Sic NON transit...

Ada D. CRUCEANU
16 iunie 2023
image

O retorică angajată în recuperarea duratei înmagazinate în obiecte, în eliberarea acesteia – odată ce, devenite „semne”, obiectele suprimă durata și dau cîștig de cauză Timpului, incomesurabilului acestuia, am putea spune, definește creația Suzanei Fântânariu (n. 1947) expusă pe simezele Muzeului Banatului Montan Reșița (Galeriile Ion Sălișteanu și Ioan Stendl, curator dr. Cristina Simon). Sub genericul „Sic transit...” avem, în fapt, a face cu o remodelare în sic NON transit (tempus) /(non) „fugit irreparabile”, o investiție artistică menită să invalideze fragilitatea și efemerul existenței (cotate, în general, ca teme predilecte ale plasticienei).

Un fapt deopotriva „întîmplat” în ciclul Jurnale Utopice (propriu-zisul transfer/ transpunere/ lipire a obiectului pe pînză, pe temeiul tehnicii mixte, incluzînd și proceduri actuale în arta textilă, între care și suprapunerile în/ cu... avalon), cît și în cel numit Portrete Arborescente (desen color, acril pe lemn etc., de regîndire a chipului uman traversat, în linii dure, de un roșu-cărămiziu fără echivoc, de o interioară „vegetație” - ca spațiu matricial, inițial și final al ființării văzută dincolo de temporalitatea restrictivă, imediată).

În ce măsură meditația poetică a Suzanei Fântânariu (cuprinsă în antologia de autor Exces de melancolie, Editura Avalon, 2021, un „debut” premieră în lirica românească, susține Ovidiu Pecican, prefațatorul volumului), revers (sau avers?) al artei sale plastice, este suportul conceptual al expoziției ar fi ușor de descifrat dacă am revedea, în majoritatea lucrărilor, insertul înscrisului poetic – el însuși devenind, cu naturalețe, parte din complexul vizual al acestora. O relație mai degrabă neexploatată pînă acum la noi (exceptînd, poate, picto-poemele primilor avangardiști), de transformare a convenționalului și imaterialității scrisului (ca vector de comunicare) în propria sa materialitate și structură funcțională în imaginarul – devenit vizibil – al artei plastice. Este, după știința noastră, și ceea ce particularizează demersul plastic al Suzanei Fântânariu, într-un timp în care „tabloul capcană” (Spoerri) nu mai e chiar o noutate. 

Cu atît mai important și valoros gestul artistei, cu cît vorbim așadar de unul și același creator, dispus și antrenat să utilizeze simultan/ simbiotic limbaje diferite, aflate, în fondul și forma de pe simeze, doar în proprietatea sa, să armonizeze energiile lor într-un peisaj inedit al comunicării de sine (quasi)totale și al interpretării, raționale și emoționale, de aceeași factură. Un Portret de artist: „Ochii pe jumătate închiși/ încă mai văd portretul nisipos/ născut din cupa timpului dilatat/ răsturnat...” însoțește, de pildă, o lucrare datată 2.2.2000, pe spațiul căreia sînt asamblate alte indicii ale scrisului - pana, decupaje din ziare/ cărți, pete masive de „cerneală” -, dar și însemnele cromatice ale pînzei siluite sub talpa fierbinte a fierului de călcat (un leit-motiv al lucrărilor din primul ciclu, amintind cumva versurile lui Petre Stoica: „şi maşina de călcat se scufundă încet/ în adîncimile de rugină în memoria timpului/ discret absorbindu-ne”), toate resubliniate adesea, dirijate spre complexul înțelegerii, de săgeți indicatoare în relaționarea unor astfel de prezențe din „alambicul” plasticienei-poete.

Văzută sub diferite emisii ale luminii (prima galerie beneficiind și de lumina naturală generoasă, cea de-a doua, doar de lumina artificială, tot generoasă la rîndu-i), expoziția Suzanei Fântânariu, în premieră la Reșița, copleșește – poate și derutează inițial – prin zecile de obiecte recuperate și re-semnificate artistic, reflectă și re-înmagazinează undele luminoase, cu blîndețe sub lumina artificială, tranșant și chiar agresiv sub cea naturală, semn al mesajului lor de adîncime, cel de confesiune care se cere protejată oarecum sub o lumină cît mai puțin acaparatoare, cît mai puțin dominantă. 

Nu mai puțin copleșește, în seria de portrete îndeosebi, tușa puternică a acrilului pe lemn, energia subtil difuzată de combinația celor două materiale altfel situate, prin geneza lor, la distanțe de mii de ani, dar și roșul-sîngeriu care acaparează, în această serie, atît lemnul cît și cartonul ori pînza, cu o vitalitate și o dinamică aparte, reînnoitoare în esență. Precum într-un poem datat de Suzana Fântânariu, 2007, Timișoara: „Tîrziu am descoperit/ trupul meu/ purtător de iluzii/ de semne însîngerate,/ fierbinți,/ corpul arzînd ca pe rug (...) // spulberat,/ rispit în a doua viață” - sl.m. Utopic sau nu, Sic NON transit! Sic revivat!

1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.
1020 16 catre paradis jpg
Paradisul uitat
Negarea radicală a „binarității”
1020 17 Cea care priveste lumea foto Jonathan Michel jpg
Un festival nou în oraș
Minunați performerii cehi, care au făcut slalom prin muzica acelor ani, cu o reconfortantă autoironie, jonglînd cu imagini, costume, coregrafii și mai ales muzică.
BUN MRM 15 noiembrie landscape jpg

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic