Trei seri cu Pampon, Veta, Leonida & Co

Publicat în Dilema Veche nr. 417 din 9-15 februarie 2012
Trei seri cu Pampon, Veta, Leonida & Co jpeg

Sîmbătă 28 ianuarie crt., orele şapte seara, la zece grade minus, pe cînd ieşeam de la metrou în faţa Casei Suţu ca s-o apuc binişor, pe lîngă Biserica Rusă şi Palatul Bursei, către Teatrul de Comedie, mă gîndeam înfiorat la ce ar putea însemna un spectacol cu D’ale carnavalului venit de la Rîmnicu Vîlcea printre nămeţii isterizaţi de strigătele din Piaţa Universităţii. Din două, una, îmi ziceam: ori voi asista la o prăfoşenie provincială, un cadril vetust, cu molii aglomerate, pretenţii ridicole şi frustrări megaloman travestite, ori, dimpotrivă, vom fi năpădiţi de viziunea dizgraţioasă a vreunui iconoclast de ocazie, dornic să malformeze actualizant partitura şi care, într-un fel sau altul, ni-i va sugera în micul mare bîlci al căutării Şpiţerului pe Băsescu, Boc, Udrea ş.cl.

Numai că geniul bun al venitorelui României a făcut ca totul să fie viţăvercea. D’ale carnavalului cu trupa Teatrului „Ariel“ din Rîmnicu Vîlcea, în regia tînărului Aurel Palade şi scenografia Elenei Cozlovschi, a fost o încîntare. Într-o sală confidenţială, cu scenă de buzunar, unde tensiunile se acumulează demenţial, am văzut o trupă excelent dirijată, jucînd cu poftă şi precizie într-un spaţiu perfect dozat, decupat şi (mai ales) costumat. Din capul locului, totul s-a derulat trepidant, constant în viteza a patra şi chiar isteroid pe alocuri, aşa cum îi şade bine carnavalescului, unde funcţionează din plin turbionul, ameţeala, magnetizarea, confuzia, tachinarea... Pentru o seară, lumea de sus şi lumea de jos fac să coincidă normalul cu anormalitatea, toate ierarhiile fiind puse între paranteze. Pe sfînta limbă veche a teatrului, cu sau fără Bahtin: imbroglio prin qui pro quo... dacă mai ştie cineva ce va să zică mofturile aieste. (Apropo: cînd Iordache expune profesoral escrocheria şpiţerului, punctînd cu creta pe-o oglindă liniile bărbierite, Pampon maimuţăreşte alandala, pe cealaltă oglindă – ca inocent Caliban – parşiva contabilitate, după care calfa rezumă rece cu tibişirul: „q.e.d.“. Ei bine, aproape nimeni din sală nu a rîs văzînd formula... de vreme ce nu mai are de un’ s-o înţeleagă).

Dan Constantin, iată amoarea mea din trupa Ariel-ului vîlcean. A fost un vajnic Pampon sub (cum se spune) bagheta lui Aurel Palade şi un convingător Leonida în viziunea Doinei Migleczi. Am regretat amarnic faptul că, a doua seară, cînd am avut parte de Noaptea furtunoasă, nu s-a optat pentru el în Titircă şi că nu am putut să-l văd în Trahanache, o zi mai tîrziu (fiind eu arondat, atunci, unei dezbateri la ICR, după cum voi scrie aici joia viitoare). Zău că falstaffianul Orson Welles adus la Iunion şi trecut printre cîinii maiorului pe maidanul lui Bursuc, către maţe fripte-le Rică şi legătura lui Chiriac uitată-n patul Vetei, împrejurul articolului semnat în VPN de R.Vent şi pe binalele buclucaşe – ar fi avut în Dan Constantin o minune de interpret.

Aurel Palade a preluat cu bună măsură din teribila lecţie pe nume De ce trag clopotele, Mitică?, a lui Lucian Pintilie, plus o sugestie („vorrbă“ – Ipistatul) din Marea trăncăneală a lui Mircea Iorgulescu. La început, cînd Iordache (Alin Păiuş) intră în scenă fredonînd lasciv, cu voce de castrat şi moliciuni homosexuale, cu totul altceva decît ofta pe vremuri seniorul Ştefan Bănică, eram la un pas de infarct. Te pomeneşti că mi-l face amantu’ lui Girimea! mi-am şoptit rabiat, în siajul vinovatelor presupoziţii făcute aici săptămîna trecută! Har Domnului, n-a fost aşa. (Doar că Alin Păiuş, odată trecut, a doua seară, în regia Doinei Migleczi, din Iordache în Jupîn Dumitrache, a transferat neavenit nevricoasa trepidaţie a carnavalescului, plus niscai excese gestuale à la commedia dell’arte, într-un cadru menit, dimpotrivă, statuarului masiv ameninţător, suspiciunii anxioase şi complicităţilor onctuoase). Cu un Catindat frumos în-chipuit de Roger Codoi (o energie care umple de la sine scena, amestec de calcul şi nebuneală, de forfotă sterilă, laşitate infantilă şi escrocherie nevinovată), cu o Didină regală, vrednică de matroanele romane (Cătălina Sima, o invidiabilă însumare de calităţi scenice, irezistibil înrămată apoi în Ziţa, deşi mi-o imaginasem în Veta), cu o Miţă fals fandosită războinic (Mihaela Mihai) şi un Crăcănel ezitant, nepotrivit june prim (Gabriel Popescu, ceva mai acasă în Chiriac, a doua seară), plus un Girimea de gigantică virilitate, ieşit parcă din fantasmele lui Kusturica (Liviu Cheloiu), regia lui Aurel Palade a excelat în febrila manevrare de grup – intrări, ieşiri, magnetizări, tachinări, încurcături, menueturi, mastici şi travestiuri, totul cu chiuituri maneliste pe fond de „Bălălău“, romanţe ruseşti, ţigăneşti etc. – scena balului fiind o adevărată minune într-un spaţiu scenic de cîţiva metri. Ce-i drept, a şi fost fermecător ajutat de scenografia şi costumele Elenei Cozlovschi, capabile să facă feerie din troacă, măscuire veneţiană din viermuiala dîmboviţeană, pe scurt: zburăciune din nămol.

