„Talentul nu ajunge pentru a impune un mare artist“ – interviu cu Angelin PREJLOCAJ

Publicat în Dilema Veche nr. 665 din 17-23 noiembrie 2016
„Talentul nu ajunge pentru a impune un mare artist“ – interviu cu Angelin PREJLOCAJ jpeg

Născut la Paris în anul 1957, Angelin Preljocaj, unul dintre cei mai mari coregrafi ai lumii, a frecventat inițial cursuri de balet clasic, pentru a alege ulterior dansul contemporan, pe care l-a studiat cu Karin Waehner. Este cîștigătorul unor premii de importanță mondială, precum Grand Prix National de la Danse, Prix Benois de la Danse, Bessie Award, Les Victoires de la Musique, Globul de Cristal. În anul 2008, Angelin Preljocaj a fost prezent în România cu spectacolul Albă ca Zăpada. Anul acesta a revenit în România cu spectacolul Fresca, avînd la bază tot o poveste: un basm chinezesc din secolul al XIII-lea. Spectacolul a fost prezentat în cadrul Festivalului Național de Teatru.

Care este prima dumneavoastră amintire legată de dans?

E o întrebare foarte interesantă, avînd în vedere că spectacolul pe care îl prezint în România, Fresca, „vorbește“ despre o imagine fixă, despre o pictură, un aspect paradoxal, avînd în vedere că ceea ce creez ține, în primul rînd, de sfera mișcării. O astfel de imagine fixă mi-a influențat alegerea acestui drum, cel al dansului. E vorba de o fotografie a lui Rudof Nureyev, într-un salt, o imagine în care părea suspendat în aer. Fotografia aceea, foarte frumoasă, m-a fascinat în copilărie și m-a determinat să intru în această lume. Fotografia era într-o carte pe care mi-o împrumutase o fată. Cînd i-am returnat cartea, am întrebat-o unde învață ceea ce se vede în acea carte. Și așa am ajuns la cursurile de balet. Aveam 12 ani, făceam deja judo și m-am dus la școala de balet îmbrăcat într-un tricou și cu pantalonii mei albi de judo.

Aveți o afinitate cu lumea poveștilor, cu transpunerea acestora în dans?

Inițial am fost interesat de povești care stau la baza baletelor clasice romantice, precum Cenușăreasa sau Lacul Lebedelor, apoi am cercetat și teritoriul altor culturi, pentru a vedea modul în care poveștile sînt transmise și în alte spații, și am descoperit această poveste din China medievală, care mi s-a părut extrem de interesantă prin mesajul ei. Mă interesează lumea poveștilor mai ales atunci cînd ea revelează problematica reprezentării. În cazul poveștii chinezești intervine relația cu arta picturii, care coboară în adîncurile istoriei omenirii, pînă în era cavernelor (cînd picturile, atît de asemănătoare artei conceptuale de azi, înfățișau episoade de vînătoare). Există o relație puternică între esența picturii și lumea poveștilor, cu privire la natura reprezentării, precum și cu lumea virtuală, cu ideea de virtualitate, atît de prezentă azi prin influența Internetului. Acest raport între reprezentare și virtualitate mi-a stîrnit un interes care a condus la materializarea acestor teme în dans. Ceea ce leagă cele două proiecte, Albă ca Zăpada și Fresca, este faptul că poveștile au o importanță vitală pentru modul în care universul lor structurează psihologia copilului, pregătindu-l pentru forma în care va aborda propria viață. Este vorba de un concept inerent umanității, care pregătește imaginarul copilului pentru viața adultă, pentru raportarea sa la realitate.

Ce considerați că este specific stilului dumneavoastră coregrafic?

Consider că ceea ce sînt reprezintă o sinteză a unor experiențe multiple. Limbajul baletului clasic va rămîne mereu impregnat în mine, dar la fel de mult contează faptul că în copilărie am practicat judo și am fost modelat de ceea ce înseamnă a purta un alt corp cu propriul tău corp. O altă întîlnire importantă, care este extrem de prezentă în universul meu coregrafic, este cea cu teatrul No, pe care l-am studiat cu maeștri japonezi, de la care am învățat semnificațiile unei noțiuni specifice despre spațiu, în virtutea căreia corpul dansatorului poate conferi spațiului materialități și fluidități diferite prin sensurile gestualității sale. O influență importantă au avut-o asupra mea dansul contemporan pe care l am studiat cu Karin Waehner, sau întîlnirea cu Merce Cunningham.

Considerați că există o influență a culturii de proveniență asupra unui artist sau acesta se situează dincolo de această determinare?

