Amintiri dintr-o viaţă netrăită

Publicat în Dilema Veche nr. 667 din 1-7 decembrie 2016
Amintiri dintr o viaţă netrăită jpeg

Într-un liceu din Timișoara, le citesc copiilor din clasa a VII-a din Povestiri de pe Calea Moșilor, după ce i-am lămurit că este vorba despre niște amintiri ficționalizate din copilăria mea, petrecută în mare parte în anii comunismului. Toți copiii pe care i-am întîlnit de-a lungul timpului sînt curioși cu privire la comunism, într-o altă școală în care am fost, un puști de-a V-a mi-a mărturisit că, dacă ar avea o mașină a timpului, ar vrea să călătorească în anii ’80. Sînt curioși, de fapt, în legătură cu poveștile pe care le tot aud de pe la părinți și bunici și care, puse cap la cap, nu au nici o legătură cu lumea reală. Pentru ei, comunismul este de pe altă planetă, dintr-un roman science-fiction și, ca orice „fantezie“, le atrage atenția. Tocmai le citesc un episod în care eu și părinții mei, aflați în vacanță la Neptun, mergem la un restaurant „de lux“ și nu reușim să mîncăm fripturile de porc care sînt uriașe, așa că mama ia în șervețel resturile și le bagă în geantă, „pentru a doua zi“. Mă opresc, îmi dau seama că mă privesc ciudat – contrariați și ușor dezgustați. Gestul mamei mele, din trecut, li se pare deplasat. Nu puteam să lăsăm pur și simplu friptura în farfurie și să plecăm? Orice om normal ar fi făcut asta… Sau nu puteam să le cerem ospătarilor să ne pună ce a mai rămas din mîncare „la pachet“? De ce mama din carte a băgat resturile de carne în geantă, pe furiș? Le explic că însuși faptul că mîncam o friptură la un restaurant era un eveniment care nu se întîmpla în fiecare zi și că, în general, nu prea se găsea carne. Nu par să mă creadă, le zic povești cu zîne.

Ca mulți din generația mea, de șoimi și pionieri, am o fixație legată de comunism. Este ceva trăit, însă netrăit îndeajuns. Un timp în care existau niște repere care s-au pierdut definitiv. Și ne-am trezit aruncați în alt timp. Cei care aveau 3 sau 4 ani în 1990 susțin că au amintiri din vremurile de dinainte, vagi, estompate, căutate. De fapt, scormonesc după ele pentru a se convinge că timpul acela a existat într-adevăr. Ce se întîmplă cu cei născuți după 1990, care doar „au auzit“ despre comunism, însă au devenit astăzi adulți și se luptă cu rămășițele unui sistem? Au ei alte așteptări? O altă atitudine?

Ideea acestui Dosar a pornit de la un text al lui Vintilă Mihăilescu, publicat în Dilema veche, în numărul 656: „Noi sîntem o altă generație“. Am discutat în redacție textul și mai ales reacțiile pe care le-a stîrnit și ne-am gîndit că ar fi interesant să le dăm cuvîntul celor născuți după 1990. 

Ilustraţie de Ion BARBU

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.