Un fel de jurnal
Colecţia "Egografii" a Editurii Polirom s-a îmbogăţit, la sfîrşitul anului 2005, cu însemnările lui Matei Călinescu din primii săi ani americani, intitulate, modest, Un fel de jurnal (1973-1981). Notele acoperă perioada 12 aprilie 1973 - 4 septembrie 1981 şi încep la trei luni după ce Matei Călinescu a ajuns în Statele Unite. Scopul însemnărilor a fost, după cum ne putem da seama, unul autoterapeutic: mai exact, acela de a-şi conserva identitatea, violent agresată de cantitatea de noutate pe care a presupus-o "transplantarea" în lumea americană şi de grijile şi eforturile de a supravieţui în această lume. Însemnările lui Matei Călinescu prind şi noul univers în care se mişcă, şi patria socialistă din care a plecat. Este, într-un fel, teribil să vezi că, în America fiind, autorul este urmărit de stafia României ceauşiste, asupra căreia nu încetează să mediteze. Un fel de jurnal este o carte atipică pentru cultura română; pe de o parte, pentru că, dintr-o înaltă decenţă, Matei Călinescu a eliminat stridenţele, detaliile pur personale şi orice indiscreţie privitoare la alţii; pe de altă parte, pentru că lipseşte din ea orice urmă de răutate. Autorul jurnalului este oricum - insomniac, melancolic, îngrijorat, obosit, afectuos -, dar nu este niciodată rău. Într-o cultură în care răutatea ţine adesea loc de inteligenţă, această trăsătură mi-l face pe Matei Călinescu foarte preţios şi drag. În opera lui Matei Călinescu, Un fel de jurnal stă alături de Amintiri în dialog şi de Portretul lui M, dînd seamă de natura morală disciplinată, civilizată, reflexivă şi afectuoasă a acestui minunat autor. Marta PETREU
