Un portret al lui Volodimir Zelenski – cea mai actuală biografie a liderului ucrainean apare în română

La Curtea Veche Publishing se află în pregătire prima biografie tradusă în limba română a liderului ucrainean – „Volodimir Zelenski. În mintea unui erou” de Régis Genté și Stéphane Siohan, cu o traducere din franceză de Silvia Năstasie, din care vă oferim, în exclusivitate, un fragment. O carte scrisă de doi jurnaliști care au urmărit „fenomenul Zelenski” din interior, corespondenți în Ucraina de peste 10 ani, care redă fidel și pe înțelesul tuturor parcursul unui personaj atipic pe scena politică ucraineană și în egală măsură cea mondială. Cartea este contractată deja în peste 15 limbi. Volumul poate fi precomandat în exclusivitate pe www.curteaveche.ro, între 11 iulie și 22 august.

Mai degrabă un portret fidel decît o simplă biografie, volumul „Volodimir Zelenski. În mintea unui erou” nu urmează o ordine strict cronologică, ci mai degrabă își propune să-l introducă pe cititor în lumea unui lider desăvîrșit. Cartea totodată parcurge toate momentele importante din viața acestuia: de la nașterea sa într-o familie de evrei vorbitori de rusă, în sud-estul Ucrainei, și pînă la momentul în care Rusia a atacat Ucraina și Volodimir Zelenski s-a adresat pentru prima dată poporului ucrainean din poziția de comandant al forțelor armate.

Scrisă într-un stil jurnalistic, ușor de urmărit, cartea se centrează pe destinul improbabil al unui actor care a jucat rolul unui președinte de a deveni unul în realitate – un destin la fel de singular pe cît este de simptomatic pentru vremurile pe care le trăim. Mulți cunosc povestea președintelui ucrainean și cum a devenit foarte cunoscut în 2015, în urma rolului din serialul „În slujba poporului”: un simplu profesor de istorie se lansează într-o tiradă despre corupția din politică, ajunge viral pe internet și se trezește ales noul președinte al țării; apoi Zelenski preia multe dintre tacticile folosite de personajul său – Vasil Petrovici Goloborodko – chiar într-o campanie electorală și transformă ficțiunea în realitate, ajungînd să fie adevăratul președinte al Ucrainei, în urma alegerilor din mai 2019.

Ieșind în afara cadrului biografic, acest portret al lui Zelenski se leagă și de istoria recentă a Ucrainei, încercînd să explice motivele din spatele războiului izbucnit în februarie 2022. Cei doi autori arată cum liderul ucrainean este departe de a fi prototipul eroului de război, ci mai degrabă întrupează spiritul rezilient și viteaz al majorității ucrainenilor. Ceea ce justifică alegerea sa de a rămîne în Kiev ca să conducă lupta împotriva agresiunilor Rusiei. Mai mult decît o figură politică, Volodimir Zelenski este un reprezentant de prim rang al mixului cultural din Ucraina contemporană la nivel de moștenire etnică, lingvistică și religioasă. Așa cum le-a spus proaspăt alesul președinte în vîrstă de 44 de ani conaționalilor săi, „Astăzi, fiecare dintre noi a fost ales președinte.”

Este prima biografie a liderului ucrainean tradusă în limba română, fiind cea mai la zi relatare despre viața „președintelui-ecran”, cum l-a numit Radio France Internationale. Cartea urmează să apară în peste 15 limbi, româna fiind una dintre primele.

Régis Genté este jurnalist și corespondent specializat în Uniunea Sovietică pentru RFI, France 24 și Le Figaro. Locuiește de peste 20 de ani în Georgia.

Stéphane Siohan este din 2013 corespondent la Kyiv pentru Liberation, Le Temps și RFI. A urmărit și scris despre ascensiunea lui Volodimir Zelenski și este unul dintre cei mai activi jurnaliști care relatează actualul război dintre Rusia și Ucraina. A locuit și în România, între 2003-2005, unde a fondat revista franco-română Regard.

