Acolo unde nu e bine

Publicat în Dilema Veche nr. 640 din 26 mai - 2 iunie 2016
Acolo unde nu e bine jpeg

Mama zice că o să se dărîme casa peste ea, că nu mai poate s‑o repare, că nu mai are putere să plivească grădina, că or s-o năpădească buruienile, că plouă din ce în ce mai puțin, că un nor de praf roșu se deplasează dinspre Sahara către România, pe scurt, că se apropie sfîrșitul lumii. Tata nu vrea să țină cont de stimulatorul cardiac, încearcă să muncească în continuare ca în tinerețe, pentru că „dacă nu fac eu, cine face?“. Vecinul meu a pus doi bușteni de lemn de-a lungul drumului, în dreptul casei lui, să mai reducă din viteza mașinilor care merg cu 15 km pe oră. Nea’ Mitică umblă cu un mîța într-un sac, pe spinare, se duce la rîu s-o omoare pentru că „s-a înnădit la puii de găină“.

Un copil moare mușcat de cîini în mijlocul orașului. Vînzătoarea de la supermarket îmi dă cumpărături la caiet, dacă mi-am uitat portofelul în cealaltă geacă. Tomberoanele de gunoi sînt totdeauna pline. Dezinfectantul cu care s-a spălat doctorul pe mîini, înainte de a-l opera pe tata, e posibil să fi fost apă chioară. Noul sistem de semaforizare inteligentă, care a costat enorm, a creat haos în oraș. În timpul secetei care ucide sute de hectare de culturi, prezentatorii de la meteo sînt fericiți că e „vreme bună“ de mers la munte și la mare. Dacă n-ai lanț pentru ancoră de barjă comercială și‑ți lași bicicleta nesupravegheată cinci minute, cineva reușește să taie cablul oțelit-plastifiat și să o fure. Autobuzul se strică, iar șoferul urlă la călători să coboare și să-l împingă. Mașina îți poate funcționa impecabil, dat tot trebuie să dai minimum 50 de lei șpagă ca să treci ITP-ul. Oricît de cald ar fi, dacă deschid o fereastră, totdeauna este cineva care urlă că „trage curentul“. Un regizor de teatru plătit cu 20.000 de euro nu se simte bine, iar actorii plătiți cu 68 de lei pe spectacol repetă, se pregătesc singuri, cum îi taie capul. Nici un taximetrist nu respectă nici o regulă de circulație. Un fotbalist cade din senin pe teren, iar cei de la Ambulanță îl aruncă pe targă ca pe un sac de cartofi. Ușa termopan de la bucătăria casei, pe care am cumpărat-o, are o crăpătură prin care se poate strecura pisica.

Copiii noștri arată, se îmbracă, se comportă fix la fel precum cei din Vest. Peste bătrînii noștri parcă a trecut istoria cu tancul. Dacă te iei după comentariile de la sfîrșitul articolelor din presă sau după cele de la postările de pe Facebook, reiese că majoritatea românilor e ori dementă, ori imbecilă. Toată lumea vrea figuri noi în politică, dar mai toți îi votează pe aceiași politicieni vechi pe care îi știu de la televizor. Nimeni nu mai are timp de citit, deși, totodată, aceiași oameni aferați văd lunar zece filme și douăzeci de seriale pe net ori robotesc de cîteva luni la un joc pe smartphone. Unii sînt păliți de iluminare prin tabla Jeep-ului mai ceva decît Saul pe drumul Damascului, se mută la țară, pun țoale pe jos, petunii în geam, își construiesc o bulă idilică și preamăresc viața patriarhală a țăranului român. Construim vile-vile-vile. Visăm autostrăzi în fundul curții. Ne împărțim în vegani, vegetarieni și carnivori. Ne temem de cutremur. Pietonii îi urăsc pe bicicliști, bicicliștii îi urăsc pe șoferi. Și invers. Ne mîndrim peste măsură, ca și cum ar fi o realizare personală, cînd cîștigă „ai noștri“, apoi îi disprețuim cînd pierd. Toată lumea dă vina pe toată lumea. Nimeni nu vrea să-și asume nimic, în special naționalitatea...
Nu cred că acasă e neapărat acolo unde e bine. Eu, de exemplu, mă simt acasă în toată bulibășeala schițată fugar mai sus, pe care aș putea să o povestesc la nesfîrșit. N-am vrut niciodată să trăiesc în altă parte. Altfel, e doar o convenție. În funcţie de locul în care îţi propui să ajungi, pleci sau nu de-acasă. Dacă vrei să ajungi pînă la magazinul din colţ, ai plecat de acasă, iar casa înseamnă acasă. Dacă ieşi din oraş, pleci de acasă, iar acasă înseamnă oraşul. Dacă ieşi din ţară, acasă înseamnă ţara ta. Dacă ar fi să pleci cu o rachetă pe Lună, acasă înseamnă Pămîntul. Pînă la urmă, adevăratul acasă e acolo unde mintea ta are cele mai mari șanse de a se împăca cu sine.

