Virtuozităţi internautice
– listă autohtonă de (pseudo)culturi online –
Cercetăm, căutăm, ajungem să ştim tot mai mult şi prea bine. Ne place monstruos clipa sublimă cînd ne ştim conectaţi şi cu vitezele curgîndu-ne-n poală. Ne e aşa de confortabil că începem să ne frecăm palmele, inima ne-o ia razna şi ne invadăm desktop-ul, plini de satisfacţie, cu miliarde de ferestre. Log in prin toate şi destrăbălata dorinţă de verificat e-mail-uri noi. E El, Internetul Sfînt cel Dătător de Actualitate, e respiraţia gură-la-gură cu mirajele şi realităţile unei Lumi în prea multă mişcare, e ordinea şi dezordinea din care luăm ce vrem, despre care ne-ar fi greu să povestim în cîteva cuvinte, unui revenit dintr-o comă de la 1970. Încerc, neglijînd trilioane altele, să scriu despre zece-„plus“ dintre cele mai savuroase informaţional – cu fiţe şi pompoane inclusiv – bloguri de „divertisment“ româneşti ale momentului. Este vremea în care blogurile au trecut în stradă, cînd fiecare a început să-şi facă evenimente pe măsura firmei. Unii îşi invocă dorinţi funebre pentr-o obştească nimicire, cîntată la nasul 2012-ului catastrofal din filme. Autodistrugere în terrabiţi. Profeţi şi profeţii de fabrică de lactate. E fragmentul de secol în care nu mai visăm libelule, ci ne-apucăm să urlăm mai tare şi mai nevoiaş.
www.chestionabil.ro
Ce chestie! La bază publicitari, Gavrilă şi cei opt asociaţi te pun în curent. Îţi aruncă vîntul pe faţă şi îţi dau refresh de nuanţă la evenimente şi direcţii, de nu te vezi. Este locul de bîrfe „cu stil“ (spre exemplu, de-aici afli prima dată – mereu cu bilete-premiu cu tot – ce artişti străini de anvergură, în muzică sau celelalte arte, ajung în ţară sau ce expoziţii s-au mai deschis în cutare cotlon W al urbelor naţionale), e blogul cu pretenţii şi jurnalul de sinceritate al celor mai rafinaţi copywriteri cu blog pe care îi cunoaşte naţiunea. Fiecare postare se vrea o revelaţie, fiecare gînd – încă un pas spre futurism şi creativitate. Mereu acizi cu prostul gust şi căutînd valoarea, au început în 2006 şi sînt astăzi, în conglomerat de cinci „pitici“ (julien britnic/asia.carrera, crissy.moran, linda.lovelace, briana.banks şi adrianna.sage), cel mai fresh portal românesc al „zvonisticii cu premii“ postmoderne şi al premierelor multimedia exuberante. „La început am vrut să arătăm un inside eye în viaţa unor creativi din publicitate. Apoi, după ce Crissy s-a îmbarcat în echipaj, am lăsat advertising-ul deoparte şi ne-am apucat de recomandări muzicale alternative indie/techno/electro internaţionale şi locale. După aceasta, am început să promovăm event-uri muzicale/concerte, pe care noi le bifăm ca fiind must-see, organizînd concursuri la care punem întrebări ce am dori să fie percepute ca amuzante (nici acum nu ştim dacă sînt)…“ – mărturiseşte Iulian Fecioru alias julien britnic/asia.carrera, cel mai activ blogger din echipă. Pasionaţi ba de cea mai teribilă şi sensibilă muzică electronică, ba de cele mai răvăşitor-desăvîrşite şi frumos-mirositoare porţiuni ale muzicilor eclectic-independente, membrii „Clanului de Chestii“ sînt, de asemenea, şi organizatorii uneia dintre cele mai noi, frumoase şi apreciate – atît de dorite – serii de petreceri muzicale de care se bucură ţara noastră, numită „Chestionabil Joint“. Doar în 2009, mulţumită lor şi prietenilor lor (cu toţii prea numeroşi pentru a-i aminti în aceste cîteva rînduri), ne-am