Trei seri cu Pampon, Veta, Leonida & Co

Publicat în Dilema Veche nr. 417 din 9-15 februarie 2012
Trei seri cu Pampon, Veta, Leonida & Co jpeg

Sîmbătă 28 ianuarie crt., orele şapte seara, la zece grade minus, pe cînd ieşeam de la metrou în faţa Casei Suţu ca s-o apuc binişor, pe lîngă Biserica Rusă şi Palatul Bursei, către Teatrul de Comedie, mă gîndeam înfiorat la ce ar putea însemna un spectacol cu D’ale carnavalului venit de la Rîmnicu Vîlcea printre nămeţii isterizaţi de strigătele din Piaţa Universităţii. Din două, una, îmi ziceam: ori voi asista la o prăfoşenie provincială, un cadril vetust, cu molii aglomerate, pretenţii ridicole şi frustrări megaloman travestite, ori, dimpotrivă, vom fi năpădiţi de viziunea dizgraţioasă a vreunui iconoclast de ocazie, dornic să malformeze actualizant partitura şi care, într-un fel sau altul, ni-i va sugera în micul mare bîlci al căutării Şpiţerului pe Băsescu, Boc, Udrea ş.cl.

Numai că geniul bun al venitorelui României a făcut ca totul să fie viţăvercea. D’ale carnavalului cu trupa Teatrului „Ariel“ din Rîmnicu Vîlcea, în regia tînărului Aurel Palade şi scenografia Elenei Cozlovschi, a fost o încîntare. Într-o sală confidenţială, cu scenă de buzunar, unde tensiunile se acumulează demenţial, am văzut o trupă excelent dirijată, jucînd cu poftă şi precizie într-un spaţiu perfect dozat, decupat şi (mai ales) costumat. Din capul locului, totul s-a derulat trepidant, constant în viteza a patra şi chiar isteroid pe alocuri, aşa cum îi şade bine carnavalescului, unde funcţionează din plin turbionul, ameţeala, magnetizarea, confuzia, tachinarea... Pentru o seară, lumea de sus şi lumea de jos fac să coincidă normalul cu anormalitatea, toate ierarhiile fiind puse între paranteze. Pe sfînta limbă veche a teatrului, cu sau fără Bahtin: imbroglio prin qui pro quo... dacă mai ştie cineva ce va să zică mofturile aieste. (Apropo: cînd Iordache expune profesoral escrocheria şpiţerului, punctînd cu creta pe-o oglindă liniile bărbierite, Pampon maimuţăreşte alandala, pe cealaltă oglindă – ca inocent Caliban – parşiva contabilitate, după care calfa rezumă rece cu tibişirul: „q.e.d.“. Ei bine, aproape nimeni din sală nu a rîs văzînd formula... de vreme ce nu mai are de un’ s-o înţeleagă).

Dan Constantin, iată amoarea mea din trupa Ariel-ului vîlcean. A fost un vajnic Pampon sub (cum se spune) bagheta lui Aurel Palade şi un convingător Leonida în viziunea Doinei Migleczi. Am regretat amarnic faptul că, a doua seară, cînd am avut parte de Noaptea furtunoasă, nu s-a optat pentru el în Titircă şi că nu am putut să-l văd în Trahanache, o zi mai tîrziu (fiind eu arondat, atunci, unei dezbateri la ICR, după cum voi scrie aici joia viitoare). Zău că falstaffianul Orson Welles adus la Iunion şi trecut printre cîinii maiorului pe maidanul lui Bursuc, către maţe fripte-le Rică şi legătura lui Chiriac uitată-n patul Vetei, împrejurul articolului semnat în VPN de R.Vent şi pe binalele buclucaşe – ar fi avut în Dan Constantin o minune de interpret.

