A fi de neam în Maramureş

Publicat în Dilema Veche nr. 322 din 15-21 aprilie 2010
A fi de neam în Maramureş jpeg

Pe lîngă întrebarea obişnuită „De unde eşti?“, pe Valea Izei, în Maramureş, cînd eram pe teren în Săliştea de Sus, satul natal al tatălui meu, trebuia să răspund şi la o a doua întrebare care urma în mod natural: „De-a cui eşti?“. Odată cu răspunsul meu mi se dezvăluia complexitatea relaţiilor de rudenie dintr-un sat, pentru că, în oricare casă aş fi intrat, descopeream împreună cu gazda mea că ne înrudim mai de-aproape sau mai de departe. Astfel au început să mă intereseze, deşi tangenţial, relaţiile de rudenie într-o colectivitate, dar mai ales identitatea locală, în mare măsură determinată de apartenenţa la un neam sau altul. Cel mai mult însă am vrut să aflu cum membrii unei comunităţi recunosc şi cunosc care este statutul social al unei persoane, ineluctabil legat de familia din care provine, prin numeroase semne exterioare, precum şi practici cotidiene ori rituale. Într-un cuvînt, cum se afirmă şi ce mai înseamnă pentru maramureşenii de azi descendenţa dintr-un neam, acea mare unitate socială care cuprinde nu doar pe cei care sînt înrudiţi prin consangvinitate, ci şi pe cei înrudiţi prin afinitate sau năşie.

Pentru o mai bună înţelegere a ceea ce înseamnă neamul, trebuie menţionat de la început că satele maramureşene sînt „colectivităţi-memorie“, după cum numeşte Sanda Golopenţia acele comunităţi în care toţi membrii se cunosc între ei, ceea ce implică şi cunoaşterea poreclelor şi a supranumelor de neam, dar şi faptul că toţi membrii sînt în contact vorbit şi, mai ales, în contact ritual, îndeosebi în timpul ceremoniilor care modifică structura socială a comunităţii (nunţi, botezuri, înmormîntări).

Sub raportul ierarhiei sociale, pînă puţin după Al Doilea Război Mondial, maramureşenii se împărţeau în două categorii sociale: ţăranul de jos şi nemeşul – ţăranul nobil, de fapt o aristocraţie rurală menţionată în documente încă din secolele XIV-XVIII, şi care poseda drepturi tradiţionale şi ereditare asupra pămîntului, prestigiului şi puterii locale. În acea perioadă, statutul social coincidea cu statutul economic: cine era din familie bună avea, de regulă, şi o avere însemnată.

Colectivizarea satelor din perioada comunistă a determinat însă dizolvarea acestei echivalenţe, dar nu a dus la diminuarea în importanţă a descendenţei dintr-un neam bun. Chiar şi acum, după 1989, cînd se pleacă în străinătate în căutarea unui cîştig mai bun, se ţine cont de apartenenţa la un neam bun. Astfel, îmi explică Viorica (22 de ani): „se ţine din vremuri străvechi că astea au fost neamurile. Şi astea rămîn.

Chiar dacă sînt acum neamuri noi care au cumpărat mult. Eu am un vecin care nu e aşa de neam bun, dar a cumpărat pămînt, are mai mult pămînt decît mine, de exemplu, dar nu-l consideră nimeni deasupra mea“. Există chiar „o competiţie acerbă între neamuri: neamurile mai de jos încearcă să se ridice, cele de sus care sînt pe acelaşi nivel încearcă să se ridice unele deasupra celorlalte“. În fond, o competiţie care denotă importanţa pe care o au descendenţa şi referinţa la neam.

Deşi nu mai e o regulă, totuşi, chiar şi acum oamenii se întîmplă să se căsătorească după neam, şi nu după avere.

