Scrisori, măşti, fantome

Publicat în Dilema Veche nr. 725 din 11-17 ianuarie 2018
Scrisori, măşti, fantome jpeg

O „scrisoare“ perturbă viaţa unei urbe – o ştim de la Caragiale. El îi atestă importanţa tocmai prin agitaţia produsă, prin efervescenţa datorată mesajului conservat în scris. El revelează o relaţie interzisă, el poate produce o deflagraţie locală… „scrisoare“ explozivă! O altă „scrisoare“ am păstrat o în memorie, aceea adresată din Mexic de către Antonin Artaud lui Jean -Paulhan, editorul său de la Gallimard. „Scuzaţi-mă că adopt această formulă pentru textul meu despre cultura mexicană, dar aveam nevoie de un partener căruia să i mă adresez.“ Scrisoarea îi permite relaţia dialogală, şansa de a se depăşi solitudinea monologală. Scrisoarea implică o relaţie ascunsă sau asumată, nu contează. Dacă nu e administrativă sau oficială, orice scrisoare integrează, mai mult sau mai puţin evident, confidenţa. Şi cea mai celebră rămîne Scrisoare către tata de Kafka. Operaţie chirurgicală de acuzare a mitului familial.

Scrisoarea posedă o energie particulară cînd rămîne asociată unui eveniment, unei persoane, cînd e unică sau cînd rămîne secretă. Expusă, editată, deturnată în domeniul public, ea îşi pierde pulsiunea primă ca o grenadă dezamorsată. Neprotejată şi larg difuzată, scrisoarea sfîrşeşte prin a fi document util, indiscutabil, cercetării academice, dar detaşat de motivaţia „mărturiei“ pe care doar imaginar o putem, parţial, reconstitui. Aceste gînduri îmi sînt provocate de impudoarea sutelor de pagini epistolare care au invadat recent spaţiul editorial francez. Asemeni lui Hamlet, aş spune, sceptic: „Scrisori, scrisori, scrisori“. Pluralul le defineşte, căci ele ne parvin în masă, în volume groase. Le-am răsfoit, nu le-am citit, fiind constant exasperat de banalitatea celor mai multe. Nabokov, acest autor complex şi erudit, a expediat zeci de misive soţiei sale pentru a-şi afirma amorul în termenii unui licean înrudit cu Rică Venturiano. Claudel, al cărui epistolar erotic a fost recent reeditat, se afiliază aceluiaşi registru, dar, cel puţin, mai scandalos, căci el se adresează unei amante. Pentru catolicul retoric care era, o asemenea pasiune nu putea fi decît păcătoasă. Brâncuşi a adresat şi el misive toride unei tinere elveţiene cu treizeci de ani mai tînără ca el – acelaşi plictis afectează corespondenţa intimă devenită, recent, publică. Parţial, o excepţie poate fi volumul de 500 de pagini ce reuneşte schimbul de mesaje, uneori „literar“ elaborate, între Camus şi Maria Casarès, actriţă de geniu şi iubită incandescentă. La unii şi la alţii, ceea ce pare a fi fost expresie personală, directă, eşuează în mediatizare proprie acestei „societăţi a spectacolului“ aprioric opusă confidenţei şi secretului (evident că reacţia mea priveşte doar corespondenţa „erotică“, nu şi pe cea „filozofică“, receptată dintr-o perspectivă diferită).

Asemenea colecţii epistolare presupun gestul conservării constante, al arhivării operate de partenerii ce-şi perfectează, graţie acestor pasiuni ulterior dezvăluite, imaginea pentru „istoria literară“. Cele patru volume ale corespondenţei dintre Philippe Sollers şi Dominique Rollin confirmă cît de marcaţi erau ambii de „complexul statuii“ în numele căruia şi-au inventariat cu obstinaţie corespondenţa. Nimic nu trebuie să se piardă, arhivarea e imperativă… Ruinele sînt poetice, niciodată arhivele. Primele mobilizează imaginarul, celelalte proza anchetelor.

Mă mîndresc cu faptul că nu regăsesc cîteva scrisori importante primite de la Brook sau Cioran, Grotowski sau Eugenio Barba: mi le amintesc, dar nu le recitesc. Cîteodată, ca acum, îmi spun că o corespondenţă îşi păstrează seducţia prin intervenţia hazardului şi libertatea uitării. Ca şi spectacolele de teatru de care ne reamintim fără a le mai revizita decît episodic şi fragmentar.