Aurel Palade a preluat cu bună măsură din teribila lecţie pe nume De ce trag clopotele, Mitică?, a lui Lucian Pintilie, plus o sugestie („vorrbă“ – Ipistatul) din Marea trăncăneală a lui Mircea Iorgulescu. La început, cînd Iordache (Alin Păiuş) intră în scenă fredonînd lasciv, cu voce de castrat şi moliciuni homosexuale, cu totul altceva decît ofta pe vremuri seniorul Ştefan Bănică, eram la un pas de infarct. Te pomeneşti că mi-l face amantu’ lui Girimea! mi-am şoptit rabiat, în siajul vinovatelor presupoziţii făcute aici săptămîna trecută! Har Domnului, n-a fost aşa. (Doar că Alin Păiuş, odată trecut, a doua seară, în regia Doinei Migleczi, din Iordache în Jupîn Dumitrache, a transferat neavenit nevricoasa trepidaţie a carnavalescului, plus niscai excese gestuale à la commedia dell’arte, într-un cadru menit, dimpotrivă, statuarului masiv ameninţător, suspiciunii anxioase şi complicităţilor onctuoase). Cu un Catindat frumos în-chipuit de Roger Codoi (o energie care umple de la sine scena, amestec de calcul şi nebuneală, de forfotă sterilă, laşitate infantilă şi escrocherie nevinovată), cu o Didină regală, vrednică de matroanele romane (Cătălina Sima, o invidiabilă însumare de calităţi scenice, irezistibil înrămată apoi în Ziţa, deşi mi-o imaginasem în Veta), cu o Miţă fals fandosită războinic (Mihaela Mihai) şi un Crăcănel ezitant, nepotrivit june prim (Gabriel Popescu, ceva mai acasă în Chiriac, a doua seară), plus un Girimea de gigantică virilitate, ieşit parcă din fantasmele lui Kusturica (Liviu Cheloiu), regia lui Aurel Palade a excelat în febrila manevrare de grup – intrări, ieşiri, magnetizări, tachinări, încurcături, menueturi, mastici şi travestiuri, totul cu chiuituri maneliste pe fond de „Bălălău“, romanţe ruseşti, ţigăneşti etc. – scena balului fiind o adevărată minune într-un spaţiu scenic de cîţiva metri. Ce-i drept, a şi fost fermecător ajutat de scenografia şi costumele Elenei Cozlovschi, capabile să facă feerie din troacă, măscuire veneţiană din viermuiala dîmboviţeană, pe scurt: zburăciune din nămol.

Dacă Aurel Palade a mers apăsat, cu vrednică seninătate, pe ludicul pur, fie gros, fie subţire, în serile următoare regia Doinei Migleczi (O noapte furtunoasă şi Conu Leonida...), mai pretenţioasă, a ales experimentul şi trimiterile „abisale“. Or, aici, vezi bine că totul e discutabil, infinit răscroibil şi riscant cît încape.

Da: ideea în-doirii lui Ipingescu se susţine neaşteptat de bine scenic. Nae (Alin Holcă) şi (mai ales) Ipingescu (Roger Codoi, irezistibil în momentele de bulimie cîrnăţărească) compun un personaj dual credibil, haios, reciproc favorizant, bine adecvat complicităţii generale, apt să umple toate golurile şi să acopere lungimile obositoare ale primei părţi, cea în care contre-emploi-ul lui Titircă era să mă facă să urc pe pereţi.

În schimb, trimiterile către Leiba Zibal ale (montării) Conului Leonida... mi s-au părut de-a dreptul jenante, cînd nu scandaloase. Mai rar aşa schingiuire a unui text care, altminteri, se dovedeşte surprinzător de generos în contorsiuni paradoxale. Efimiţa dansînd, de una singură, cazacioc la miez de noapte, în ideea republicanismului ca orgasm perpetuu, ori făcîndu-şi vînt cu gazeta, pradă bufeurilor sufocante! De cîteva ori, Leonida dă să-i tragă soaţei un dos de palmă, în virtutea unui scenariu demult practicat, se pare! Asta, după ce ea îl va spăla pe picioare, scoţîndu-i cu silă ciorapii, şi după ce el va da zadarnic semne c-ar fi dispus să o posede conjugal, iar ea îi va stăvili inconştient neputinţa, îngenunchind la icoană. În totul, o parodică, bogat şarjată metafizică nevricoasă a cuplului, unde nu se mai ştie cine pe cine domină, dispreţuieşte, minte, hărţuieşte, umileşte, trage-n capcană şi anulează.

