"Viața bate de la distanță orice documentar” - interviu cu Răzvan GEORGESCU -</i>
Am terminat Filologia în Bucureşti în 1989. De fapt, dorisem de la bun început să studiez film la IATC (precursorul UNATC-ului), dar competiţia pentru singurul loc la regie era în anii ’80 atît de acerbă, iar criteriile de selecţie, atît de descurajante şi de arbitrare, încît am preferat să studiez filologia. Am avut norocul ca în cadrul Facultăţii de Filologie să mi se permită să-mi scriu lucrarea de diplomă despre semiotica filmului. Un fel de tentativă de a împăca şi capra, şi varza. N-a ieşit prea grozavă, dar cel puţin experienţa m-a lămurit că partea de teorie şi analiză a fimului nu mă tenta în acel moment. Asta a venit mai tîrziu. Odată ajuns în Germania în 1990, am început imediat un voluntariat de un an la postul ZDF care mi-a permis să trec prin toate departamentele producţiei de film şi televiziune, de la făcutul cafelei pentru regizori veşnic prost dispuşi (da, o lecţie de viaţă!), la lumini, la montaj şi la regie de emisie. Am lucrat un timp în montaj deoarece mi s-a părut şi încă mi se pare o formă de naraţiune formidabilă, mult mai liberă decît limbajul scris sau vorbit. În plus, este un exerciţiu grozav de dramaturgie. Repet, experienţa aceasta se întîmpla în contextul în care îmi pierdusem practic limba maternă. Chiar dacă ştiam bine germana după ani lungi de liceu german, nu eram încă acasă în ea. Practic, vizualul mi-a permis să transcend graniţele limbii. În ce a constat experienţa ca regizor la posturile de televiziune 3sat, RTL şi ZDF? După voluntariatul de un an la ZDF şi alţi doi, trei ani de activitate în montaj, am început să lucrez ca regizor de emisie. Făceam o emisiune de economie dimineaţa, seara " o emisiune de bulevard pentru RTL, iar o dată pe săptămînă " o emisiune pentru 3sat. Cu timpul, am început să fac regie din care de emisie pentru diverse concerte sau spectacole cu mai multe camere, în studio sau în deplasare. Au fost nişte experienţe care m-au învăţat disciplina şi precizia în lucru. Chit că meseria era foarte tehnică, colaborarea cu o echipă, presiunea timpului şi necesitatea de a coordona multe informaţii simultan într-o perioadă scurtă de timp au constituit o şcoala bună pentru activităţile mele ulterioare. Ca redactor la ARTE aţi intervievat şi personalităţi din România? Da, deşi am încercat mereu să evit să intru în sertarul de specialist pentru România. Nu din pudoare, ci din simplul fapt că pierdeam contactul cu aspectele tot mai iritante ale tranziţiei din România. Din anul 1998 mi s-a încredinţat redacţia unor emisiuni culturale Metropolis pe ARTE. Cîştigasem împreună cu un prieten licitaţia de a produce 14 emisiuni pe an. Aceasta a fost platforma prin care am început să colind lumea şi să am întîlniri dintre cele mai inspirante. Inclusiv în Rom