Nu se poate nega importanța culturii și nici ceea ce aduce ea în zona creației, dar eu personal prefer să mă raportez la spațiul cultural ca la o parte integrantă a vieții artistului, care trebuie să vină, în arta sa, cu ceva singular, unic. Foarte mulți artiști sînt modelați de ceea ce reprezintă talentul lor, de abilitățile pe care și le dezvoltă în virtutea acestui talent. Există foarte mulți artiști talentați, dar nu se poate spune că există foarte mulți artiști mari. E important să fii talentat, dar nu cred că talentul ajunge pentru a impune un mare artist. E nevoie de ceva mai mult, de o marcă inconfundabilă, de o formă de singularitate pe care numai acel artist să o poată aduce în mod specific în arta sa. Această marcă foarte personală nu poate exista dacă artistul nu este foarte conectat la ceea ce se întîmplă în lume, dacă nu știe să asculte vocea realității, dacă nu poate prezenta o viziune cumva decalată a lumii, dar în același timp recognoscibilă pentru toți. Un artist mare se situează în poziția de a putea prezenta o creație în care oameni cu viziuni și puncte de vedere foarte diferite să se poată regăsi în egală măsură. Și mai cred că artistul, pentru a fi cu adevărat mare și pentru a aduce această marcă personală, trebuie să fie umil, în sensul renunțării la orgoliul propriu.

Aveți o metodă de lucru specifică în cadrul companiei dumneavoastră?

Cred că fiecare proiect nou cere o metodă nouă. Pe de altă parte, avînd în vedere că lucrez cu aceiași dansatori de foarte mult timp, s-a instaurat o formă de complicitate între noi. Colaborînd de atîta vreme, știm să ne ascultăm, să ne intuim, să reușim să facem uneori lucruri bizare chiar la modul intuitiv, fără să fie nevoie de expunerea vreunei metode.

După ce criterii vă alegeți dansatorii?

Mereu îmi spun că trebuie să aleg pe cineva care, mai întîi de toate, dansează bine. Dar dincolo de asta, nu mă intersează să aleg pe cineva care vine purtînd pe el eticheta de dansator. Ceea ce mă ghidează în alegerea dansatorilor nu este nicidecum aspectul fizic pe care se presupune că trebuie să îl aibă un interpret, este personalitatea cu care ei vin, lumea pe care o aduc prin prezența lor. Cred că dansatorul trebuie să fie locuit de sensul a ceea ce transmite, ceea ce înseamnă mult mai mult decît a executa impecabil o mișcare. Nu cred în a arăta lucruri, cred în a face lucruri cu sens, cred în dansatorii care sînt capabili să transmită sensul a ceea ce asumă prin dans. Dansatorii mei, deși au la bază baletul clasic, sînt foarte diferiți ca univers de expresie, sînt antrenați în diverse forme de dans contemporan. Cred că antrenamentul clasic e un instrument foarte bun, care ajută mult dansatorul, dar dacă întîlnesc un dansator excepțional, care nu are pregătire clasică, lipsa acestui tip de antrenament nu constituie nici un fel de impediment în alegerea lui.

Folosiți o anumită notație pentru coregrafiile dumneavoastră…

Da, este un sistem creat de Rudolf Benesh în secolul trecut, care are o mare eficacitate pentru conservarea coregrafiei întocmai ca în cazul partiturilor muzicale. Desigur, există și notația lui Rudolf von Laban, care este esențială pentru analiza dansului, dar pentru mine alegerea notației lui Benesh ține de rațiuni practice. Folosirea notației în dans este pentru mine importantă și pentru că eu consider că dansul este o artă care ține de o zonă de anamneză și care are nevoie de o permanentă recuperare a memoriei. Muzica a evoluat ca artă pentru că și-a dezvoltat tot timpul rezervele de memorie. În tradiția occidentală, notația muzicală a fost privilegiată și pentru că muzica a fost relaționată cu sfera sacrului, ea a fost considerată o artă care punea omul în relație cu Dumnezeu. Tradiția muzicală este legată de tradiția religioasă, ceea ce nu se poate spune despre dans, poate și pentru că dansul, fiind o artă ce ține de corp, a fost multă vreme asociat cu ideea de păcat ce plana asupra corpului. Existența partiturii, a unui suport material pentru creația muzicală, a condus la o dezvoltare rapidă a acestei arte. Mă fascinează să văd cum un tînăr muzician, avînd acces la o partitură de Bach, intervine cu propria personalitate asupra creației respective și o transfigurează prin propriul stil, prin propria personalitate. În absența unui suport material al dansului, pentru un coregraf e foarte dificil să se afle în poziția muzicianului.

