Există o scenă la începutul documentarului Imagini din vis, regizat de Sorin Luca – o filmare de arhivă cu Rodion G.A., formație clujeană activă între 1977 și 1985, peste care se suprapun piesa „Alpha Centauri” și obișnuitele voci triumfalist-clișeistice din radio-ul epocii:

„– Și pentru că am ajuns aici, spune-mi, care este stilul grupului Rodion G.A.?

Este foarte greu să-l încadrăm în tiparele atît de cunoscute ale rock-ului. Și nici n-aș vrea să-l încadrez undeva. O fac mai bine ascultătorii care ne scriu și ne spun că preferă stilul nostru, pe care-l denumesc «stilul Rodion G.A.»!”   

Cel care îi răspundea reporterului era Rodion Ladislau Roșca, fondator și lider al trupei, om a cărui muzică, la o distanță de trei decenii de la momentul acela lipit de tremurul și granulația peliculei vechi, era recuperată – după o încercare eșuată a casei independente Roadrunner Records – cu ajutorul colectivului bucureștean Future Nuggets. Apoi, la vreun an distanță, era pusă pe un disc de vinil și un CD numit The Lost Tapes de un label englez, Strut Records, care are în portofoliu reeditări esențiale pentru muzica ultimilor 50 de ani. Benzile acelea pierdute și regăsite, puse în mișcare de două bătrîne magnetofoane Tesla, au fost o revelație pentru toți cei care le-au ascultat, de aici sau de dincolo.

Cîndva în 1981, grupul Rodion G.A. contribuia cu două piese pe cel de-al cincilea volum al celebrei serii a Electrecordului Formații rock„Acolo unde e mister” și „Amintiri” –, care, chiar dacă semănau doar vag cu ceea ce urma să iasă la suprafață mult timp mai încolo, sunau diferit de tot ceea ce propunea rock-ul local în momentul acela. Era fără doar și poate „stilul Rodion G.A.”, amprentat definitiv de tot ceea ce căuta în muzică ex-centricul Rodion Ladislau Roșca. Acele două piese, cîteva înregistrări la radio, precum „Imagini din vis”, „În liniștea nopții” sau „Uneori”, și o înregistrare a TVR-ului pentru programul de Revelion al anului 1982, „Stele și lumini”, sînt cele doar cîteva documente care au rezistat pînă la descoperirea, printre multele sertare din casa din Așchileu Mare în care locuia cel căruia prietenii îi spuneau Rodi, a aceluia în care stăteau ascunse benzile de magnetofon despre care vorbeam mai devreme. Benzi ce se vor transforma în The Lost Tapes, Misiunea Spațială Delta (Strut Records, Marea Britanie, 2014), Behind the Curtain (BBE, Marea Britanie, 2014) și Rozalia (Inversion, Marea Britanie/Germania, 2018), release-uri tîrzii, prea tîrzii, după cum credea chiar omul care le-a creat, ce ne oferă privilegiul de a-l asculta pe unul dintre cei mai importanți, extravaganți și „greu de încadrat în tipare” muzicieni români.

Paul Breazu este jurnalist.