E infinit mai bine să citeşti poezie decît să scrii orice. Ca să încep direct cu sfîrşitul. Şi, de fapt, poezia e singurul „de citit“ cînd n-ai nici timp, nici nervi şi eşti în pană (sau avalanşă) de emoţii. Adică, în cazul meu, de dimineaţa pînă seara. De pildă azi, gîndindu-mă la ce să scriu pentru dosarul din Dilema veche, am petrecut ore întregi pe lîngă aragaz (mi-au ieşit şi găluştele prea pufoase), tot nici o idee. La urmă am spus: ce puii mei? Nu scriu nimic, mai bine deschid pachetul cu cărţi, pe care mi l-a adus poştaşul cu trei zile întîrziere, şi deschid, şi deschid iarăşi, absolut la întîmplare şi citesc: 

„aş vrea să fiu
altundeva
dacă aş fi altundeva
aş vrea să fiu aici
închipuindu-mi că
un poem ar deveni, nu ştiu cum,
mai important decît frigul
şi durerile de dinţi“

acum o să spuneţi că e făcătură şi că nu aveam cum să citesc aşa ceva exact în momentul în care aveam evident nevoie să citesc aşa ceva. Dar n-aveţi decît să nu mă credeţi pentru că eu tot am început să citesc pe datorie a lui t.s. khasis. Îl ştiţi sigur, e băiatul ăla care joacă în filmul cu V. Leac. Şi s-a făcut totul, foarte frumos. Ca în poezia lui Dan Sociu. Aceea pe care i-am trimis-o unui băiat pe mail cînd nu mai ştiam ce să-i spun şi nu puteam decît să urlu la el. Să-mi amintesc... e aşa: 

„aş vrea să-ţi pot vorbi cu blîndeţe
ca şi cum ferestrele
casei noastre
ar da înspre mare 

şi zilele ni le-am petrece
privindu-ne
şi seara ai picta
sau ai ţese
şi prietenii ar veni la noi înotînd
şi organele noastre
şi-ar fi uitat de tot
activităţile fasciste
şi viaţa noastră ar fi curată
ca un cuţit de măcelărie
proaspăt şters“ 

„aş vrea să-ţi pot vorbi cu blîndeţe“ zice... şi o face. Scriind, acestui om i se îndeplineşte dorinţa. Căci mie uneia, mi-a vorbit cu blîndeţe. Ce? N-aţi mai văzut băieţi pictînd? Eu da. Partea cu ţesutul o scot cînd dau Send mail, cuţitul de măcelărie rămîne. Cînd citeşti poezie, ai în memorie replici pentru aproape orice, definiţii pentru orice stare, mai multe răspunsuri la orice întrebare şi viaţă

cît poate încăpea într-un om. 

Ana Dragu este poetă. Cel mai nou volum de poezie se numeşte Păzitoarea şi va apărea la Editura Charmides în primăvara aceasta.

Foto: Marius Chivu