Îmi amintesc că eram tînăr dansator și mi s-a arătat o înregistrare și mi s-a spus: „Îl vezi pe băiatul acela cu pulover verde? Ca el trebuie să faci!“ În aceste condiții, e greu de spus unde se termină imitația și unde începe interpretarea și invers. Există astfel pericolul ca dansul să fie o artă imitativă. Notația, scrierea coregrafică, înlătură acest pericol și îi oferă dansatorului libertatea de a fi interpret autentic. Sînt foarte fericit cînd astăzi se reiau coregrafii de acum douăzeci de ani, cu dansatori foarte tineri, și realizez că acea creație nu a îmbătrînit deloc, grație notației coregrafice care se manifestă ca o partitură pe care creativitatea dansatorului o poate aduce la lumină într-un mod inedit.

Cum vă raportați la public?

Cred că am o raportare cumva schizoidă. Mă bucură enorm faptul că publicului îi plac creațiile mele, dar pe de altă parte nu vreau să creez ceva pentru ca publicului să îi placă. Eu urmez, în ceea ce fac, două direcții principale: pe de o parte, simt nevoia să întreprind o cercetare fundamentală în dans, de aceea fac uneori spectacole radicale, dure, abstracte, pe muzică de Jon Cage sau Karlheinz Stockhausen, și care nu sînt ceea ce s-ar putea numi spectacole „de public“. Pe de altă parte, creez spectacole ca Albă ca Zăpada, cu succes la public, dar în elaborarea cărora folosesc rigoarea pe care mi-o dezvolt în procesul cercetării întreprinse în prima direcție. E ca în știință: pentru a putea dezvolta un tratament care să facă bine umanității, e nevoie de cercetare de laborator. Așa e și în dans: pentru a putea crea cu rigoare spectacole care să ajungă la public e nevoie de cercetare în domeniul dansului. Mă raportez la public în sensul în care se referea Jean Vilar la teatrul pe care voia să îl impună. El spunea: „Vreau să creez un teatru popular, dar exigent.“

Ce determină diversitatea abordărilor dumneavoastră, complexitatea stilului, faptul că, așa cum spuneați, creați spectacole foarte diferite?

Mă tem să fac lucruri care mă pot împiedica să ies dintr-un context de creație, care-mi pot bloca accesul spre alte drumuri. Dacă nu aș avea această abordare, ar fi ca și cum aș conduce o mașină pe un drum cu un singur sens și nu aș avea voie să mă abat nici la stînga, nici la dreapta. Nu vreau să cad în capcana unui drum care să nu îmi permită să virez în altă direcție.

a consemnat Gina ȘERBĂNESCU

Foto: wikimedia commons

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Un Boeing 737 Max 8 a căzut în gol peste 7.000 de metri: 13 oameni au ajuns la spital
Un zbor Korean Air cu destinația Taiwan a trebuit să se întoarcă după ce a fost detectată o defecțiune la presurizare. Datele de zbor arată că avionul a coborât peste 7,6 km într-o perioada de circa cinci minute, la scurt timp după decolare.
image
Dezvăluiri despre accidentul de la fabrica de cașcaval din Ibănești. Patronul a murit sub ochii soției
Ies la iveală noi detalii despre cumplitul accident de muncă de la Ibănești. Cei patru muncitori au murit din cauza unor cantități mari de amoniac și acid sulfuric de pe fundul bazinului pe care trebuiau să-l curețe. Unul dintre angajații morți avea un bebeluș de numai o săptămână.
image
Vacanță de coșmar pentru o familie de români care a mers în Grecia cu mașina: a rămas fără BMW, bani și documente. „A intrat peste noi în casă”
O familie de români, care a mers cu mașina în vacanță în peninsula Halkidiki, Grecia, a trecut prin clipe de coșmar. Le-a fost furată mașina din parcare, în care aveau documente, bunuri și bani. „A intrat peste noi în casă”, a povestit proprietara mașinii.

HIstoria.ro

image
Bătălia plajelor. Debarcarea din Normandia
Pregătirea de foc a început la ora 5:50, iar 40 de minute mai târziu, primele unități terestre americane au început debarcarea pe plajele Utah și Omaha.
image
Intrarea Armatei Roşii în Bucureşti bulversează redacția unei reviste de mondenități
Aşa cum sună titlul, Femeia şi căminul e o publicație de mondenități, un magazin pentru femeile serioase, cu bărbat de hrănit şi copii de spălat la fund; cele fără, avînd la dispoziție titluri mai puțin cuminţi.
image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.