Dacă Aurel Palade a mers apăsat, cu vrednică seninătate, pe ludicul pur, fie gros, fie subţire, în serile următoare regia Doinei Migleczi (O noapte furtunoasă şi Conu Leonida...), mai pretenţioasă, a ales experimentul şi trimiterile „abisale“. Or, aici, vezi bine că totul e discutabil, infinit răscroibil şi riscant cît încape.

Da: ideea în-doirii lui Ipingescu se susţine neaşteptat de bine scenic. Nae (Alin Holcă) şi (mai ales) Ipingescu (Roger Codoi, irezistibil în momentele de bulimie cîrnăţărească) compun un personaj dual credibil, haios, reciproc favorizant, bine adecvat complicităţii generale, apt să umple toate golurile şi să acopere lungimile obositoare ale primei părţi, cea în care contre-emploi-ul lui Titircă era să mă facă să urc pe pereţi.

În schimb, trimiterile către Leiba Zibal ale (montării) Conului Leonida... mi s-au părut de-a dreptul jenante, cînd nu scandaloase. Mai rar aşa schingiuire a unui text care, altminteri, se dovedeşte surprinzător de generos în contorsiuni paradoxale. Efimiţa dansînd, de una singură, cazacioc la miez de noapte, în ideea republicanismului ca orgasm perpetuu, ori făcîndu-şi vînt cu gazeta, pradă bufeurilor sufocante! De cîteva ori, Leonida dă să-i tragă soaţei un dos de palmă, în virtutea unui scenariu demult practicat, se pare! Asta, după ce ea îl va spăla pe picioare, scoţîndu-i cu silă ciorapii, şi după ce el va da zadarnic semne c-ar fi dispus să o posede conjugal, iar ea îi va stăvili inconştient neputinţa, îngenunchind la icoană. În totul, o parodică, bogat şarjată metafizică nevricoasă a cuplului, unde nu se mai ştie cine pe cine domină, dispreţuieşte, minte, hărţuieşte, umileşte, trage-n capcană şi anulează.

Corect plănuit, captivant de văzut, dar greu de înghiţit. Însă, atenţie: cu toate că multe detalii sînt agasante scenic, totul rămîne posibil exegetic şi, cu certitudine, interpretat ataşant.

Astfel încît îmi doresc să văd şi Scrisoarea pierdută la Ariel-ul vîlcean. Un teatru despre care aud că joacă aceste piese de ani buni (Scrisoarea... din 2004: peste 500 reprezentaţii, D’ale... din 2008, Noaptea... din 2009: peste 620 spectacole, şi Leonida... din 2006), că umple deopotrivă sala „de poche“, ca şi pe cea de 220 de locuri, aduce copiii la matinee duminicale (cînd la Gaiţele, cînd la Lăpuşneanu), are 60 de angajaţi (dintre care jumătate cu statut de colaboratori), e sprijinit de Primărie şi – cel mai important lucru – determină publicul vîlcean să vină constant la spectacole.

În tot cazul, pe 28, 29 şi 30 ianuarie, în sala Studio a Teatrului de Comedie l-am pomenit cuviincios, graţie vîlcenilor, pe Caragiale. E limpede că, în absenţa bunelor provocări regizoral-actoriceşti, exegeza se usucă şi cade.

Cît despre viitor, vorba Dumnealui: „Fiţi cuminţi şi veseli: cine e cuminte e şi vesel“.

Dan C. Mihăilescu este critic literar. Cea mai recentă carte publicată: Oare chiar ne-am întors de la Athos?, Humanitas, 2011. 

952 15 1 jpeg
Tăcerea capodoperei și foșnetul vieții
Teribila absență a emoției, am înțeles, își avea sursa în faptul că aceste monumente exemplare le port în mine, că ele s-au cristalizat ca diamante intangibile.
952 16 Pdac jpg
Cartea-junglă
Mozaicul referențial al cărții lui Alexandru N. Stermin poate părea deconcertant, dacă n-ar fi subsumat unei idei centrale: aceea că sîntem efectiv „căzuți din junglă” și că dinamica biologică și socială a junglei poate da seama de ceea ce am fost și de ceea ce am devenit, în prezent.
952 17 foto Oana Monica Nae jpg
Cîntă, zeiță, mînia ce-aprinse pe Venus Actrița
„Fur” este un spectacol despre relația de putere dintre bărbați și femei în mediul artistic și are la bază un roman, „Venus im Pelz” (1870), al scriitorului austriac Leopold Ritter von Sacher-Masoch,
Coperta Muzeul jpg
Carte nouă la Charmides: „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea
Vă prezentăm un fragment din „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea, volum de versuri publicat de curînd la Editura Charmides.
p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.