Realitatea e un fel de materie brută pentru contemplaţie - interviu cu Gabriela MELINESCU -

Publicat în Dilema Veche nr. 278 din 13 Iun 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Într-adevăr, scrisul prin el însuşi este un act abstract şi deci nu se poate opri la viaţă. Şi desenul, fiind prima formă a exprimării, a scrisului, e tot un fel de comunicare majoră abstractă, simbolică. Trebuie să spun de la bun început că eu nu fac nici o distincţie între poezie, jurnal, proză… Poate că romanul îşi cere o structură cu început şi sfîrşit, dar noi ştim că marile romane trec dincolo de limitele stabilite de critici, de cercetători… Putem foarte bine să începem de la mijloc sau de la sfîrşit şi să terminăm cu începutul. Tot în Jurnal suedez vorbiţi despre desenul făcut cu mîna liberă "care a uitat că ştie să deseneze". Vi s-a întîmplat, scriind, să aveţi aceeaşi senzaţie " că aţi uitat că ştiţi să scrieţi? Da, acestea sînt momentele cele mai fericite ale scrierii, cînd textul se scrie el însuşi. Sînt mulţi scriitori care au recunoscut că momentele cele mai bune de inspiraţie sînt cînd ai uitat de tine, ai uitat unde te afli, printr-o profundă concentrare. Dintr-odată simţi cum totul te duce, repede ca un şuvoi, se declanşează atunci un fel de automatism şi nu e nevoie să ştii să scrii. Există acolo, undeva, o altă ipostază, un alt ego, omul interior, care scrie în locul tău. Astea sînt cele mai fericite momente: cînd scrii fără să ştii să desenezi, dar asta după o experienţă îndelungată şi a scrisului, şi a desenului, momente pe care le-am putea numi simplu o profundă concentrare. Dar poate că la acest nivel, de a scrie uitînd că ai învăţat să scrii, se ajunge doar învăţînd foarte bine să scrii şi trecînd prin experienţa de "muncitor" al scrisului. Absolut! Exact aşa cum trebuie să tragi mai întîi mult ca să sari peste o ştachetă înaltă. Realitatea însăşi e un fel de materie brută pentru contemplaţie şi trebuie să te obişnuieşti că urechea nu e numai ureche, că ochiul nu e numai ochi. Şi e o mare bucurie cînd descoperi lucrul ăsta. Ce declanşează la dvs. momentul cînd uitaţi că ştiţi să scrieţi? O stare ca şi cum aş fi fost catapultată undeva, într-un vid care trebuie umplut cu desene, cu puncte, cu linii şi cuvinte… E chiar locul dinaintea Genezei. Şi la acea stare cum ajungeţi? La starea asta se ajunge cînd lucrezi foarte mult, ore-n şir, şi uiţi că tu scrii. Deodată toată istoria se derulează din ea însăşi. Asta pentru proză. Pentru poezie, sînt momente, clipe intense care trebuie neapărat însemnate cît de cît, cum fac compozitorii aproape. Poate că e aceeaşi tehnică. Cel puţin în ce mă priveşte. Trebuie să scriu cuvîntul autentic care mi-a declanşat o trăire puternică. Să scriu cît de cît, ca să-mi aduc apoi aminte de el şi să construiesc ceva pe el. "Creaţia e o descindere în abis" Deci faceţi totuşi o distincţie între poezie şi proză. Deşi n-o fac, totuşi îmi dau seama, amintindu-mi cum am început să scriu, că trăirile sînt altfel în proză. Dar creatorii nu-şi fixează reguli, ci învaţă foarte mult din experienţa proprie. William Blake a scris Cîntecele Experienţei, Rilke a vorbit şi el despre experienţă. O experienţă care nu se învaţă la şcoală, foarte importantă ca să te descurci şi să te orientezi în lume. E lucrul cel mai greu să trăieşti. Şi să mai şi scrii. Am mai spus asta: actul creaţiei e ca o descindere în abis. Acolo unde este ceva de salvat. Nu numai pentru tine şi pentru semenii tăi, ci poate chiar pentru Creator. Cabaliştii aveau această idee, să-l ajute pe Dumnezeu care şi-a pierdut din sceptrul Lui scînteile şi trebuie să-i fie aduse înapoi. Descinderea în abis se face cu mari riscuri. Dar noi am ales asta şi ne-am asumat riscul de a deveni ridicoli, de a pierde inspiraţia, de a ne rătăci… Multe se întîmplă cu vocaţia unui scriitor. Inclusiv să nu poţi găsi nici o scînteie ca s-o salvezi. Nici pentru tine, nici pentru lume şi nici pentru Dumnezeu. Dar actul creaţiei cred că este comun tuturor oamenilor. În tot ce fac ei de dimineaţa pînă seara, este creaţie. Ei duc mai departe lumea, care nu e terminată. Trebuie făcută în fiecare clipă. Şi asta este creaţia. Iar un poet autentic scrie mai departe " ce greu e să spui asta! " şi atunci cînd este refuzat. Şi revin la William Blake. El n-a fost recunoscut. Nici ca poet, nici ca gravor, ca desenator de elită. Abia după 200 de ani l-au recunoscut şi acuma apar peste tot ediţii, super-ediţii, i se comentează originalitatea şi tot ce-a descoperit el în gravură şi-n poezie. Avem şi noi William Blake ai noştri. Această descindere în abis e foarte periculoasă. Societatea te poate ştampila, îţi pune o etichetă care e mortală. Tu te răneşti şi devii nebun de-adevăratelea. Dar tot dvs. spuneţi undeva în Jurnal suedez că nebunia nu face rău nimănui. Nu face rău nimănui. Pentru că, în ce mă priveşte, dacă eu scriu, scriu şi desenează copilul şi nebunul din mine. Şi aţi şi vrut să vă intitulaţi cartea