A auzi sau a nu auzi...

Publicat în Dilema Veche nr. 422 din 15-21 martie 2012
A auzi sau a nu auzi    jpeg

Ca niciodată, tema acestui număr mă trimite simultan şi brusc într-o sumedenie de direcţii diferite. Din motive care îmi scapă, nu le pot urmări şi nu le pot lega între ele. Par să nu vrea nicidecum să se coaguleze într-un articol coerent-decent. Am ales să le las să-şi spună fiecare punctul de vedere...

Pe cînd avea 6 ani, fiul meu cel mic m-a întrebat cu o mină serioasă, ca întotdeauna cînd îşi pune şi îmi pune o problemă importantă: „Mamă, de ce nu ne putem vedea pe noi aşa cum îi vedem pe ceilalţi?“. Mi-am amintit acum întrebarea lui, de vreme ce nici de auzit nu ne auzim pe noi înşine aşa cum îi auzim pe ceilalţi.

Totuşi, am putea remedia acest inconvenient printr-un mic experiment:

Ascultă-ţi propriile cuvinte cînd eşti cu cineva. Ai putea fi surprins de ceea ce ai să auzi. Încearcă să percepi tonul, ritmul, intensitatea vocii. Observă-i modulaţiile. Este bucuroasă? Furioasă? Revendicativă? Ironică? Sau este monotonă? Poate blîndă? Argumentativă? Repezită? Felul în care vorbeşti are legătură mai mult cu tine însuţi, cu persoana căreia te adresezi sau cu tema discuţiei? Vocea ta este în acord cu ceea ce simţi în acel moment sau dimpotrivă? Dar dacă ai încerca să-ţi auzi vocea interioară... ce ar spune aceasta? Şi mai ales cum ar spune-o?

Auzul, precum oricare dintre celelalte simţuri, ne permite contactul cu mediul din jur. Iar atunci cînd (ne) întrebăm ce auzim, răspunsul spontan se referă la stimuli din exterior: zgomotul unei maşini în mişcare şi nelipsitele claxoane, ciripitul păsărilor şi lătratul unui cîine, o melodie, vocile altor oameni, sirene şi înjurături, scrîşneli şi ţipete, mormăieli şi bufnituri. Mă întreb însă cîte persoane îşi aud propria voce, propriul ton şi propriile inflexiuni atunci cînd rostesc ceva, atunci cînd se adresează cuiva. Nu am idee nici cîţi dintre noi îşi (mai) aud vocea interioară. Sîntem mai degrabă atenţi la ceea ce auzim din afară şi prea puţin conştienţi de modul în care noi înşine vorbim. Dacă ne-am acorda răgazul de a ne auzi propria voce şi propriile cuvinte, cred că am afla cîte ceva despre noi înşine. Şi poate am afla şi de ce nu reuşim uneori să ne facem auziţi.

Un cunoscut obişnuia să vorbească foarte tare, să fixeze volumul televizorului aproape de maximum, cu explicaţia fermă – „Sînt surd, nu aud“. Întîmplarea a făcut să meargă la un control ORL şi să afle astfel că de fapt aude foarte bine. Controlul şi testele nu indicau nici cea mai mică deficienţa auditivă. Ştiinţa i-a contrazis simţurile. Omul a fost o vreme bulversat. Nu ştiu de ce nu auzea – poate că, la un moment dat, nu a mai vrut să audă ceva dureros sau poate că, din contră, îşi dorea foarte mult să audă ceva anume. Sînt doar speculaţii, dar rămîne ideea că putem să nu auzim, deşi „tehnic“ sîntem în regulă.

Auzim subiectiv şi, ca atare, selectiv. În acelaşi context, fiecare aude altceva. Auzim ceea ce vrem să auzim sau ceea ce ne interesează. Ceea ce ne place, ceea ce ne avantajează, ceea ce ne convine. Sau auzim ceea ce deja ştim ori doar ceea ce ni s-a repetat vreme îndelungată (de unde, spre exemplu, şi invariabila replică – „vorbeşti ca mama/tata“). Pe de altă parte, auzim aşa cum sîntem educaţi – sîntem antrenaţi să auzim informaţia şi ca atare neglijăm nuanţele, interpretarea ori sensul. Astfel putem foarte bine să auzim cuvintele cuiva şi să pierdem esenţialul. Nu-i auzim fie bucuria, fie suferinţa. Nu-i auzim nevoia ori nu-i înţelegem strădania. Filtrele ce ne modulează felul în care auzim sînt şi ele influenţate de o sumedenie de atribute personale – aşteptări, speranţe, dispoziţia dintr-un anume moment, temperament, gradul de introversie/extraversie.

Îmi amintesc cum în copilărie puteam să stau oricît atentă la ceea ce vorbeau oamenii mari. Ceea ce mă frapa atunci, precum şi mai tîrziu (fiindcă oamenii nu se schimbaseră în timpul în care eu crescusem), se referă la faptul că pentru fiecare era infinit mai important să spună, să vorbească şi mai puţin să audă ceea ce i se spune. Mi se părea incredibil cum pot vorbi, de fapt, singuri. Şi cum pot fi absolut mulţumiţi. Nu mai trebuie să spun că acest lucru îl regăsesc azi atît la o întrunire boemă într-un club, cît şi la un talk-show pe orice canal TV. Îl regăsesc la întruniri publice ori private şi mă întreb... oare chiar auzim?

Miruna Ţecheră este psihoterapeut şi lucrează într-o clinică privată.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.
image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
„Pietrele Foamei” au ieşit la suprafaţă în albiile secate ale Râului Elba: „Dacă mă vezi, să jeleşti”
Europa se confruntă cu o secetă severă în urma unor valuri de caniculă fără precedent, ceea ce a determinat scăderea dramatică a debitului unor râuri europene importante. În Germania, în albiile secate ale râurilor au ieşit la iveală pietre masive folosite în urmă cu sute de ani pentru a prevesti vremuri vitrege pentru omenire, relatează Miami Herald.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.