bucurat laolaltă de prezenţe muzicale internaţionale de absolută valoare ca, printre mulţi alţii, legenda Andrew Weatherwall, impecabilii Teengirl Fantasy, veteranii In Flagranti, drăcosul canadian Akufen sau miez-de-Detroit – Moodymann. Cel mai recent exemplu îl reprezintă episodul şase din seria „Tărăboiul şi fineţurile“, mai exact, sosirea apreciatului Joakim pentru un live în premieră în România, pe acest 12 februarie, la recent deocheaţii şi prea-bine-intenţionaţii oameni din spatele „casei concertelor“ The Ark/Front. „Seria continuă lung şi în 2010, mai nou fiind conspiratori şi în proiectul deja tradiţional – festivalul-fenomen Rokolectiv“ – îmi şopteşte Filip Coran, alias crissy.moran. Întărind, tot ce vă zic aici e despre „eroii kaki“, cum îmi place de multe ori să-i numesc, sau despre blogul unui grup tînăr cu viziuni cochete, de zgîrie-nori, cu o echipă de ţinut în suflet, care-ţi sugerează constant că schimbările, de orice natură ar fi ele, sînt mereu „chestionabile“.
De ce-ai vizita aşa ceva. Pentru că e păcat să nu fii la curent şi să trăieşti ritmul, parol! Pentru veşnicie şi supleţe din aceeaşi consistenţă „chestio“, se recomandă tratamente pentru piele fină şi la creştinii plini de stil situaţi în stratosferele rarefiate de pe clubaction.ro (răsfăţ cu basul ăl mai tare), surround-around-sound.blogspot.com (crema disco-ului lacrimogen şi dătător de obsesii), suggestionboxes.blogspot.com (existenţialism urlat de-o Ană, „dom’şoară cu plete“, intertextualizat la contrast maxim), dog-the-blog.blogspot.com (blog-model de agenţie de publicitate), feeder.ro (arhivarul cu papion al evenimentelor din atîţia şi atîţia ani…) şi circledotsquare.wordpress.com (bucurie în timp şi spaţiu cu figuri geometrice).
www.freshgoodminimal.ro
De multe sute de zile se simţea în meleag lipsa unui blog de muzică electronică „pe bune“, care să ţi se lipească la „semnele de carte“ ca filtru de muzici grozave, bazat pe gusturi personale, şi care să funcţioneze ca un coagulator de idei menit a forma opinii şi ca un promotor al „sound“-ului românesc. Atinge minimalismul în muzică, dar nu este un blog despre minimal. Bine-am venit în preajma Ioanei Moldoveanu şi-a lui Şerban Marinescu. Prima – jurnalist, al doilea – un architect foarte meticulos şi pasionat mîncător de sunete şi informaţii electronice. „Vibrăm electronic. Atît de intens, încît se propagă. La orizont se arată o compilaţie care uneşte majoritatea producătorilor români de muzică electronică, şi noi, şi consacraţi. Este oglinda rubricii de pe blog, Buzz.RO!, care aduce în atenţie producţii autohtone. Avem bază, avem o scenă, acum începem să clădim“ – îmi spune cu hotărîre una dintre cele două gazde fondatoare. Materialele proaspete pe care le găseşti zilnic aici sînt de-o ditamai varietatea: „Avem recenzii de albume, recenzii de petreceri, istorie, interviuri de tot felul, dezbateri pe subiecte controversate şi muzică din abundenţă. Genuri şi subgenuri, tot ce înseamnă sound de club, de dans, muzică clasică şi experimentală“ – aflu de la Ioana. „Vrei să împarţi cu alţii, este condiţia normală a omului 2010“ o completează Şerban, alias dedans. Cu excepţia metaforelor uneori prea spumoase, de avangardă, dilematice, ale textelor scrise exemplar, puţine te pot distrage pe acest blog de la hrănirea cu bucăţi audio înverşunate, total fascinante, noi şi pe de-a-ntregul de perspectivă.