* * *

Volodimir Zelenski. În mintea unui erou (fragment)

Lovitura electorală a secolului

Sîntem pe 31 decembrie 2018. Ucrainenii tocmai au luat vacanță de Crăciun. De cîteva luni încoace, clasa politică se agită în perspectiva prezidențialelor din aprilie 2019. Cota de popularitate a lui Petro Poroșenko este la pămînt. În afara bazei sale patriotice și conservatoare, nu reușește să mobilizeze electoratul. În 2016, „Dosarele Panama“ au dezvăluit că și el recursese la mecanismele conturilor off-shore pentru a-și ține averea la distanță. Iarna anterioară, Poroșenko și familia sa au petrecut cîteva zile de vacanță în Maldive pe care au plătit un fleac, 500 000 de dolari. Din toamnă, indestructibila Iulia Timoșenko nu are astîmpăr: fostul prim-ministru, care visează zi și noapte să fie președinte, a împînzit deja capitala cu afișe electorale. În sondaje, ea ocupă locul al doilea. Dar în afară de pensionarii din zona rurală, baza ei electorală, nimeni nu o crede cu adevărat. Ucraina se îndreaptă ușor spre un duel Poroșenko–Timoșenko și asta nu încîntă pe nimeni. Kievul este deprimat.

Pe 1+1, după obicei, umoriștii de la Kvartal 95 animă seara de revelion cu emisiunea specială din ajun de Anul Nou Vecirnii Kvartal. Potrivit tradiției, chiar înainte să bată de miezul nopții, șeful statului urmează să apară pe toate posturile pentru a-și rosti urările. Dar de această dată, pe canalul lui Kolomoiski, nici urmă de Poroșenko… În locul lui, în cămașă albă, Volodimir Zelenski înaintează spre cameră. „Acum, avem de-a face cu o situație care le oferă ucrainenilor trei opțiuni“, le declară el telespectatorilor, amuzați sau surprinși. „Prima, pur și simplu, să vă trăiți viața și să rămîneți la locurile voastre, fără griji – e dreptul vostru. A doua cale: să vă faceți bagajele și să plecați să lucrați într-o altă țară, unde să cîștigați bani pe care să-i trimiteți familiei și apropiaților. Și asta este onorabil. Mai există și o a treia cale: să încercați voi înșivă să schimbați ceva în țară. Eu am ales această cale. De ceva vreme, sînt întrebat: «Așadar, pleci sau nu pleci?» Acum, cu cîteva minute înainte de noul an, vă fac o promisiune: dragi ucraineni, vă promit să candidez la președinția Ucrainei. Dragi ucraineni, vă promit să cîștig. Haideți să facem asta împreună. An Nou fericit!“

Videoclipul face senzație. Dar mai ales pentru amuzament. Poate că Zelenski este vedetă, dar nimeni nu ia gluma de serviciu în serios, cu atît mai puțin establishmentul. Cu toate acestea, semnele erau în aer. În decembrie 2018, cîteva institute de sondaj integraseră ipoteza Zelenski în chestionarul lor. Surpriză: cu 10% din intențiile de vot, umoristul se clasează al treilea. Viața politică ucraineană, democratică, dinamică, uneori brutală, însă barocă și creativă, nu e nici pe departe o glumă. De data aceasta, irhal-ismul este evident: 42% dintre alegători nu știu cu cine să voteze. „Societatea noastră nu a manifestat niciodată o susținere puternică față de personalitățile politice, Ucraina este o societate pluralistă, însă permanent dezamăgită de politică“, comentează în această privință Viktor Zamiatin, politolog la Centrul „Razumkov“. „Ceea ce e bine, pentru că țara noastră nu are un caracter patriarhal autoritar, ci are vitalitate, spirit de competiție, doar că acestea nu reprezintă baze solide pentru construirea unor proiecte politice clare.“

În realitate, ucrainenii își caută viitorul star. Deseori emoționali politic, permanent nemulțumiți, ei visează la un om providențial. În acea iarnă, un alt nume aprinde imaginația: Sviatoslav Vakarciuk, cîntărețul grupului rock Okean Elzy, ale cărui hituri sînt cunoscute pe de rost de toți ucrainenii de 20 de ani. Okean Elzy este pentru Ucraina ceea ce este U2 pentru Irlanda, ADN-ul său muzical, iar Vakarciuk are pentru compatrioții săi aura pe care o are Bruce Springsteen pentru americani. Să fi venit momentul cîntărețului? Sondajele îl creditează constant cu procente de vot între 5 și 10%. Cîțiva oligarhi îi dau întîlnire în particular. Însă idolul are un defect: caracterul veleitar. Așteaptă un sondaj care să îl propulseze în frunte, numai că sondajul întîrzie. Nu reușește să prindă mingea, pe care o va recupera Volodimir Zelenski.

