27379 - Yanceyville, Carolina de Nord

Publicat în Dilema Veche nr. 348 din 14 octombrie - 20 octombrie 2010
Cum ne am transformat cu toții într un poem jpeg

„Friending activity. You added 27 new friends this month. Your friends added 27379 new friends.“ 27379 e codul poştal al unui orăşel din Carolina de Nord, Yanceyville. Şi mai e suma tuturor prietenilor noi ai prietenilor mei de pe Facebook. Cu toate astea, nici eu, nici Mark Zuckerberg, fondatorul celebrei reţele sociale, născut cu doar trei luni şi-o zi înaintea mea, nu ne lăsăm duşi de nas de-un cuvînt. Facebook nu-ţi bagă în buzunar prieteni, ci identităţi atent lustruite, numai bune de expus pe wall-ul celorlalţi. Atît. Prietenii, în sensul de „Patrocle-şi-Ahile“ al cuvîntului, nu sînt nici mai mulţi, nici mai puţini ca de obicei, nu au crescut într-un an cît alţii în şapte, şi nici nu au fost înghiţiţi de găurile negre ale Internetului. Au rămas tot acolo unde erau şi acum 2000 de ani, sprijinind pe umerii lor lumea, scuturînd singurătatea de pe hainele noastre, ţinîndu-ne în viaţă cu nimicurile lor mari şi mici. 

Sigur, corul nemulţumiţilor o să spună că mileniile astea care au trecut ne-au făcut inumani, că au smuls tandreţea din noi, că ne-au transformat în nişte nenorociţi fără inimă, nişte disperaţi însinguraţi. Statisticienii ar fi chiar în stare să ne spună că, spre deosebire de anul 783 e.n., cînd o persoană avea în medie 7,5 prieteni, în prezent situaţia s-a schimbat, ajungîndu-se la doi prieteni pe cap de locuitor. Nu cred însă că un contabil dintr-o multinaţională (ca să luăm un exemplu pentru care, ştiu, voi fi aspru sancţionată de către contabilii din multinaţionale) are mai puţini prieteni decît un cinstit lucrător al cîmpului din Evul Mediu. Are exact atîţia cît merită şi cît poate să ducă. Pentru că prieteniile nu pică din cer, ci stau mai degrabă în galantar şi aşteaptă să fie luate în grijă de indivizi responsabili, pregătiţi să crească acasă un animal de companie. 

A avea prieteni ţine de posibilităţile interioare ale fiecăruia, de timida lui nevoie de-a povesti cuiva ce i s-a mai întîmplat în ultima vreme, şi nu de condiţiile atmosferice, de încălzirea globală, de Facebook sau de criză. Aşadar, nu s-a schimbat nimic, am rămas la fel. Şi-apoi, ar fi o dovadă de impoliteţe inutilă să-i contrazicem şi de data asta pe antici, numai de dragul de-a susţine că, de la un timp încoace, nimic nu mai e la fel, nici măcar prietenia. Vi se pare că afirmaţia „Dintre toate mijloacele pe care înţelepciunea ni le-a dat ca să atingem fericirea în viaţă, de departe cel mai important e prietenia“ (Epicur – Doctrinele principale) e de o naivitate scuzabilă la cineva născut acum 2394 de ani, care nu avea credite la bancă şi nu ştia ce înseamnă „ascensiunea pe scara socială“? Sau credeţi că fraza „Nimeni n-ar alege să trăiască fără prieteni, chiar dacă ar avea toate celelalte lucruri bune ale vieţii“ (Aristotel – Etica nicomahică) e rezultatul unei îndelungate şi epuizante boli care se cheamă candoare? 

Ştiu că o să-mi răspundeţi cu „nici chiar aşa“, dar o să plusaţi cu Jules Renard şi a sa „Nu există prieteni, există doar momente de prietenie“, crezînd că aţi marcat punctul final. Ei bine, Jules Renard rar spune lucruri cu care poţi să nu fii de acord, dar asta nu schimbă cu nimic situaţia. Poate că nu există prieteni, constanţi şi eterni ca telefonista de la Urgenţe, pe care să-i poţi suna oricînd, între 3 şi 133 de ani, pentru o inimă frîntă sau o ieşire la bere. Există însă momente de prietenie, împrăştiate minuţios, cu grijă de filatelist, de-a lungul unei vieţi. Şi poate n-ar fi rău să mai facem din cînd în cînd un bilanţ, mai mult melancolic şi mai puţin matematic, al momentelor de prietenie – bucuriile noastre scurte şi salvatoare. 

De pildă:
Într-o seară, nu foarte tîrziu, singură într-un cartier pe care nu-l ştiam deloc, aşteptam autobuzul. Era pustiu, un motoretist dubios se învîrtea pe lîngă staţie cu motoreta după el. Am scos telefonul din geantă şi l-am sunat pe C. I-am spus că mi-e puţin frică, şi imediat vocea lui s-a transformat lîngă mine în cel mai de încredere bodyguard pe care îl poate avea cineva. Am schimbat cîteva glumiţe, motoretistul a dispărut şi în vreo cinci minute a venit autobuzul. 

Acasă la L., după o porţie mare de paste. Ne pregăteam de o seară domoală, între fete, cu filme şi chicoteli. Doar că eu am adormit la zece minute după ce-a început Vertigo şi-am stricat toată seara. Un ne-prieten s-ar fi supărat şi ar fi bombănit zile întregi după nefericita adormire; L. s-a trezit a doua zi, a făcut cafeaua şi-am stat pînă spre după-masă în bucătărie, glumind despre una şi alta. 

Pe A. am întîlnit-o numai o dată, dar mi s-a părut că e persoana perfectă ca să vedem cum cad Perseidele, pe cerul din afara Bucureştiului. Şi le-am văzut. După care A. mi-a făcut patru perechi de cercei, iar eu i-am împrumutat The Principles of Uncertainty. 

A., o doamnă de 85 de ani. La a doua vizită, mi-a spus că-i place mult de mine şi că ar vrea să fim prietene. M-am simţit ca o şcolăriţă care se fîstîceşte uşor şi am şoptit „Da, sigur că da“. 

Cu E. mă ştiu de la şapte ani. Nu-mi imaginez ce s-ar putea întîmpla încît să nu mai vorbim una cu alta, moldoveneşte şi repezit, despre absolut orice, de la foştii colegi de clasă la ciuperci umplute, de la ce se mai întîmplă prin Iaşi la Johnny Depp. Cu ea e un moment neîntrerupt de prietenie. 

Aşa cum e şi cu C., care s-a mutat în America acum şase ani. Ne vedem o dată pe an, cîteva ore sau, dacă avem noroc, cîteva zile, şi ne spunem tot ce s-a adunat de cînd ne-am văzut ultima dată. N-are nici o importanţă cît de departe sîntem şi cît de rar dispare distanţa asta, pentru că sîntem amîndouă prezente în lumea celeilalte, sub formă de ceaşcă, eşarfă sau creion. 

Aş mai avea de povestit cel puţin 27379 de astfel de momente. Nu ştiu cît de convingătoare am fost, dar cred că nu ne-am schimbat prea mult în ultimii 2000 de ani. Chiar dacă acum o îmbrăţişare poate să arate aşa: >:D<, iar un zîmbet aşa: :), chiar dacă oamenii pleacă din ce în ce mai departe, chiar dacă ne îngrijorează teribil tot felul de ştiri de pe la televizor, e de ajuns să-ţi ţii prietenii aproape ca să nu fii singur. Iar asta nu e cine ştie ce magie.

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.