Zagreb în şase camere

Jean-Lorin STERIAN
Publicat în Dilema Veche nr. 698 din 6-12 iulie 2017
Zagreb în şase camere jpeg

– cronica unei rezidenţe ratate –

Cînd mi s-a oferit ocazia de a locui trei luni în Muzeul de Artă Contemporană (MSU) din Zagreb mi am spus că mă aşteaptă vremuri interesante. Era prima rezidenţă artistică la care nici măcar nu aplicasem, ci fusesem recomandat. M-am trezit locuind într-un mamut de beton mai neprietenos decît MNAC-ul, aflat în vecinătatea unui mall şi a unui hypermarket în construție. După numai trei săptămîni eram înfrînt de spaţiul rece, de lipsa contactului uman, de mobilierul IKEA impersonal din studio, de interdicţiile locului. Terasa apartamentului era protejată cu o plasă de sîrmă, pentru a domoli tendinţele suicidare. Deşi se află la numai 20 de minute de mers cu autobuzul, Zagrebul, un oraş plăcut de altfel, a devenit tot mai îndepărtat. Dacă mă întorceam după ora zece seara, găseam ușile muzeului închise. Eram nevoit să-i sun pe paznici. Am ajuns să-mi doresc cu disperare să fiu invitat la o cină, să stau la o cafea într-o bucătărie, să mă tolănesc pe o canapea într-o cameră cu cărţi. Toate acestea s-au întîmplat abia în ultimele zile, cînd am organizat lorgennale, un festival de artă performativă în sufragerii. Ca mai întotdeauna, în spatele unei iniţiative artistice se află o nevoie personală.

Camera nr. 6

E somptuoasă. Arată ca royal suite-ul unui hotel de 4 stele. În ea mi-am petrecut ultimele trei zile din Zagreb. A fost închiriată special pentru ultimul spectacol de la o agenție imobiliară.

O canapea nouă care pare de epocă şi nu e, un fotoliu și o masă pe care a încremenit o telecomandă. Telecomanda e îndreptată spre o plasmă. În dreptul ferestrelor podeaua înălţată indică locul posibilei scene. Pe ea se află o măsuţă cu obiecte utile unui turist: o hartă şi un ghid al oraşului. Holul e atît de lung că o maşinuţă de golf n-ar părea inutilă. Nici măcar prezenţa unui pian vechi nu-i ştirbeşte dimensiunile.

Mă aflu la capătul călătoriei. Am plecat la sfîrşitul primăverii din Bucureşti şi de atunci am trecut prin Berlin, Stuttgart, Schloss Solitude, Veneţia, Belgrad, Osijek, Ljubljana, Atena, Cluj, Bucureşti, Tbilisi. Am petrecut nenumărate ore în aeroporturi şi autogări şi multe nopţi sub acoperişuri felurite, iar corpul meu urlă că vrea acasă.

În camera asta, în ultima zi de lorgennale se vor strînge aproape toţi oamenii mişto pe care i-am cunoscut în Zagreb. Reşedinţa regală are două dormitoare, unul în roz, celălalt în albastru. Genderizat din copilărie, aleg albastrul. E o alegere proastă și dorm prost. În următoarea noapte fac schimb cu Alice, partenera mea de spectacol, şi amîndoi sîntem mulţumiţi.

Spectacolul se termină cu o intervenţie caraghioasă a televiziunii croate. Seară se termină cu bere şi lichior Pelinkovac printre prieteni pe care sper să ajung să-i revăd. Rezidenţa se termină la o cafea cu Sonja, organizatoarea rezidenței, după care plec descărcat de orice energie negativă legată de oraş. După o escală în München, călătoria se termină şi ea. Următoarea cameră în care ajung are un tapet albastru-auriu.

