Apele tulburi din acvariu

Publicat în Dilema Veche nr. 753 din 26 iulie – 1 august 2018
Apele tulburi din acvariu jpeg

O mare dintr-un marker negru, schiţată simplu, cu cîteva volute, pe un perete alb. Două perechi de mîini în aer, o minge între ele, un joc de volei în apă. Puţin mai încolo, tot pe apă, un zmeu (caut pe net, aflu că sportul nautic denumit kitesurfing este unul dintre cele mai scumpe, e „exclusivist“: ai nevoie de un anumit echipament şi de cursuri costisitoare, cu un specialist). Pe aceeaşi mare din linia marker-ului, nu departe de zmeu, alte mîini în aer: încearcă să se ţină la suprafaţă, se întrezăresc capete pe jumătate. Între ele, urma unei bărci de salvare. Totul stă să se scufunde (nu mai e nevoie de Internet de data aceasta, îmi amintesc pe loc de cea mai recentă poveste dintr-un şir lung, nava Aquarius cu 629 de migranţi, nedorită pentru un timp de nimeni). Sub acest desen semnat de Dan Perjovschi în 2017 şi refăcut chiar acum la Rijeka, în Labin Industrial Biennial, iată şi titlul lui: Same sea. Aceeaşi mare.

Am trăit cu o mare a mea în artă. Referinţa botticelliană din Naşterea lui Venus mi-a fost mult timp atotcuprinzătoare: m-am reflectat în albastrul-verde serafic al mării din care răsărea Zeiţa Frumuseţii. Alături de Botticelli, valurile lui Hokusai s-au perindat în miniaturi sub ochii mei, la fel Apa lui Arcimboldo, apa-lipsă din naturile moarte cu peşti eşuaţi moale pe o tavă, amurgul reflectat în mare la Monet, Moby Dick, ochiul atît de uman al monstrului marin de pe plaja lui Fellini în La Dolce Vita, apa artificial-agitată din Casanova al aceluiași regizor, apele domesticite din numeroasele proiectele water-based de land art semnate Christo şi Jeanne-Claude, un cuplu al artei contemporane care speculează absolut genial absurdul.

t dscn1186 JPG jpeg

Mult mai recent, mi-am întors privirea către clasici, ale căror tablouri în care apa are un rol esenţial sînt atît de actuale. Corabia nebunilor de Hieronymus Bosch şi Pluta Meduzei de Théodore Géricault. O corabie mică, disfuncţională, o mînă de oameni – umanitatea în acţiune, niciodată nu ajunge la mal, pluteşte continuu: o alegorie prezentă în Republica lui Platon, stultifera navis pe care Michel Foucault o privește atent în Istoria nebuniei în epoca clasică. Tabloul captează imaginația fără limite a lui Bosch şi umorul cu care el reuşeşte să-şi surprindă mereu personajele la limita grotescului. Pluta Meduzei, în schimb, are dramatismul romantismului, umorul lipseşte cu desăvîrşire. Pluta în derivă e un cîmp de luptă crud, cu încăierări şi lupte pentru supravieţuire, o umanitate pierdută şi scene de canibalism. Corabia nebunilor e lumea ta şi a mea, iar Pluta Meduzei e – deşi ştim că la originea tabloului se află o poveste reală, naufragiul fregatei franceze Meduza, care transporta 400 de colonişti în Senegal –, aceeaşi lume şi reacţiile ei în condiţii critice. Deseori, orice fărîmă de umanitate dispare.

Marea lui Dan Perjovschi trezeşte conştiinţa unei priviri duble: dincolo de cartea poştală de pe Instagram cu o mare spectaculoasă de pe o insulă exotică, e marea speranţei, e marea pe care o traversezi în căutarea unui teritoriu primitor, fără conflict politic, fără război, e marea bărcilor cu refugiați, marea morţii copilului sirian Alan Kurdi, marea precară a hranei zilnice, marea din cinicul parc de distracții Dismaland creat de Banksy. E o mare pe care un alt artist român, Teodor Graur, o reprezintă în lucrările lui, a bărcii pe uscat, un adevărat kit de supravieţuire în abstract, ironic, în absenţa apei: La Nave Romania (1997, Veneţia). Acelaşi artist, în 2013, reprezintă același uscat în Aquarium, un simulacru de acvariu pentru un peşte de sticlă multicolor, un bibelou de pe televizoarele de altădată.