Florin Lăzărescu este scriitor și scenarist. Cea mai recentă carte a sa, Întîmplări și personaje, a apărut în 2015, la Editura Polirom.

p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet
p 13 foto Alex Galmeanu jpg
image png
Despre dinozauri şi mamifere conectate (şi tatuate)
De pe margine, cei care privesc melancolic şi neputincios sînt doar dinozaurii.
image png
30 de ani mai tîrziu
Mă atrag tîrgurile cu vechituri într-un fel de neînțeles.
WhatsApp Image 2023 11 22 at 10 28 30 jpeg
Ceea ce nu poate reda o fotografie
Și cît de greu ar fi azi să-ți imaginezi încarnarea unei legături printr-un tom de hîrtie?
image png
image png
Schiță pentru o etică a recunoștinței
Gratitudinea e o recunoaștere a felului misterios în care ni se întîmplă binele.
image png
Recunoștința, darul „învățăceilor”
Ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.
p 11 WC jpg
„Pastorala americană prin excelență”
Am ajuns să văd sărbătoarea și ca pe o ocazie de a face un exercițiu de recunoștință.
p 12 sus WC jpg
Discurile
Cărțile m-au învățat să fiu om, iar discurile m-au învățat cum să rămîn.
image png
Mă bucur de re-cunoștință, mă bucur de uitare
Recunoștința ar trebui să fie un proces reciproc în prietenii strînse.
image png
Despre recunoștință ca virtute socială
Recunoștința nu este doar o potențială datorie morală, ci și o genuină virtute socială.
image png
Scheletul din vitrină
Sînt curios la ce profesori se referă și, mai ales, ce-i făcea atît de buni în ochii lui.
p 14 sus Invidia jpg
A mușca mîna care te hrănește
Invidia primitivă este obstacolul ce stă în calea trăirii iubirii și recunoștinței.
image png
Tu cîte like-uri ai primit azi?
Cum ne exprimam aprecierea, empatia, gratitudinea?
p  10 cu like in dreapta sus flip jpg
Un simbol pentru liniștea noastră
O să dureze mai mult, dar o să ne bucurăm mai mult de ea.
image png
Like me
TikTok-ul e oglinda cea mai fidelă a ceea ce sîntem.

Adevarul.ro

image
Dezvăluiri. Liderul Hamas i-a vizitat pe ostatici într-un tunel din Gaza
Liderul mișcării islamiste palestiniene Hamas, Yahya Sinwar, i-a vizitat pe israelienii răpiți și duși într-un tunel din Gaza, dezvăluie un ostatic eliberat în weekendul trecut.
image
Doi români care au comis o crimă în Franța au fost arestați 20 de ani mai târziu. Cum au reușit să se ascundă două decenii
Polițiștii din Barcelona, Spania, au arestat doi români după 20 de ani de căutări. Aceștia au ucis un tânăr în 2003, în Franța și de atunci se ascundeau în Catalonia.
image
Fenomen bizar și rar pe litoralul românesc: Marea Neagră s-a retras zeci de metri spre larg
După ultima furtună de cod roșu, de la sfârșitul săptămânii trecute, cu valuri de 10 metri, linia apei s-a retras, în unele zone, dincolo de digul de protecție al plajei din stațiunea Mamaia.

HIstoria.ro

image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.
image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.
image
Japonia oferă „despăgubire de consolare” femeilor folosite ca sclave sexuale în al Doilea Război Mondial
Un tribunal sud-coreean a ordonat Japoniei să despăgubească un grup de femei care au fost forțate să lucreze în bordelurile militare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, relatează BBC.