Camera nr. 5

Se află într-o casă memorială. Aici a locuit Vjenceslav Richter, un cunoscut artist şi arhitect croat. Nu ştiu nimic despre el şi, în general, nu ştiu mai nimic despre scena artistică croată. Deocamdată. Aşa că turul ghidat al casei ţinut de curatorul locului este binevenit. Cu excepţia unei camere care arată ca o capelă și în care acum se ţin workshop-uri pentru copii, parterul e neinteresant.

Am dormit prost și trebuia să mă trezesc devreme. În ultimele două săptămîni, a apărut un zgomot nou, ca şi cum vîntul s-ar juca cu o bucată de tablă. Îmi pun dopuri în urechi.

Camera e, de fapt, un living-room uriaş care a înghiţit şi un hol. Arată ca o pagină din catalogul Neckermann pe care-l răsfoiam în copilărie. Două canapele, un colţar, un fotoliu cărămiziu. O masă mare, o masă mică, o masă mijlocie. Şi încă o măsuţă pe care se află o lampă masivă. Pe una dintre ele – ghici care? – se află un platou cu fructe de ceară. Două tablouri abstracte de Richter. Însuşi Richter ne priveşte zîmbind dintr-o fotografie alb-negru, înrămată. Un televizor vechi, nemţesc, Telefunken. În toată casa predomină un pattern de pătrate de texturi, striaţii, culori şi grosimi diferite.

Mai tîrziu, în ziua a patra de lorgennale, pe măsuţa cea mai mică se vor ivi multe căni. Cănile vor fi umplute cu ceai. La început oamenii se vor aşeza pe scaune şi canapele, apoi, la îndemnul Sonjei P. şi al Silviei Marchig, artistele care au propus conceptul serii, se vor aşeza în cerc pe covorul blănos sau pe pernele roşii. Un singur individ, uşor arogant, pe nume Darko, se va ţine deoparte, preferînd canapeaua şi autoizolarea. A venit şi în prima seară, cînd a transformat o discuţie interesantă într-un monolog. Cărţile de tarot sînt obiectul de bază al acestui eveniment despre care publicul a avut aşteptări că ar putea fi o piesă de dans contemporan.

Cele patru luni petrecute în singurătate m-au programat în flight mode: sînt funcţional, dar n-am semnal. Însă ceva magic se întîmplă în sufrageria lui Richter şi-mi revin treptat. În cursul performance-ului ajung să vorbesc despre Dora, primul meu psihoterapeut. Cînd am căutat-o, anul trecut, am descoperit că a murit. Mi s-a părut nefiresc că şi cei care vindecă mor. Mai vorbesc şi alţii despre moarte, însă fără morbiditate. Numai Darko se opune direcţiei înspre care se duce seara, sub privirile blînde ale fostului stăpîn al casei. Dar nu mă mai enervează, chiar dacă e singurul din public care nu a adus în loc de bilet un obiect pe tema acasă. La lorgennale, oamenii nu plătesc bilet, ci aduc obiecte. La sfîrşitul serii am semnal din nou.

Camera nr. 4

Cea de-a patra cameră se află într-un apartament în care locuieşte o jurnalistă. A plecat pentru o săptămînă la prietenul ei, lăsîndu-i în loc pe Anthony şi Katharina. N-a fost prea uşor de găsit în Zagreb un apartament în care artiştii să locuiască şi în care să şi poată performa. Acesta a apărut în ultimul moment și s-a dovedit, aşa cum se întîmplă de cele mai multe ori, soluţia cea mai fericită.

De cum am intrat în apartament mi am dorit să rămîn acolo, departe de monstrul de beton care mă înghite în fiecare noapte. Nu doar camera, ci tot apartamentul arată cald şi prietenos. Arată ca un loc în care trăiesc oameni. În mod ciudat, dormitorul nu are uşă, iar cele mai multe uşi ale apartamentului au o singură clanţă, pe interior.

Regula nr. 1 de la lorgennale: performance-ul să aibă loc într-un apartament locuit. Mă uit la bucătăria plină de lucruri drăguţe şi colorate şi simt un nod în gît la gîndul că mă voi întoarce în burta mastodontului, unde mi-ar trebui un costum de astronaut ca să fac faţă vidului interior. Plec rumegîndu-mi frustarea. O rumeg pe îndelete în tramvai, în faţă muzeului, aşteptînd ca paznicii să-mi deschidă, căci e trecut de 10 noaptea, în lift, în studio, în somn.

În cameră se află o canapea, multe cărţi, unele aflate în teancuri pe podea. Cărţile sînt cea mai prietenoasă prezenţă dintr-o casă. Pernele de pe canapea vor ajunge şi ele pe jos. Tablourile de pe pereţi se vor anima în timpul performance-ului – perne, tablouri.

După spectacol mergem la bere, apoi rămîn în apartament, în camera-pat poreclită „sarcofag“. Uşa nu se poate închide. La un moment dat mă trezesc din somn strigînd ceva în româneşte. Dimineaţa, Katharina şi Anthony îmi spun că şi ei au avut coşmaruri. Curios, dar în muzeu n-am avut vise sinistre, deci coşmarurilor nu le pasă de locul unde punem capul.

Camera nr. 3

Camera e complet goală. Se află într-o clădire din oraşul vechi, în apropiere de Museum of the Broken Relationships, al cărui concept e apropiat oarecum de ce fac eu. Apartamentul aflat la etajul 1, în care se urcă pe scări de lemn masiv, urmează să devină viitorul birou al muzeului. Clădirea, apartamentul, camera se află într-unul dintre cele mai frumoase cartiere din Zagreb, în apropierea instituţiilor importante ale ţării. Camera e goală şi, cînd scriu asta, îmi vine automat să continui: şi noi la fel.

E frig. Deşi mobilele nu ţin de cald, întotdeauna pare mai frig într-o camera goală. E un apartament burghez, cu hol lung, pereţi albi, tavane înalte, podea strălucitoare de lemn. În bucătărie, cei doi îngeri de ghips de pe pervazul unei ferestre interioare mă duc cu gîndul la filmul Wings of Desire. Nu ştiu nimic despre trecutul locului, nu voi şti niciodată. Sper că performance-ul Milei să aducă un pic de căldură socială acestui spaţiu.

Mai tîrziu, în ziua a doua de lorgennale, camera va fi plină de scaune și de mese, de obiectele care vor avea un rol important în timpul serii. Şi de oameni. Aceştia vor socializa, vor bea vin fiert şi vor dispărea, rînd pe rînd, în camera alăturată, unde se va desfăşura performance-ul propriu-zis.

Camera nr. 2

Cartierul se numeşte Borongaj. După ce iese de pe un bulevard lat, maşina face tot felul de ocolişuri pe străzi şi străduţe, inclusiv pe o şosea care pare de centură. La un moment dat îmi pierd speranţa că voi şti să mă întorc singur. După ce, în sfîrşit, coborîm, Zagrebul îmi pare un oraş mare. Toate blocurile din jur sînt acoperite cu tablă ondulată. Ăsta e şi motivul pentru care mă aflu în Borongaj. Caut un bloc construit în perioada socialistă pentru prima zi din lorgennale. Aici locuieşte Sonja P., pe care am întîlnit-o în aceeaşi zi şi care a fost deschisă să găzduiască un eveniment la cîteva minute după ce ne-am cunoscut. Aşa că am venit să văd apartamentul.

E deja seară, aşa că nu pot vedea bine faţadele, dar arată ca o ţesătură alcătuită din culori şi texturi. La intrarea în bloc se află un extinctor. Pe paliere se află ghivece cu plante, lucruri depozitate, încălţăminte. Uşi de lemn. Balustradă de lemn. Pe pereţi, furnir. Pe jos, parchet. Lemn, lemn, lemn. Apartamentul e lung şi conţine multe dulapuri. În sufrageria unde se va întîmpla evenimentul se află un fotoliu vechi, care a aparţinut tatălui Sonjei, un birou ticsit cu hîrtii, o bibliotecă cu vitrină, un şifonier, un alt tip de bibliotecă alcătuită din sertare, o canapea, o carpetă făcută sul, o măsuţă, un scaun de birou şi alte cîteva obiecte pe care le am cărat în alte colţuri ale casei prea repede ca să-mi dau seama ce sînt.

O sufragerie obişnuită, umană, din al cărei aer familiar şi dezordonat aveam să trag cu nesaţ ca dintr-o butelie de oxigen pentru o scurtă, dar salvatoare perioadă. În prima zi din lorgennale au fost acolo aproximativ 10 12 oameni, care au mîncat popcorn şi au băut în timp ce s-au uitat la documentarul Common Ground, regizat de două belgience care au locuit pentru cîteva luni într-un bloc din Drumul Taberei.

Camera nr. 1

de la prima ediţie guinness book

toate activităţile umane au un superlativ,

o culme

cea mai mare colecţie de pitici (1061)

omul cu pielea care se întinde cel mai mult (15,8 cm)

cea mai mare barbă întîlnită la o femeie (27,9 cm)

cel mai tînăr tată din lume (12 ani)

cele mai multe linguri pe un corp uman (50)

cei mai mulţi oameni care şi-au aplicat măşti faciale, timp de 10 minute, în acelaşi timp (1213)

abia după publicarea acestui volum

se va află cine deţine recordul de

cel mai singur acasă (…)

să vezi atunci

telefoane şi vizite. 

Jean-Lorin Sterian este scriitor. Din 2008 şi-a deschis teatru (lorgean theatre) în propriul apartament, iar în 2014 a inițiat Festivalul HomeFest.

Foto: wikimedia commons

landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.
979 17 Biro coperta1 jpg
Filiera basarabeană
Nu cred că am dus vreodată lipsă de dive în cultura noastră pop – înainte de ’90, Angela Similea ori Corina Chiriac dominau preferințele și colecțiile de discuri Electrecord, dominație de gen ce s-a păstrat și în anii ’90
979 22 coperta1 jpeg
Rushdie neînțelesul
El însă a ajuns în această situație pentru că nu a avut cum să fie altfel decît el însuși.
p 23 Fiinta retractata si refractata, spionata de constiinta sa, 1951 jpg
Victor Brauner – Retractarea sau „retragerea în sine“
Prin reinstaurarea imaginilor mitice, căderea este „răul eliberator“ care conduce la obţinerea elixirului vieţii (Gershom Scholem, La Kabbale et sa symbolique, Payot, Paris, 2003).
Afis Lettre jpg
De Ziua Culturii Naționale, dezbatere despre viitorul presei culturale tipărite, organizată de ICR prin Centrul Național al Cărții
Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, duminică, 15 ianuarie 2023, de la ora 16.00, la Seneca Anticafe (str. Arhitect Ion Mincu 1), va avea loc o întîlnire cu tema Presa culturală: schițe pentru un viitor posibil
Afis 13 ian 2023 Sala Radio jpg
Concert de Ziua Culturii Naționale la Sala Radio
Vineri, 13 ianuarie 2023 (de la 19.00), primul concert al noului an pe scena Sălii Radio va fi prezentat cu ocazia Zilei Culturii Naționale și se va desfășura sub bagheta lui ADRIAN MORAR, dirijor al Operei Naționale Române Cluj-Napoca.
MRM ian15 2023 portrait jpg
„Moștenitorii României muzicale”: turneu susținut de pianista Kira Frolu
Câștigătoarea bursei “Moștenitorii României muzicale” – ediția 2022, va susține o serie de recitaluri-eveniment ce vor avea loc la Brașov, București și Timișoara

Adevarul.ro

image
Scrisoarea unui diplomat rus aflat în exil: „Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război”
„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.