***

img 8556 jpg jpeg

O expoziţie recentă, „Dada Africa“, mi-a apărut ca un eveniment important, văzută din perspectiva acestui joc de forţe care agită cîmpul artei moderne. Dispun de cîteva informaţii privind mişcarea extremistă ivită ca o reacţie la deflagraţia Primului Război Mondial, sensul ei subversiv, deşi, recunosc, mă atrag mai intens operele expresionismului german care a integrat consecinţele tragice ale conflictului catastrofic. Dada, sub impulsul lui Tzara, e la originea modernităţii şi cercetători avizaţi ca Ion Pop n-au încetat să-i confirme valoarea polemică. Am rămas îndelung în sălile de la Orangerie, unde – originalitate a expoziţiei – se punea în evidenţă impactul exotismului, îndeosebi al celui african, asupra artei europene şi a lui Dada în particular. E celebru impactul produs la început de secol XX de măştile africane descoperite de către André Derain şi apoi exaltate de Picasso ca model de referinţă. Trecînd prin faţa vitrinelor, privesc măşti şi sculpturi care îmi absorb privirea şi captivează atenţia, o lume nouă, mitologică şi inocentă, aşa cum o simt eu, într-o după-amiază ploioasă, a fost resimţită de marii artişti a căror fascinaţie doar acum o înţeleg. Aici, la Orangerie, unde în vecinătatea expoziţiei sînt expuse pînze de Renoir şi Sisley, de Pissarro şi Monet, totul la aceşti artişti afirmă varietatea lumii, multiplicitatea detaliilor, raza soarelui şi discreţia surîsului. De această dominaţie a nuanţei i-a eliberat arta africană pe plasticienii occidentali. Ea le-a apărut ca o expresie a esenţei şi s-a afirmat ca o manifestare concentrată a oamenilor şi a lumii. Astfel am regăsit, în toată pertinenţa ei, relaţia între „radicalitate şi nuanţă“ despre care vorbeşte atît de subtil Mircea Martin. Măştile sînt remediul radical şi energic împotriva delectării procurate de jocul nuanţelor pe care, astfel, Occidentul le abandonează.

Şi niciunde ecoul Africii şi al capacităţii sale de „esenţializare“ nu e mai flagrant decît în operele lui Marcel Janco expuse aici. Le descopăr tardiv şi, ilicit, le fotografiez.

***

S-a impus deja ca o „mitologie“ a scenei moderne folosirea imaginilor video care extind spaţiul, dimensionează fragmente de corp, acompaniază actorii. Hans Castorf a iniţiat procedeul, azi generalizat pînă la banalizare, al tehnicienilor care captează prestaţiile interpreţilor şi le transmit instantaneu spectatorilor odinioară captivaţi de această simultaneitate între imagini proiectate şi corpuri prezente. Totul e dublu, realitatea fizică şi proiecţia sa vizuală. Acest efect cunoscut produce un efect de „înstrăinare“ ce temperează vechea „identificare“ tradiţional cultivată. O surpriză intervine în spectacolul semnat de Cyril Teste, Festen, unde la un moment dat pe scenă percepem corpul materializat al unui personaj în absenţa oricărui interpret ca suport. O fantomă ce se încarnează, ireală şi recognoscibilă. De mult, Living Theatre sau Aureliu Manea procedau la o „încarnare“ a fantomei graţie unui actor. Astfel, invizibilul devenea vizibil. De astă dată, fantoma dispune de un corp tridimensional, dar virtual, imaterial. E oare o hologramă? Cîteva zile mai tîrziu, la Furtuna lui Shakespeare pusă în scenă de Robert Carsen, un personaj mitologic, Ceres, apare în trei dimensiuni cu toată ambuitatea proiectivă a fantomelor indecise. Dansează, pronunţă versurile „intermediului“ – statutul îi e imprecis. Dar, la aplauze, cea care părea a fi o apariţie dintr-o altă lume avansează ca o actriţă reală ce ne salută şi produce această perplexitate care, uneori, ca acum, seduce căci scena ne apare ca o sumă a posibilelor, ca o incertitudine între viaţă şi proiecţie. Ce frontieră disociază cele două ipostaze? Tehnologia îi acordă statutul incert al unei frontiere lichide, fluctuante, frontieră propice uimirii poetice.

Scrisori, măşti, fantome – acestea mi-au fost întîlnirile pariziene la sfîrşit de an. 

George Banu este eseist şi critic de teatru. Cele mai recente lucrări publicate: Scena lumii, anii Dilemei (Editura Polirom, 2017) și Ușa, o geografie intimă (Editura Nemira, 2017).