Corect plănuit, captivant de văzut, dar greu de înghiţit. Însă, atenţie: cu toate că multe detalii sînt agasante scenic, totul rămîne posibil exegetic şi, cu certitudine, interpretat ataşant.

Astfel încît îmi doresc să văd şi Scrisoarea pierdută la Ariel-ul vîlcean. Un teatru despre care aud că joacă aceste piese de ani buni (Scrisoarea... din 2004: peste 500 reprezentaţii, D’ale... din 2008, Noaptea... din 2009: peste 620 spectacole, şi Leonida... din 2006), că umple deopotrivă sala „de poche“, ca şi pe cea de 220 de locuri, aduce copiii la matinee duminicale (cînd la Gaiţele, cînd la Lăpuşneanu), are 60 de angajaţi (dintre care jumătate cu statut de colaboratori), e sprijinit de Primărie şi – cel mai important lucru – determină publicul vîlcean să vină constant la spectacole.

În tot cazul, pe 28, 29 şi 30 ianuarie, în sala Studio a Teatrului de Comedie l-am pomenit cuviincios, graţie vîlcenilor, pe Caragiale. E limpede că, în absenţa bunelor provocări regizoral-actoriceşti, exegeza se usucă şi cade.

Cît despre viitor, vorba Dumnealui: „Fiţi cuminţi şi veseli: cine e cuminte e şi vesel“.

Dan C. Mihăilescu este critic literar. Cea mai recentă carte publicată: Oare chiar ne-am întors de la Athos?, Humanitas, 2011. 

