaborat cu ei în ceea ce priveşte asigurarea accesului la biblioteca digitală pe care noi o construiserăm în 2003-2004. Atunci am rezervat, pentru accesul la informaţie, două calculatoare cu voce digitală, conectate la Internet. Şi printr-o combinaţie de taste ei puteau să asculte textul pe care noi îl aveam în acea bibliotecă digitală. De asemenea, am avut şi un proiect prin care un delegat ambioplu de la Asociaţia Nevăzătorilor a digitizat discuri de vinil, cu piese de teatru, pentru ei.“ Adrian Frâncu, preşedintele filialei Brăila, adaugă: „La Biblioteca Judeţeană din Brăila am găsit întotdeauna foarte multă înţelegere. Şi am fost întîmpinaţi cu foarte multă căldură“.

Cel mai recent proiect a fost iniţiat de Asociaţia Nevăzătorilor din România, compania Siveco şi Fundaţia „Cartea călătoare“ şi s-a derulat în luna iunie a acestui an, cînd la bibliotecă s-a desfăşurat un curs de iniţiere în lucrul cu calculatorul, pentru persoane cu deficienţe de vedere. Corina Ciuraru, şeful serviciului Automatizare din cadrul bibliotecii, îmi explică: „Dotarea pe care am primit-o de la Biblionet, pentru construirea centrului de informare, ne-a oferit şi posibilitatea să avem un centru de instruire pentru bibliotecari. Iar echipamentul acela l-am folosit şi pentru alte tipuri de cursuri, unul dintre ele fiind cel pentru nevăzători“.

Scopul principal al proiectului – îmi spune Adrian Frâncu – a fost „formarea şi dezvoltarea competenţelor persoanelor cu handicap vizual, în vederea integrării acestora pe piaţa muncii şi, implicit, creşterea gradului de integrare socială“. El punctează apoi, încă o dată, nu doar importanţa laturii practice a acestor cursuri, ci şi a celei sociale, ca „modalitate de a închega prietenii“. Cuvintele din încheierea interviului mi-au amintit, fără să vreau, de fiecare dintre cele 50 de poveşti ale căutătorilor noştri. Voit sau nu, firul roşu care le leagă este exact cel al comunicării şi al socializării, în spaţiul bibliotecii publice.

Am plecat din Brăila cu sufletul plin şi cu gîndul agăţat de oamenii pe care îi întîlniserăm: puternici, hotărîţi, ambiţioşi, cu idei trecute de mult din planul visului în cel al înfăptuirii. Oameni care ne pot inspira şi de care avem nevoie, uneori, să ne reamintească să nu pierdem din vedere lucrurile care contează. 

Foto: Bogdan Tache