Despre familie, astăzi, se spun multe. Că „nu mai e ce-a fost odată“, că oamenii nu se mai căsătoresc ca altădată, că nu se mai înghesuie să facă atîţia copii, că divorţează una-două şi nu mai ţin cont de familia extinsă. Probabil că emisiunile mondene şi revistele aşijderea îşi au şi ele rostul în cultivarea acestei imagini. De asemenea, e adevărat că, încă din anii ’90, se constată apariţia unor forme familiale relativ noi (sau, mai curînd, neluate în considerare în regimul comunist prohibitiv şi cast în moravuri...), precum uniunile consensuale sau familiile monoparentale.
Se pare însă că datele reale despre aceste fenomene sînt altele decît ce vedem noi cu ochiul liber. Aflu acest lucru din discuţiile cu Raluca Popescu, sociolog, autoarea unui studiu recent despre familie (Introducere în sociologia familiei. Familia românească în societatea contemporană, Editura Polirom, 2009). Într-adevăr, „nupţialitatea“ (termen sociologic ce desemenează „rata căsătoriilor“) este în continuă scădere în ţările Europei (cu o medie de 4,88 căsătorii la o mie de locuitori în 2005 faţă de 5,31 în 1994). Numai că în România încă se păstrează o preferinţă ridicată pentru legalizarea relaţiei, o proporţie scăzută a celibatului definitiv şi vîrsta tînără la încheierea căsătoriei. Iar rata nupţialităţii rămîne una dintre cele mai ridicate la nivel european, chiar plasînd România pe primul loc în această privinţă în 2007 (aflăm din acelaşi studiu).
De asemenea, despre divorţuri descoperim, iarăşi, că valorile de la noi nu sînt cele mai ridicate la nivel european. Cele mai multe divorţuri se întîlnesc în unele ţări din Europa Centrală sau de Nord: Estonia, Lituania, Belgia, Cehia, Elveţia. De asemenea, divorţialitatea (rata divorţurilor) în România se caracterizează prin stabilitate în timp. Are aproximativ aceleaşi valori din ’60 pînă în prezent. Unul dintre puţinele domenii în care cifrele româneşti chiar stau prost este cel al fertilităţii: la noi, aceasta este una dintre cele mai scăzute – 1,31 copii per femeie, în timp ce la nivelul UE media este de 1,52.
Abordarea sociologică nu reprezintă decît una dintre posibilele faţete ale subiectului. Tema de faţă observă familia şi din perspectivă religioasă, istorică. Sau, pur şi simplu, omenească. Fără pretenţii exhaustive.
De-ale familiei
Date şi aparenţe - argument
Iaromira POPOVICI
Adevarul.ro