De ce-ai vizita aşa ceva. E dintre prea rarele locuri ce se antrenează admirabil ca resurse de cultură, e în româneşte şi reuşeşte de la lună la lună să constituie una dintre revoluţiile urechii pe care Patria Mamă le urlă de oricum regretabil de multă vreme. Extensii în acelaşi parfum onest, rarefiat, puteţi să vă faceţi şi pe exaltant muzicalul babylonoise.wordpress.com – blog scris dibace, preponderent în română, de cîţiva dintre cei mai cultivaţi muzical ardeleni pe care îi cunosc –, de altfel, în coliba pasivă/fortăreaţa cu ziduri înalte a pasionatului de Timpuri Noi ce locuieşte pe stere0.wordpress.com de ceva multă vreme, în mrejele de vest cosmonova.ro, pe tare frumos scrisul wetpaper.ro sau acasă la firava ceaidesunatoare.wordpress.com, fată curată pierdută-ntr-o dulce visare.
www.videoclectic.blogspot.com
Vorbim despre prinţul virtual cel din urmă şi devenit cel mai vînjos din frăţia de bloguri „eclectic“ oferită de inspiratul Andrei Mărunţelu, foarte pasionat de tot ce înseamnă vizual. Dacă – în ambele aproape mut, lăsînd imaginea/sunetul să vorbească – pe vacascom.blogspot.com îţi propune artişti fotografi de toate rangurile şi talentele (nu e singurul blog local care face asta), pe Videoclectic adună tot ce-i mai nou şi special din vastul ocean al videoclipurilor Lumii. Evident, nu vă aşteptaţi la aproape nici un soi de mainstream aici. Arta cere sacrificii şi se face, de obicei, în oale curăţate de coclirea armonioasă, din vremuri recente, a caselor de discuri prea lacome de monedă. Maşinăriile hodorogite nu-s deloc „altfel“. Andrei ştie asta şi a cotit pe-un drum numai al lui, cu selecţii una-şi-una, pe care vă invit ţanţoş la experimente de sine O.R.L., preponderent de retină. „S-a vrut o extensie în zona muzicală a proiectului Eclectic Cow. Dacă iniţial mă interesa factorul vizual – transpunerea în mediul video a producţiilor muzicale, Videoclectic s-a transformat într-o arhivă de videoclipuri noi, selectate pe criterii subiective. De bază evit în selecţie elementele-clişeu (atît mainstream, cît şi indie), însă timeline-ul generat se vrea a fi şi o radiografie a evoluţiei, a întortocheatelor dinamici ale succesiunii de trend-uri, astfel că pot face compromisuri de dragul documentării. În spectrul artiştilor pe care îi urmăresc vei găsi de la release-urile act-urilor consacrate pe zona alternativă, care încă nu au fost infestate de cultura MTV, pînă la obscurităţi de la record label-urile germane focusate pe muzici electronice. Prezentarea este minimalistă întrucît mă bazez pe audienţă curioasă, ce se poate documenta suplimentar odată ce a fost agăţată de un post. Sper ca pe viitor să dezvolt o platformă mai complexă pe zona asta, însă momentan aşteptăm să crească şi interesul“ – mi se deschide Andrei.
De ce-ai vizita aşa ceva. Se distinge în alegeri întotdeauna (o spune şi recunoaşterea internaţională), deţine aerul boem şi pasional al căutătorului pierdut în prea multe, combinat cu spirit primitor, şi te păstrează actual în cada celor mai demente muzici de viitor. Un fel de îmbrăţişare pe nuanţe de verde. Prieten în viaţă cu fidelul camarad de petreceri lucioase Victor Stan sau electrocutare.ro şi cu plecata la studii în Dublin – Monica „Monici“ Jitaru sau unabletodisable.wordpress.com, alte două escapade în crepuscular. Plus la plus: dtailed.com şi pentruochi.com, ambele româneşti şi pentru uitat excesiv.
(va urma)