În primul rînd, a fi de neam înseamnă a fi de omenie, îmi spunea Ion Simion (74 de ani) şi mai ales trebuie să dai dovadă de anumite trăsături de caracter, cum ar fi onoarea, moralitatea, bunătatea, credinţa, hărnicia. Însă altfel, cum se recunosc într-o comunitate cei de neam bun? Mai demult, se cunoşteau nemeşii încă înainte să le calci pragul casei: doar ei puteau să-şi pună porţi mari din lemn la drum, porţi care au devenit, de altfel, faimoase în toată lumea. Statutul unei persoane se putea vedea şi în felul în care arăta locuinţa: casele din lemn, mari, cu tindă şi două camere încăpătoare se numeau case „nemeşeşti“. Perioada comunistă s-a remarcat prin faptul că s-au construit multe case noi, cu un stil impus, în general case cu etaj. Acestea au devenit repede o modă, dar mai ales un însemn al statutului economic şi al celui social, într-o perioadă în care cîştigul, din cauza situaţiei politice, nu putea fi investit în achiziţia de animale sau pămînt, ca mărci ale bogăţiei şi poziţiei sociale. În perioada contemporană însă, pentru că mulţi maramureşeni pleacă în străinătate şi, cînd vin acasă îşi construiesc o casă nouă, locuinţa nu mai reprezintă neapărat un criteriu de diferenţiere socială: „toate casele arată bine acum, sînt mari, sînt aranjate“ (Viorica).

Cînd e vorba de competiţia dintre neamuri, aceasta se manifestă în toate aspectele vieţii sociale şi culturale: contează chiar şi numărul de persoane cu şcoală într-o familie, „care au mai mulţi domni“ (Viorica), după cum se spune prin sate: „Cam aceeaşi poveste ca şi cu casele. Dacă Ion a avut un băiat care a făcut liceul, pe urmă a fost student, e sigur că voia şi Gheorghe să aibă acelaşi lucru. Şi uite aşa, e o adevărată competiţie între familii, care cîţi elevi are, cine învaţă mai bine, cine merge mai departe să studieze“ (Simion, 52 de ani).

Un alt exemplu este cazul opţiunilor matrimoniale, influenţate de deosebirile sociale, cel mai des survenind căsătorii între familii de acelaşi rang. Deşi nu mai e o regulă, totuşi, chiar şi acum oamenii se întîmplă să se căsătorească după neam, şi nu după avere. Şi pentru că a fi „domn“ aduce valoare neamului din care cineva face parte, nu prea se căsătoresc tinerii care au urmat studii universitare cu cei care au rămas acasă şi au continuat să lucreze pămîntul. O astfel de alăturare nu se face nici chiar în situaţia în care trebuie să fie aleşi la o nuntă stegarul şi druşca (domnişorul şi domnişoara de onoare): „Nu se pune problema să fie o fată cu şcoală druşcă cu un băiat care umbla cu caii. Era de neconceput“ (Viorica). De altfel, fetele cu studii se deosebesc de cele care au rămas acasă, chiar şi după port: nu mai poartă „năframă“ (batic) şi nici „sugnă“ (fusta înflorată), decît foarte rar. În mod similar, femeile care au o situaţie materială mai bună accentuează această bunăstare prin îmbrăcămintea asociată „domnilor“: „nu mai umblă domneşte, numai cele care au şcoală. Cele care au situaţie clară de ţărance, trebuie să meargă la fîn, cu grebla, cu sapa, parcă li-i ruşine să se schimbe, să arate astăzi în blugi şi mîine cu sugnă. Şi mai sînt soţiile, casnice, care s-au căsătorit cu oameni care stau bine material. Şi ele-s deja doamne“ (Simion, 52 ani).

Apartenenţa la un neam reprezintă şi azi, aşadar, unul dintre reperele identităţii locale. Cu alte cuvinte, sînt încă de actualitate versurile: „Se cunoaşte neamul bun / Pe cărare şi pe drum. / Se cunoaşte neamul mare / Şi pe drum / şi pe cărare“.

Anamaria Iuga este cercetător la Muzeul Ţăranului Român şi doctor în etnologie cu lucrarea Camera îmbrăcată ţărăneşte pe Valea Izei.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.