Explorers of the Multiverse 1 jpg
„Am vrut să ștergem granița dintre real și virtual, dintre obiect și reflexie” – interviu cu membrii echipei H3, creatorii instalației „Explorers of the Multiverse”, prezentată de IQOS la Romanian Design Week
Instalația interactivă „Explorers of the Multiverse” este realizată de studioul de artă și tehnologie H3, în parteneriat cu IQOS, și propune o experiență multisenzorială imersivă, prin care vizitatorii sînt invitați la un proces de autocunoaștere.
Rețeaua Jane, r  Phyllis Nagy jpg
O poveste despre femei care au schimbat lumea deschide TIFF 2022: „Rețeaua Jane”
„Rețeaua Jane”, o poveste curajoasă despre drepturile femeilor, inspirată din realitățile Americii de la finalul anilor ’60, deschide cea de-a 21-a ediție TIFF, cu o proiecție de Gală organizată vineri, pe 17 iunie, de la ora 20:45, în Piața Unirii din Cluj-Napoca.
MRM 9iun landscape 1920x1080 png
„Moștenitorii României muzicale”. Recital susținut de pianistul Cristian Sandrin
Un eveniment la Sala Radio: Variațiunile Goldberg de Johann Sebastian Bach, interpretate de pianistul Cristian Sandrin, în cadrul proiectului „Moștenitorii României muzicale”, organizat de Radio România Muzical și Rotary Club Pipera, joi, 9 iunie, ora 19.00.
Utama, r  Alejandro Loayza Grisi jpg
12 „ficțiuni despre viață” în Competiția Oficială TIFF 2022
12 producții din toată lumea, printre care și două filme românești, intră în cursa pentru Trofeul Transilvania la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania.
QT Headshot   Photo Credit is art streiber JPG
„A fost odată la Hollywood”, debutul literar al marelui regizor Quentin Tarantino, cartea-eveniment în luna mai la Humanitas Fiction
Cartea va fi lansată miercuri, 25 mai, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (bd. Regina Elisabeta nr.38) și sîmbătă, 4 iunie, ora 12.00, în cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest (Romexpo, Pavilion B2, standul Editurii Humanitas).
Clipboard01 jpg
Actrița Maia Morgenstern, Premiul de Excelență la TIFF 2022
Actrița Maia Morgenstern va fi omagiată la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca).
945 16 sus Romila jpg
Combinagii și vieți paralele
În „Șoferul din Oz” se asociază fericit umorul, ironia, tandrețea, caracterele hiperbolizate și inevitabila tentație a parabolei socio-politice cu priză imediată.
945 16 jos Iamandi jpg
Insațiabila nemulțumire a lui Stalin
Bolșevismul a fost exportabil și a produs rezultate „cvasiidentice” peste tot.
p 17 2 jpg
Dulce provincie
Găsim orășelul mic și netulburat în care toată lumea se cunoaște cu toată lumea, găsim jocul de putere aparent blajin între localnici și intrușii „de la centru”, găsim briza ușoară de nefericire care traversează, din direcții diferite.
945 17 Biro jpg
Aniversar
Gărîna. În materie de legende care eludează genurile, concertul Soft Machine s-ar putea să fie cel mai important concert al vremurilor recente pe teritoriul nostru.
TIFF 2022 Make Films Not War jpg
Îndemn la pace în campania de imagine TIFF 2022: Make Films, Not War!
Campania vizuală a celei de-a 21-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca) transmite un mesaj lipsit de orice urmă de echivoc: Make Films, Not War!
Afis Sala Radio 20 mai 2022 jpg
Violonistul Gabriel Croitoru interpretează unul dintre cele mai frumoase concerte de vioară compuse vreodată
Bruch se temea de succesul a ceea ce avea curînd să devină unul dintre cele mai des cîntate concerte de vioară compuse vreodată: Concertul nr. 1 în sol minor pentru vioară și orchestră.
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe! jpeg
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe!
Între 1 și 12 iunie 2022, la București şi în alte zece oraşe din ţară – Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Brăila, Brașov, Constanța, Sfîntu Gheorghe, Sibiu, Suceava şi Tîrgu Mureș – cinefilii sînt invitați la întîlnirea anuală cu cele mai recente și remarcabile filme franceze.
Koba înainte de moarte jpeg
Koba înainte de moarte
Romanul poate fi citit chiar așa: stalinismul explicat copiilor de 10 ani.
Metonimiile biograficului jpeg
Metonimiile biograficului
Poezia Laurei Francisca Pavel pare un construct format din prefabricate dispuse într-un flux bine controlat. Important, textele nu sună deloc fals, nimic nu pare artificial, nelalocul lui.
Poate fi România „acasă” pentru migranți? jpeg
Poate fi România „acasă” pentru migranți?
Corpurile sînt grele, teama, deznădejdea, dar și mîngîierea însoțesc un drum care pornește dintr-un acasă spre nu se știe unde.
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“ jpeg
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“
„L-am văzut pe Picasso asamblînd obiecte aparent neînsemnate și aceste obiecte, odată așezate de către el într-o anumită ordine, capătă viață.”
Vocea: ţipete sau şoapte jpeg
Rîs și surîs
Degradarea rîsului se produce atunci cînd spectacolele îl cultivă sistematic.
Viață de cuplu jpeg
Viață de cuplu
Filmului îi reușesc mult mai bine scenele de criză, cele în care intensitatea e dată pe minus, iar cadrul se lasă măturat de un crivăț emoțional.
Hardcore jpeg
Hardcore
Melanjul acela brizant de muzică și politică este transplantat de cei doi Vylani și pe cel mai nou album al lor.
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS jpeg
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS
Vineri, 6 mai, începînd cu ora 16:00, la sediul instituției din strada Matei Voievod 75-77
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)” jpeg
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)”
Între 29 aprilie și 28 mai, în Piața Regelui Mihai din București, va putea fi vizitată expoziția Stop the War (in Ukraine), prin care opt artiști români și o serie de artiști ucraineni continuă să ia atitudine împotriva războiului din Ucraina și să militeze pentru pace, folosindu-se de arta lor pentru a mișca, a motiva și a împinge la acțiune.
Căsătoria lui Teofil jpeg
Căsătoria lui Teofil
La fel ca Irina, Maria și Teofana înaintea ei, Teodora s-a văzut transformată din „nimeni” în cel mai de seamă personaj feminin din imperiu.
O cineastă de redescoperit jpeg
O cineastă de redescoperit
Filmele Lanei Gogoberidze par să articuleze o preocupare pentru mutațiile istorice, pe care le altoiește cu o privire feminină, mereu dispusă la autoreflexivitate subtilă.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.