În artă, apa problematizată merită privită în detaliu. O regăsim în multe contexte contemporane. Alfredo Jaar, invitat în 2013 să reprezinte Chile la Bienala de artă de la Veneţia, creează o instalaţie vie: Venezia, Venezia este macheta Grădinilor veneţiene, cu fiecare pavilion de artă în parte. La intervale regulate de timp, Veneţia se scufundă încet şi apoi reapare din adîncuri. Pe acelaşi fundal, ne amintim de o fotografie iconică: valoroasele pînze ale lui Robert Rauschenberg sosesc pe o barcă la Veneţia în 1964, an în care artistul cîştigă Leul de Aur la Bienală. Bienala de la Veneţia îţi aminteşte de fiecare dată că gestul artistic e unul fragil, că „Marea Artă“ naufragiază în cel mai impropriu, umed loc.

Apa trebuie să unească, la fel ca în proiectul artistei Ayşe Erkmen, care, la Münster, în 2017, transformă un rîu într-un pod de apă. La fel, apa trebuie să rămînă un bun public și accesibil, ca în instalaţia permanentă, din oţel inoxidabil, a lui Stefano Boccalini, în Brescia. Arta contemporană trebuie să știe să critice, cu prețul cenzurii, așa cum o face artistul și activistul Nut Brother, care zilele acestea a protestat împotriva poluării apelor din cauza masivei industrializări într-o provincie din China. Într-o lume a obsesiei pentru peisaj în fotografie, hai să vedem și dincolo de răsărituri și apusuri poetice la malul mării: apa are poveștile ei crude, e de-ajuns să citești ultimele știri. Sîntem cu toții într-un mare acvariu. 

Daria Ghiu este critic de artă.

Foto: Ioana Epure

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Creșteri și descreșteri
Noi, românii, avem vorba aceasta despre noi înșine, „Ce-am fost și ce-am ajuns”.
Sever jpg
Cazaban jpg
„Adame, unde ești?“ Imagini și simboluri ale căderii omului
Semnificativ foarte este faptul că Adam și Eva nu au rămas cu rezultatul artizanatului lor grăbit și ipocrit, legat de conștiința propriei vini.
Stoica jpg
Ungureanu jpg
Bătaia cea ruptă din rai
Toată această conştiinţă a violenței creează o imagine a societății românești
Popa jpg
Mărire și decădere în istoria contemporană a Rusiei
Sigur, Putin încearcă să justifice ideologic acest război, însă justificările sale sînt străvezii, inconsistente, necredibile.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.
997 t foto AN Stermin jpg
p 12 adevarul ro jpg
„Turiști mai puțini, impact economic mai mare” interviu cu Andrei BLUMER
Să caute destinații mai puțin populare și cu o ofertă bogată de experiențe în natură.
997 t foto Cosman jpeg
„One dollar” și o sticlă de apă
„One dollar”, atît este prețul unei sticle de apă de 0,5 litri în Cambodgia.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 jpg
Surpriza Bizanțului vesel
Nu s-a vorbit niciodată despre sexul îngerilor, în timpul asediului de la 1453 chiar nu avea nimeni timp de așa ceva.
p 13 jpg
„Cred că Cehov e mulțumit de spectacolul nostru“
Cehov este generos, are multe fațete și poți să-i montezi spectacolele în modalităţi stilistice foarte diferite.
p 14 jpg
E cool să postești jpeg
Să-ți asculți sau nu instinctul?
Totuși, urmînd ispita de a gîndi rapid, nu cădem oare în păcatul gîndirii pripite, în fapt un antonim pentru gîndire?

Adevarul.ro

image
Panourile solare, un dezastru ecologic care așteaptă să se întâmple? Ce spun experții
În timp ce sunt promovate în întreaga lume ca o armă crucială de reducere a emisiilor de carbon, panourile solare pot provoca un dezastru ecologic după 25-30 de ani, cât este durata lor de viață.
image
Cauzele cutremurelor din vestul României. INFP: „Asta pune o presiune enormă”
Cutremurul din Arad s-a simțit în Ungaria, Croația și Serbia. Seismologii explică ce cauze produc cutremurele din zona de vest a țării.
image
Cum a murit de fapt regele Decebal. Principalele ipoteze privind sfârșitul regelui dac
Decebal, regele dacilor, a murit în anul 106 d Hr, în urma înfrângerii în fața legiunilor romane, după două războaie epuizante. Deși, aparent, modul în care regele dac a murit este bine cunoscut, există mai multe ipoteze privind sfârșitul acestuia.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.