Între timp, serialul În slujba poporului strînge 20 de milioane de telespectatori. Cel de al doilea sezon a fost adaptat pentru cinema și a adus în sală 800 000 de spectatori, cel mai mare succes de box-office ucrainean. Pe YouTube, episoadele strîng peste 90 de milioane de vizualizări, inclusiv în Rusia. În 2018, în vreme ce precampania prezidențială și diferiții săi actori își ocupă locurile, „zvonul Zelenski“ este alimentat în presă de sondaje de popularitate sub formă de pești-pilot. Este lansată campania electorală. În ianuarie 2019, un prim sondaj îl plasează pe Zelenski al treilea în scrutinul care urmează, cu 12%. O lună mai tîrziu, devine favorit, înaintea lui Poroșenko, cu 25% din intențiile de vot. Geniul lui Zelenski și al echipei sale este de a conduce o non-campanie: umoristul își vede mai departe de treburi, apărînd în emisiuni în care alegerile abia dacă sînt menționate, și doar sub formă de glumă. Gastroli, acele concerte de cabaret din provincie, umplu sălile. În februarie, umoristul filmează chiar și cel de al treilea sezon din În slujba poporului, care, în absența reglementărilor audiovizuale, este difuzat în prime-time în martie pe 1+1, chiar înainte de alegeri.

În slujba poporului, sezonul al treilea, ia forma unui tir cu talere: Goloborodko, președintele fictiv, a fost aruncat în închisoare de uzurpatoarea Iana Borisenko, sosia Iuliei Timoșenko. Establishmentul este aruncat în aer de scenariști din afara sistemului. „E un populism în serie“, strigă un cronicar TV. În acest timp, Zelenski nu susține niciun discurs public. „Ținînd cont de ce a făcut Poroșenko vreme de cinci ani, nu am altceva de făcut decît să tac“, îi mărturisește el unui diplomat. Timp de trei luni, Zelenski boicotează presa ucraineană inflamată. Refuză sistematic interviurile față în față cu reporterii din străinătate.

Specialiștii în comunicare ai lui Zelenski se zbat să posteze pe rețelele de socializare clipuri scurte în care candidatul, departe de a apărea ca prostul satului, așa cum e descris de adversarii săi, livrează totuși banalități precum: „Aș vrea o Ucraină mai bogată și mai curată pentru copiii noștri.“ Zelenski devine astfel un fel de „Căpitan Evidență“, porecla folosită atît în ucraineană, cît și în rusă pentru a-i desemna pe cei care spun vorbe goale. Pe Instagram, platformă foarte populară, se pune în scenă nucleul acestei anti-campanii. Îl vedem acolo într-o sală de forță, la piscină, în mașină sau într-o ședință. Dintr-un videoclip, aflăm vag că „modelul de societate estonian [foarte liberal] reprezintă o sursă de inspirație“ pentru el. În februarie, candidatul numără 2,7 milioane de urmăritori, în aprilie, 5,4 milioane. Prin comparație, pe Vladimir Putin îl urmăresc pe Instagram mai puțin de 1 milion, pe Emmanuel Macron, 1,3 milioane, pe Justin Trudeau, 2,9 milioane și aproape 13 milioane pe Donald Trump. „Miza noastră e să-i trezim pe tineri și să-i facem să meargă la vot“, precizează Dmitri Razumkov, politolog și director de campanie al lui Zelenski.

„Mulți ucraineni sînt frustrați după cinci ani de război, sacrificii și corupție“, analizează Mihailo Minakov, politolog. „Au respins statu-quoul și au văzut în personajul serialului, al cărui nume a devenit un manifest politic, pe cineva preferabil realității politice dure.“ În martie 2019, candidatul acceptă să ia prînzul cu șase reporteri din presa internațională (The New York Times, The Guardian, The Economist, Der Spiegel, Bloomberg și cu unul dintre cei doi autori ai acestei cărți). De-a lungul unei ore, extrem de cordial, proliferează banalități despre subiecte economice și politice, pledează pentru o președinție tehnocrată, a experților…, însă Volodimir Zelenski devine mult mai interesant atunci cînd începe să vorbească despre el însuși. „Mă scuz de la început, dar eu sînt un produs, mi-am fondat propria companie de producție, Kvartal 95, care mă vinde și ea. Starurile sînt de acum înainte produse“, ne mărturisește el cu sinceritate. „Poate că oamenii se gîndesc că eu și personajul meu de pe ecran sîntem unul și-același, dar ăsta e un lucru bun, pentru că În slujba poporului reprezintă ceea ce visăm pentru țara noastră“, gîndește el cu voce tare. „Dacă ne folosim de serial? Da, bineînțeles! Se împlinesc 15 ani de cînd produc mesaje, mă consider un profesionist în acest domeniu, capabil să transfer asta la nivel de stat.“