Jurnalul unui nebun… Jurnalul unui nebun, titlu pe care Gogol l-a dat unui jurnal al lui. Sublim titlu! Nebun în sensul creator. Pentru că e nebun cel care vrea să-l salveze pe Dumnezeu, cel care vrea să caute lumina în abis, să coboare acolo şi să-şi piardă viaţa acolo. E clar că o mare parte dintre ei sînt victime ale descinderii într-un spaţiu tenebros, imposibil. Asta este şi descinderea, sau vizita lui Orfeu în căutarea poeziei, a iubitei lui. "Scriitorul e suspect mereu" Poate că "nebun" înseamnă şi "străin" " ca să ne apropiem de altă temă a dvs. Da, întotdeauna este străin unul care e suspect. Întotdeauna se lipeşte de scriitor ceva dintr-o anume atmosferă… Nu din "a fi", ci din "a nu fi". Eu spun mereu că mă simt bine pentru că trăiesc cu morţii, în prezenţa morţilor, ca să zic aşa. I-am şi dat unei antologii titlul Puterea morţilor asupra celor vii, a apărut la Editura Polirom. Cei care-am fost avem putere asupra celor care sînt. Şi vom avea putere asupra celor care vor veni. Chiar dacă tinerii ne-o refuză atîta timp cît sîntem încă vii. Cînd vom dispărea, această putere şi influenţă vor fi şi mai mari. Aţi avut vreodată senzaţia de respingere din partea unor oameni tineri? Nu prea mă interesează să fiu admirată de persoane care văd că n-au ajuns la nici un fel de maturitate " pentru ei înşişi, nu pentru mine. Oamenii vor, în mod curios, să fie admiraţi de cei pe care îi dispreţuiesc şi îi critică. Aceasta este o perversitate. Asta e în firea paradoxală a omului. Vorbiţi foarte mult despre cele două limbi în care scrieţi, româna şi suedeza, despre calitatea de a fi străin înăuntrul limbii suedeze, dar poate şi despre calitatea de a fi străin în interiorul limbii române acum, întorcîndu-vă. Da, da, sigur… Este o stranietate. Un lucru care te face suspect pînă la urmă chiar în faţa ta. Devii străin chiar pentru tine. Tema asta e superbă la Knut Hamsun, la August Strindberg. O temă scandinavă " cînd eşti străin pentru toată lumea. Scriitorul e suspect mereu. Şi la poliţie, şi peste tot. Strindberg, de pildă, mergea pe stradă şi se uita la feţele oamenilor ca să vadă după ochii lor dacă îl urăsc şi-l resping sau dacă cineva îi arunca o privire plăcută. Măcar plăcută. Avea impresia că toată lumea îl urăşte. El stătea şi scria ore-n şir, după care ieşea să-i vadă pe semenii lui, de care voia să se apropie prin ceea ce scrisese. Şi dădea numai peste expresii pline de ură. El, dintr-o frică de oameni, spunea cît rău este în om! Şi a scris mult în micul roman Singur despre această ură care izbucneşte din frustrare, poate. Asta i se întîmplă străinului, care este mereu refuzat. Oricît de bine s-ar adapta el într-un spaţiu în care ştie să se orienteze, oricît de bine ar învăţa limba, rămîne pentru totdeauna un străin. Care nu se va apropia niciodată de aşa-zisul suflet scandinav, care este înconjurat de ceţuri nordice, şi la care numai privirea întreprinzătoare a celor care s-au născut de multe generaţii aici poate avea acces. E un cod nescris şi neelucidat. La ce lucraţi acum? Am terminat, în fine, un roman, care trebuia să apară puţin mai devreme. Dar am acceptat să mai scriu şaizeci de pagini pentru că editorul meu mi-a cerut asta. Şi a fost spre binele meu. Recitindu-l după un anumit timp, am văzut nişte lucruri care nu mi-au mai plăcut, nu erau grave de tot, puteam să le las, dar am avut altă inspiraţie. Nu am schimbat prea mult, dar am mai scris şaizeci de pagini, care fac ca sfîrşitul să nu fie un sfîrşit. Poate un început. Din superstiţie nu vreau să spun cum se cheamă romanul. În orice caz, are un titlu care va stîrni controverse. Este legat de copilăria mea în România şi de figura mamei mele. Va apărea la Editura Bonniers la începutul anului viitor. a consemnat Adela GRECEANU

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Paradisul care atrage turiști români cu prețuri neschimbate de 10 ani. „Numai la noi se practică japca”
Românii aleg demulte ori să-și petreacă vacanțele în străinătate, în special vara, spre disperarea hotelierilor care se plâng de lipsa clienților. Însă, în foarte multe cazuri, turistul român face această alegere pentru că, nu e un secret, un sejur în străinătate e mai ieftin decât în propria țară
image
Radonul, ucigașul invizibil din Ardeal. Medic: „Se atașează de aerosol și rămâne la nivelul de 1-1,5 m înălțime, exact unde respiră copiii”
A crescut numărul cazurilor de cancer pulmonar la nefumători, iar un motiv este iradierea cu radon, un gaz radioactiv incolor și inodor foarte periculos pentru sănătate dacă se acumulează în clădiri.
image
Căutătorii de artefacte milenare. Fabuloasele noi descoperiri ale detectoriştilor, arheologii amatori plini de surprize
Înarmaţi cu detectoare de metal, colindând locuri numai de ei ştiute din ţinutul Neamţului, arheologii amatori au reuşit, graţie hazardului şi perseverenţei, să aducă la lumină vestigii din vremuri trecute

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.