AV jpg
Oameni și poze
Autoarea abordează voci narative surprinzătoare, de la intelectuali și corporatiști la gospodine cu blog de gătit, de la soții ratate bovaric la scriitori călătorind bezmetici pe șosele între lansări de carte.
p 17 2 jpg
La mîna copiilor
Garrel a furat meserie de la înaintașii lui (Chaplin, bunăoară) și a înțeles că hazul ar putea să ne ducă ceva mai aproape de adevărul negru, învăluindu-ne ca o protecție și-apoi abandonîndu-ne în ghearele sale.
957 17 Biro1 jpg
Afrobeat & folktronica
Vara aceasta festivalurile de jazz cu tradiție din zona Clujului (Jazz in the Park, Smida Jazz) plusează cu programe mai spectaculoase și expansive.
957 23 InterviuTOMAGRAPH2 jpg
Despre obiecte, umbre și imagini – interviu cu artistul vizual Ana TOMA
„Recitesc cartea de cîte ori e nevoie pînă se conturează o imagine mentală care să surprindă atmosfera volumului în ansamblu.”
956 15 Banu1 jpg
Ultima dată
Festivalurile sînt alcooluri tari. Intense, contagioase, dar și periculoase.
956 17 foto1 Ciprian Zinca jpg
„Proud Ladies”. O istorie dansată a rock-ului feminin
Rock, dans contemporan și o tușă feministă – așa s-ar putea descrie spectacolul lui Jean-Claude Gallotta.
p 21 jpg jpg
Victor Brauner – „Număr” sau „Domnul 45”
În opera brauneriană, simbioza semn-număr-cuvînt devine o constantă în elaborarea imaginilor.
955 16 sus Pdac BAS jpg
Fuga din Paradis
„Paradis” aduce la viață o lume extrem de complexă, parte a unui continent aflat pe punctul de a trece prin schimbări care se fac abia simțite, dar care urmează să-l zguduie și să-l scufunde în mîlul istoriei secolului trecut.
955 16 jos Pdac Iamandi jpeg
Der Histria-Mann
Arheologul este curatorul prin excelență al mărturiilor de altă epocă. Iar un elocvent exemplu în acest sens este cartea de amintiri recent apărută a lui Petre Alexandrescu.
p 17 jpg
La răscruce de vremuri
Frammartino lucrează greu („Il buco” este doar al treilea lungmetraj al său în mai bine de cincisprezece ani), dar cu o statornicie a crezului artistic care nu e străină nici de rezultate strălucite, nici de orbiri și manierisme.
955 17 Biro1 jpg
Post-metal feminist
Mișcarea #MeToo a avut interesante efecte colaterale, unul dintre acestea e valul de trupe dark-rock invocînd condiția magic-răzbunătoare a femeii.
33956276618 6e5b1b5348 k jpg
La plecarea lui Andrei Șora
Erai ceea ce mi s-a părut a fi primul om cu adevărat liber pe care l-am cunoscut.
Volodimir Zelenski coperta1 jpg
Un portret al lui Volodimir Zelenski – cea mai actuală biografie a liderului ucrainean apare în română
Un fragment, în exclusivitate, din prima biografie tradusă în limba română a liderului ucrainean
Valul negru1 jpg
Carte nouă la Humanitas: „Valul negru” de Kim Ghattas
„Kim Ghattas povestește ultimii 40 de ani de istorie ai Orientului Mijlociu folosind suspansul, documentele, observația directă, investigația jurnalistică.”
954 16 Cop1 jpg
Rememorări ficționale
Asistăm în acești ani la resuscitarea, redefinirea unui gen literar controversat, considerat îndeobște minor. Vorbim despre biografia romanțată.
p 17 2 jpg
Despre filmele cîștigătoare la Veneția și Berlin
„Evenimentul” este un film realist, și tocmai această opțiune a tonalității îl recomandă drept un vehicul de nădejde pentru o narațiune cu concluzie clară, dar care nu poate pretinde spre mai mult.
WhatsApp Image 2022 07 14 at 08 31 41 jpeg
Filmul documentar „Regele Mihai: Drumul către casă” va fi prezentat la secțiunea „History and Cinema” din cadrul BIFF
Ediția a XVIII-a se va desfășura în perioada 29 septembrie – 9 octombrie 2022, sub Înaltul Patronaj al Alteței sale Regale Principele Radu.
POSTER MR Op4 jpg
Musica Ricercata Festival Op. 4 – „Ramificări”
Ediția a patra a Musica Ricercata Festival, „Ramificări”, are la bază un concept dedicat păcii, provenit din descoperirea dirijorului Gabriel Bebeșelea la Napoli, opera „La foresta d’Hermanstad” („Pădurea Sibiului”).
Afis Barbu FormaDeva jpg
„Doctor Coloris Causa” – expoziție Ion Barbu la Deva
Ion Barbu e prezent cu expoziția „Doctor Coloris Causa”, pînă în data de 5 august 2022, la Galeria Națională de Artă Forma din Deva.
953 16 SUS jpg
Din Caesarea, cu dragoste
Poet fiind, Dorin Tudoran cunoaște diferențele dintre echivocul pur și simplu (periculos, pentru că indecis și flotant) și acela care pune nuanțele la locul lor.
953 16 JOS jpg
Feminităţi ilicite
Șaptesprezece scriitoare de vîrste diferite (născute între 1933 şi 1979) au fost invitate să scrie despre experienţa lor, ca femei, în comunism.
p 17 2 jpg
Despre dragoste și alți demoni
Alice Diop urmărește în film patru bărbați pe care îi întreabă despre dragoste.
953 17 Biro1 jpg
In Djent We Trust
Albumele Meshuggah se folosesc de ritmuri sfredelitoare și o voce metal lătrată pentru o poziționare comercială cît de cît coerentă măcar pentru comunitatea metal, un ambalaj ce permite prezentarea live și pentru cei mai puțin interesați de identitatea chitaristico-matematică a lui Thordendal.
Calatorie pe urmele conflictelor de langa noi jpg
Carte nouă la Humanitas: „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati
Vă prezentăm un fragment din „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati, carte apărută de curînd la Editura Humanitas, în Colecția Memorii/Jurnale. Volum cu fotografiile autoarei.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.