Presa internațională este tulburată de faptul că un clovn, după cum îl numesc titlurile de pe prima pagină, un Coluche sau un Beppe Grillo, cu care îl compară francezii și italienii, ar putea deveni președinte. „Asta este ceea ce mi se potrivește, nu mă simt deloc ofensat“, surîde el. Care sînt modelele lui? „Există un om pe care-l admir mult, este vorba despre Emmanuel Macron“, recunoaște Zelenski candid. „Îl admir [pe Macron] din punctul de vedere al vizualului. Am senzația că avem ceva în comun. Nu doar preocuparea pentru partea vizuală, ci și o anumită viziune asupra lumii. Mi-ar plăcea foarte mult să îl întîlnesc.“

În culise, apare un chip: cel al lui Andri Bogdan, avocat de afaceri în slujba lui Igor Kolomoiski. După alegerea lui Zelenski, acest personaj diabolic va deveni primul șef al Administrației Prezidențiale, un post comparabil cu cel de vicepreședinte. În cadrul unui interviu acordat jurnalistei Kristina Berdinskih, reporter politic la săptămînalul NV, Andri Bogdan explică faptul că ideea candidaturii lui Zelenski s-a născut în anturajul lui Kolomoiski înainte de succesul serialului. Și dacă intenția exista deja în însăși ideea sitcomului? În orice caz, după doi ani de difuzare, „În slujba poporului le-a dat speranță ucrainenilor“, o poveste pe care aveau chef să o asculte. „Zelenski nu a promis nimic nimănui, dar toată lumea conta pe el“, conceptualizează Andri Bogdan. „La modul general, tehnologiile noastre politice în Ucraina se bazează toate pe faptul că strategii impun societății ce ar trebui să gîndească. Cît despre noi, am procedat invers: noi am ascultat ce spuneau oamenii în bucătărie și le-am arătat în campanie ceea ce aveau deja în minte.“

Or, ce-și doresc ucrainenii? Să curețe țara de flagelul corupției, să limiteze influența nefastă a oligarhilor și să pună capăt războiului care sfîșie estul Ucrainei. Pe data de 31 martie, Volodimir Zelenski obține 30% dintre voturi în primul tur, față de 16% pentru fostul președinte Petro Poroșenko și 13% pentru Iulia Timoșenko. În perioada dintre cele două tururi, trebuie să se hotărască să participe la o dezbatere cu adversarul său principal. Zelenski transformă astfel conflictul într-o confruntare de arenă romană: îl convoacă pe Petro Poroșenko la o dezbatere publică pe Stadionul Olimpic din Kiev, care are 80 000 de locuri. Toate loviturile sînt permise. Zelenski, neînfricat, îl somează pe șeful de stat să facă analize de sînge înaintea bătăliei, pentru a dovedi că nu este toxicoman. Poroșenko încasează. În arenă, cei doi și-au adus susținătorii. Nimeni nu reține conținutul discuțiilor, anecdotic, însă toată lumea va ține minte dispunerea, mizanscena. Odată ce candidații se reunesc, confruntarea se întoarce în favoarea lui Zelenski: David împotriva lui Goliat. Punchline-urile actorului îl lovesc drept la țintă pe miliardarul de ciocolată, plin de el. „Eu sînt verdictul dumneavoastră!“, îi azvîrle Zelenski unui Poroșenko uluit, chiar dacă știe că va pierde. În ciuda Maidanului, în ciuda rezistenței sale față de Rusia, în ciuda celor cîteva reforme structurale pe care le-a făcut, curățarea sectorului gazelor naturale, descentralizarea… Nimic din toate acestea nu are nicio importanță! Oligarhia pe care Vasil Goloborodko vrea să o distrugă este, înainte de toate, cea a lui Petro Poroșenko. De-a lungul cîtorva săptămîni, Zelenski i-a cruțat pe ceilalți oligarhi…

Pe 21 aprilie 2019, Volodimir Zelenski este ales președinte de 73% dintre ucraineni, la patru ani după ce holograma sa, Vasil Goloborodko, a fost proclamată în fruntea unei Ucraine visate de 67% dintre votanți. Realitatea a prins din urmă ficțiunea. Iaroslav Grițak, un mare istoric, profesor emerit la Universitatea Catolică din Lvov, este îngrijorat de năvălirea digitalului în lumea reală, dar descrie ceea ce el numește un Maidan electoral: „În anul 2010, cînd a fost ales Viktor Ianukovici, aveam impresia că Ucraina este un avion luat ostatic de bandiți“, scrie el. „În 2019, ea seamănă cu o corabie al cărei sistem a fost piratat de hackeri.“