Arhitectura spațiului public

- argument -

Înainte de 1989, industrializarea socialistă şi migraţia de la sat la oraş au creat blocurile-tip, cu şcoli şi grădiniţe înghesuite printre ele. Statul comunist a realizat planuri de sistematizare care au însemnat, de cele mai multe ori, demolarea unor părţi vechi ale oraşelor pentru a face loc noilor „centre civice“ ori altor proiecte în acord cu viziunea propagandistă a vremii. Totul era controlat şi impus de stat. După 1990, revenirea la proprietatea privată (fără o mentalitate adecvată acesteia) şi haosul legislativ au creat „cartiere rezidenţiale“ fără planuri de sistematizare, case individuale de forme şi culori amestecate (după chipul, asemănarea, gustul şi banii proprietarilor), dar şi clădiri de birouri din oţel şi sticlă amplasate în cartiere vechi de vile cochete ori sedii de instituţii publice urîte şi nefuncţionale. Demolările au continuat – adesea arbitrar – şi prin voia noilor „rechini imobiliari“, şi la iniţiativa unor primari. De cîtăva vreme, societatea civilă a început să fie mai activă şi mai coerentă: diverse asociaţii au contestat (prin ieşiri în stradă ori în instanţă) proiecte pe care le-au considerat abuzive ori dăunătoare oraşelor. 

Şi totuşi, mai avem mult pînă cînd ne vom „reîmpăca“ şi vom ajunge să ne locuim decent, calm, frumos oraşele în care ne e dat să trăim. Pentru a ajunge acolo, avem încă de dezbătut şi de înţeles problemele arhitecturii, ale locuirii civilizate, ale renaşterii spiritului comunitar. Balul Arhitecţilor din acest an (organizat pe 25-27 februarie de Ordinul Arhitecţilor din România la Sinaia) a cuprins şi o conferinţă despre „Arhitectura spaţiului public“. Au participat Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Mircea Cărtărescu, Dan Perjovschi, Dumitru Borţun, Cristi Puiu, Ciprian Mihali, Alexandru Bălăşescu. Ideea de a aduce în faţa unui public format din arhitecţi cîteva personalităţi de formaţie umanistă reprezintă, din partea OAR, un semn de deschidere către societate, un mod de a lansa „consultări“ asupra problemelor breslei şi asupra rolului său în România de azi. Publicăm, în acest dosar, cîteva dintre intervenţiile de la această conferinţă, cu părerea de rău că spaţiul nu a permis reproducerea integrală a dezbaterilor.